Epilepsia este o dereglare a sistemului ners, care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la acest nivel se manifesta clinic prin convulsii care afecteaza controlul muscular, al miscarii, al rbirii, al vederii sau chiar al cunostintei. Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate, care apar de-a lungul vietii si care, fara tratament corect, devin mai severe si mai frecvente in timp. Tratamentul implica, cel mai adesea, administrarea zilnica a unor medicamente specifice. Cand medicatia simpla nu controleaza accesele unei persoane, trebuie sa se incerce chirurgia, o dieta speciala (dieta ketogenica), un dispozitiv de stimulare nerasa sau o combinare a acestora.
Cuprins:
Tipuri de epilepsie |
sus  |
Nu toţi cei care au convulsii au şi epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism sau al unei agresiuni sau al altor boli, fără legătură cu epilepsia. In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odată ce a dispărut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronică, pe termen lung, care cauzează crize convulsive repetate, în absenţa tratamentului şi, uneori, chiar în ciuda tratamentului.
Deşi epilepsia este uneori rezultatul altor boli, de cele mai multe ori, cauza este necunoscută. Epilepsia începe cel mai adesea în copilărie sau după vârsta de 60 de ani, deşi se poate dezvolta la orice vârstă.
Tipuri de epilepsie
Sunt două tipuri de bază ale convulsiilor de natură epileptică:
■ Convulsiile parţiale sau localizate încep într-un anume loc în creier. Ele pot afecta starea de conştientă sau doar o parte a corpului sau pot progresa şi afecta tot corpul.
■ Convulsiile generalizate încep pe toată suprafaţa creierului şi pot afecta tot corpul. La cei care au convulsii generalizate, este imposibil să stabileşti care este locul de unde porneşte aceasta.
Diferenţierea este însă importantă, întrucât convulsiile parţiale sunt tratate diferit de cele generalizate, tocmai această diferenţă fiind un factor-cheie în stabilirea unui tratament corect.
Sunt mai multe tipuri de epilepsie care pot cauza convulsii localizate sau generalizate. O clasificare este dificil de făcut. Diferitele tipuri pot avea mai mult decât o cauză, pot provoca mai mult decât un anume tip de convulsie şi pot afecta diferite persoane în moduri diferite. Epilepsia care cauzează convulsii parţiale, de exemplu, poate lua mai multe forme - depinde de care parte a corpului a fost afectată.
Iată câteva tipuri de epilepsie cu convulsii:
■ Epilepsia infantilă cu focar benign
■ Absenţele epileptice infantile şi juvenile
■ Spasmele infantile (sindromul West)
■ Epilepsia mioclonică juvenilă
■ Sindromul Lennox-Gastaut
■ Epilepsia de lob temporal (cea mai comună formă de epilepsie la adulţi)
Epilepsia nu este o formă de retardare mentală sau o boală mentală. Deşi câteva forme de epilepsie infantilă sunt asociate cu inteligenţa submedie şi probleme de dezvoltare fizică şi mentală, epilepsia nu cauzează aceste probleme. Convulsiile pot părea ciudate şi pot speria, dar ele nu fac o persoană nebună, violentă sau periculoasă.
Epilepsia şi convulsiile pe care aceasta le cauzează pot deranja independenţa unei persoane, respectul de sine şi calitatea vieţii. Unii oameni cu epilepsie pot avea greutăţi în obţinerea carnetului de şofer. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai complicată sau mai dificilă. Copiii cu epilepsie pot avea probleme la şcoală. Adulţii cu epilepsie pot avea alegeri limitate în ceea ce priveşte cariera, deoarece ei nu pot face anumite lucruri. Copiii şi adulţii pot fi confruntaţi cu discriminarea în şcoală, la lucru şi în ce priveşte viaţa sociala, din cauza concepţiilor greşite şi a fricii vizavi de epilepsie.
Din fericire, tratamentul de astăzi, corect administrat, le permite bolnavilor să îşi controleze convulsiile şi să facă faţă bolii.
Factori care cresc riscul de a face epilepsie |
sus |
Factorii care cresc riscul de a face epilepsie sunt următorii:
■ un caz de epilepsie în familie;
■ o rană serioasă la cap (o fractură de os sau o rană în profunzimea creierului), cu pierderea cunoştinţei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore; cu cât mai gravă este rana, cu atât mai mare este riscul;
■ o lovitură sau boli care să afecteze vasele de sânge din creier.
■ tumoră cerebrală;
■ infecţie a creierului, cum este encefalita sau meningita;
■ intoxicaţii voluntare sau involuntare cu plumb, alte toxice sau fum;
■ probleme de dezvoltare a creierului înainte de naştere;
■ consumul de alcool sau droguri pe o perioadă lungă de timp;
■ convulsii febrile în copilărie;
■ boala Alzheimer.
Epilepsia se poate însă dezvolta chiar dacă o persoană nu prezintă niciunul dintre factorii de risc enumeraţi mai sus. Aceasta este valabilă mai ales în multe forme de epilepsie infantilă.
Ce se poate face acasă? |
sus |
Controlul deplin al convulsiilor presupune consecvenţă în urmarea tratamentului pe care medicul 1-a prescris. Dacă foloseşti medicamente antiepileptice, trebuie să le iei exact aşa cum au fost prescrise. Dacă medicamentele nu au reuşit să controleze convulsiile, deseori este din cauza faptului că tratamentul nu a fost respectat. Să, urmezi ritmul administrării medicaţiei poate fi uneori dificil, mai ales pentru unele persoane mai puţin organizate.
Uneori, din greşeală sau din neglijenţă, se poate întâmpla să sari sau să uiţi o doză. Medicamentele acestea trebuie să fie luate regulat.
Pe de altă parte, să iei medicamente de două sau de trei ori pe zi poate fi neplăcut. în plus, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice te pot tenta să sari peste o doză pe ici, pe colo.
Medicaţia antiepileptică va funcţiona însă doar dacă nivelul eficient al medicamentului este menţinut în corp. Medicul tău va face un program al tratamentului şi al dozelor, pentru a menţine nivelul potrivit de medicament în sânge. Lipsa unei doze poate da peste cap tot sistemul. Aceeaşi regulă este valabilă şi dacă tu sau copilul sunteţi pe dietă ketogenică. Această dietă este dificil de urmat, dar trebuie ţinută întocmai.
Pe lângă tratament, încearcă să identifici şi să eviţi lucrurile care te pot determina să ai un episod convulsiv:
■ somnul insuficient,
■ consumul de droguri sau de alcool,
■ stresul emoţional,
■ hrană nesănătoasă.
Dacă, în ciuda tratamentului, continui să ai convulsii, ţine o evidenţă a convulsiilor pe care le ai. Notează data, ora şi orice detaliu pe care ţi-1 aminteşti. Medicul va folosi informaţiile pe care i le dai pentru a adapta tratamentul sau a-1 schimba.
Tipuri de epilepsie
