Mananca putin, prietene Sancho, si cineaza si mai putin pentru ca stomacul este laboratorul unde se plasmuieste sanatatea si ata.
Don Quijote
Cuprins:
Alimentaţia |
sus  |
ALIMENTAŢIA este, fără îndoială, obiceiul care influenţează cel mai mult sănătatea oamenilor. Nu degeaba obiceiul de a mânca este cel care se repetă cel mai constant de-a lungul vieţii noastre. Doctorul Osler, renumitul medic canadian, spunea că 90% din toate afecţiunile cu excepţia infecţiilor şi a accidentelor, sunt strâns legate de alimentaţie.
Alimentaţia este un proces voluntar şi conştient şi, de aceea, educabil. Aceasta depinde de o decizie liberă a individului. De aceea, aderarea la obiceiuri alimentare mai sănătoase reclamă o convingere profundă.
Nutriţia, dimpotrivă, este involuntară şi inconştientă. Ea include toate procesele şi transformările pe care alimentele le suferă în organism până la completa lor asimilare. în condiţii normale, dacă nu există nici un proces patologic, o alimentaţie bună trebuie să aibă ca urmare o nutriţie bună.
In timpul ultimelor decade nutriţioniştii s-au preocupat de trei aspecte de bază ale alimentelor.
Igiena alimentară |
sus |
Igiena este deci, absenţa germenilor patogeni care pot provoca boli infecţioase consumatorului şi ea constituie o prioritate pentru experţii în nutriţie şi pentru autorităţile sanitare. Sal-moneloza, o gastroenterită deosebit de gravă produsă de bacterii din specia Salmonella; o intoxicaţie cauzată prin consumul de conserve alterate produs de microorganismul Clos-tiridium butulinum, ca şi gastroenteritele datorate alimentelor contaminate cu stafilococi, continuă să ridice probleme pentru sănătate alături de alte boli.
Totuşi, cu toate că şi astăzi se produc toxiin-fecţii prin alimente alterate, ştim precis care este cauza acestor infecţii şi cum le putem evita.
în lumina cunoştinţelor actuale despre alimentaţie şi nutriţie, încă nu ne putem da seama dacă un aliment care este lipsit de germeni patogeni sau de toxine este şi indicat pentru consum. Igiena alimentelor este indispensabilă, dar nu suficientă pentru a determina calitatea lor. Astăzi ştim că, chiar dacă o bucată de carne sau un ou sunt lipsite de microorganisme, nu înseamnă că sunt şi indicate pentru cineva care trebuie să-şi controleze nivelul de colesterol.
în manualele de nutriţie care apăreau cu ani în urmă se punea accentul îndeosebi pe cantitatea totală de calorii care trebuia ingerată zilnic. O dietă adecvată - se spunea atunci - trebuie să conţină calorii suficiente pentru a acoperi cu uşurinţă necesităţile metabolismului. Este lucru de înţeles ca aceasta se întâmpla în perioada de penurie alimentară, cum, din nefericire se întâmplă şi acum în lumea a treia. Actualmente, totuşi, în ţările occidentale, problema care se ridică este mai mult excesul de calorii, decât lipsa lor.
Calitatea şi valoarea unei diete nu se poate măsura doar prin totalul de calorii pe care ni le oferă, ci, mai de grabă, prin alimentele care o compun. Nu e o problemă de cantitate, ci de calitate. De exemplu:
. Hidraţii de carbon rafinaţi (făina sau orezul alb de exemplu) conţin practic aceleaşi calorii ca şi cele integrale, dar calitatea lor nutritivă este mai mică.
. Zahărul alb are practic aceleaşi calorii ca şi zahărul închis la culoare sau mierea, dar este foarte sărac în vitamine şi minerale, ceea ce-1 face nepotrivit pentru consumul obişnuit, din abundenţă.
. Carnea slabă şi soia oferă o cantitate asemănătoare de calorii şi totuşi aportul lor pentru o dietă sănătoasă este total diferit.
Chiar în zilele noastre mai sunt unii specialişti (din ce în ce mai puţini) după care, pentru ca o dietă să fie corectă din punct de vedere nutritiv, trebuie să conţină o cantitate ridicată de proteine şi mai ales ca aceasta să fie în cea mai marc parte de origine animală. Totuşi, cantităţile de proteine care se recomandă să le ingerăm zilnic au mers descrescând în ultimii zece ani. Nu mai departe de acum douăzeci sau treizeci de ani se recomanda ca adulţii să inge-re cel puţin un gram de proteine pe kilogram de greutate corporală zilnic. Şi nu erau puţini cei ce propuneau 1,2 până la 1,5 grame de proteine pentru un kilogram, zilnic. Actualmente, buletinul informativ al unui grup de studiu al OMS despre nutriţie spune că 0,75 grame de proteină pentru un kilogram de greutate, zilnic, este o cantitate suficientă pentru un adult
(56 de grame zilnic pentru un bărbat sau o femeie cu o greutate de 70 kg).1
Astăzi se ştie că excesul de proteine în dictă este în strânsă relaţie cu bolile reumatice şi cu osteoporoza (vezi pag. 117), cu excesul de acid uric şi inclusiv cu o micşorare a speranţei de viaţă.
In ceea ce priveşte provenienţa proteinelor, înainte se socotea că cele de origine animală erau indispensabile şi că nici o dietă nu putea fi suficient de hrănitoare dacă nu conţinea proteine animale din abundenţă. Dar astăzi s-a putut dovedi că, datorită fenomenului de suplimentare prin combinarea proteinelor vegetale se obţine o proteină de bună calitate la fel ca şi cea animală.2\'\' Astfel, calitatea unei diete nu depinde, aşa cum se credea înainte, de cantitatea de proteine sau de sursa sa, ci de faptul că trebuie să se consume o varietate suficientă de alimente sănătoase (vezi pag. 58).
Tribul Masai e format din crescători de vite din Tanzania şi Kenya, a căror alimentaţie este formată din lactate şi carne. Ei au obiceiul să bea sângele animalelor. Această dietă bogată în proteine îi face să crească înalţi şi repede, însă ei se îmbolnăvesc şi mor mai timpuriu decât alte popoare a căror alimentaţie e formată din vegetale.
Efectul asupra creşterii |
sus |
Acesta a fost un alt parametru dintre cei folosiţi până acum câţiva ani pentru a evalua valoarea unei diete.
Până acum se credea că, cu cât creşterea era mai rapidă, cu atât era mai bine. Şi se dădeau exemple de popoare cu statură înalta ca cei din tribul Masai din Tanzania şi Kenya care se hrăneau cu o dietă bogată în carne, lapte şi sânge (au obiceiul să bea sângele animalelor); în timp ce alte popoare vecine, ca cei din tribul Kikuyo, care aveau la dispoziţie doar proteine vegetale, erau mai mărunţi de statură şi slabi.4 Ceea ce nu se ştia este faptul că acei care cresc repede, se şi îmbolnăvesc şi mor timpuriu. Alimentaţia hiperproteică şi hiper-calorica care se administrează copiilor din ţările dezvoltate şi prin care se obţine o creştere mai rapidă, poate să aibă repercursiuni grave în timpul adolescenţei şi la vârsta adultă: obezitate, risc crescut de diabet şi ateroscleroză între altele.
De aceea, faptul că o dietă avantajează creşterea rapidă în înălţime şi greutate nu o face să fie şi convenabilă. Desigur o creştere insuficientă se poate datora unei alimentaţii deficitare, şi, dimpotrivă, o creştere bătătoare la ochi nu este totdeauna sinonimă cu o alimentaţie corectă.
Tipuri de alimentaţie |
sus |
Carnată
Carnea şi peştele sunt componenţii săi de bază. Acest tip de almentaţie aduce un exces de proteine şi grăsimi cu efecte negative pentru sănătate, de exemplu: excesul de acid uric şi de colesterol, putrefacţie intestinală şi un risc crescut de boli cardiace ischemice (infarct, anghina pectorală) şi de cancer (vezi pag. 112-115).
Omnivoră
Este alimentaţia pe care o urmează cea mai mare parte a oamenilor care mănâncă de toate, inclusiv o gamă largă de produse de origine animală şi vegetală.
Ovolactovegetariană
Alimentaţia ovolactovegetariană exclude carnea, peştele şi păsările. Include ouăle şi laptele în cantităţi mici şi moderate şi, mai ales vegetalele: cereale, fructe, produse de grădinărit (zarzavaturi, leguminoase şi tubercule). Aceasta este recunoscută ca o dietă care satisface perfect din punct de vedere nutritiv , uşor de urmat, potrivită pentru copii şi cu multe avantaje faţă de alimentaţia omnivoră.
Este recomandat ca adulţii să limiteze consumul de ouă la trei pe săptămână şi să folosească produse lactate degresate pentru a evita un aport excesiv de colesterol.
Lactovegetariană
Aceasta include doar laptele şi derivatele sale ca alimente de origine animală. Ea este, de asemenea, satisfăcătoare în ceea ce priveşte aportul nutritiv. Proteinele din lapte completează şi îmbogăţesc proteinele vegetale, astfel că se obţin cu uşurinţă toţi aminoacizii esenţiali. Este recomandat să se folosească produse lactate degresate în special de către adulţi.
Vegetariană strictă
în limba spaniolă mai este numită "vegetaliana" sau "veganista". Ea include doar alimente vegetale, fără nici un produs de origine animală. Oferă toţi factorii nutritivi necesari, proteine şi vitamina B12. Aceasta se întâmplă totdeauna când se iau anumite precauţii cu privire la alegerea şi combinarea alimentelor (vezi pag. 58 şi 136).
Acest tip de alimentaţie prezintă avantaje interesante faţă de dieta omnivoră (pag. 111-118), şi aceasta constă în faptul că dă cele mai bune rezultate în prevenirea şi tratarea bolilor cronice degenerative ca: ateroscleroza (probleme circulatorii, anghina pectorală, infarctul de miocard), afecţiunile reumatice şi cancerul între altele. Vorbind de alimentaţia vegetariană strictă nu ne referim la unele din dietele carenţiale şi dezechilibrate cum ar fi cea numită macrobiotică (în care se consumă doar cereale) sau crudivoră (în care se cunsumă doar alimente crude), ci la o alimentaţie exclusiv vegetală, dar variată şi satisfăcătoare din punct de vedere nutritiv.
Alimentaţia
