Indiscuil, medicina stiintifica moderna, respectiv aceea pe care pe buna dreptate ne-o imaginam ca fiind integral tributara progresului stiintei si tehnicii, s-a nascut abia in secolul trecut, si anume cam pe la mijlocul sau, dar, cu toate acestea, spectaculoasa sa evolutie o plasam abia in secolul de fata, mai ales in ultimele sale decenii. Extraordinara eficienta a sulfamidelor, antibioticelor, corti-coizilor, neuroplegicelor ca si a altor multor medicamente ale secolului in curs, ca si fascinatia cromajelor stralucitoare ale complexei si diversificatei aparaturi pe linie de investigatie si tratament, pe care aceeasi medicina moderna a pus-o in functie, au creat o credinta oarba in posibilitatile nelimitate ale medicinei mentionate, credinta punind cu desarsire in penumbra achizitiile traditionale si naturiste pe linie de diagnostic si de tratament.
Este insa cit se poate de logic a crede ca oamenii au fost preocupati dintotdeauna de sanatatea lor, si anume chiar din momentul aparitiei lor pe eta. Frica permanenta de boala (si .ce uimitor de mare si de diversificat a fost evantaiul desfasurarii sale mai ales in trecut), ca si dorinta ardenta de a supraetui continuelor sale atacuri si agresiuni i-a determinat, ca pe calea observatiei si a tatonarii, sa puna
la punct remedii si metode de tratament dintre cele mai variate.
Desigur, acele dintre ele case nu au rezistat Probei Aspre a Timpului s-au pierdut pe drum, fiind inghitite de uitare. Unele insa, putine la numar, au supraetuit acestei probe, si s-au transmis pina in zilele noastre, alcatuind pirghiile de rezistenta ale asa-numitei medicini traditionale si naturiste etnoiatrice, pe care medicina moderna le descopera treptat, cu uimire, si pe care se straduieste sa le valorifice in mod plenar. Bate din acest punct de vedere un nt naturist pe eta noastra, menit sa spulbere praful depus pe aceasta experienta multiseculara si adeseori multimilenara a diverselor colectitati Umane. insusi O.M.S., acest for suprem de dirijare a politicii sanitare in lume, sprijina aceasta orientare novatoare, benefica. In cele ce urmeaza, dorim a semnala marile achizitii pe linie de medicina etnoiatrica a medicinei chineze, si in special a acupuncturii ca si alte laturi zind experienta pe aceasta linie a altor
colectitati umane si, in final, propria noastra experienta.
Sintem cu totii martorii unei i miscari de idei, iscate pe toate meridianele lumii, si mai ales in ultimele decenii, pe seama acestui fericit mariaj dintre traditie si progresul stiintific, reprezentat de medicina chineza. Pentru noi, europenii, antichitatea se reduce, dupa cum stim, la doua mari realitati istorice: antichitatea greaca si cea romana.
Medicina traditionala chineza ne face insa o ardenta si conngatoare pledoarie pentru o alta antichitate, inabil mai veche, si care este marcata, in opinia publica comuna, doar de doua elemente: matasea si celebra expeditie a lui Alexandru cel Mare, respectiv Alexandru Macedon. Pare cu totul anacronic ca, in epoca antibioticelor, a corticoizilor, a betatroanelor si sin-crotoanelor, a izotopilor ca si a transturilor de organe, sa fim pusi in situatia de a recomanda bolnalor nostri diverse practici terapeutice de tipul acupuncturii, practici ciudate de masaj ca si de moxibustiune, procedee fitoterapeutice cu iz arhaic, ca si procedee de diagnostic cu iz tot asa de arhaic, pe care le vom enumera si explicita mai tirziu. Si, cu toate acestea, numai in Franta, de exemplu, in jur de 3 500 de medici practica la ora actuala acupunctura, dintre care aproximativ o mie, in mod exclusiv. In S.U.A., pe de alta parte, un alt arhaic procedeu terapeutic, constind dintr-o cauterizare lenta exercitata la suprafata pielii, cu ajutorul unui corp incins, deci care arde ' procedeu denumit moxibustiune ' dimpreuna cu tot asa de arhaica gimnastica de tip Tai-chi-Chuan, se bucura de asemenea de o mare voga. In U.R.S.S., acupunctura se preda in mod oficial in facultatile de medicina. Aceeasi disciplina se mai preda in multe alte centre de specialitate de pe mapamond: la spitalul St. Jacques din Paris, de exemplu, apoi la Institutul Boltzmann din Viena, la spitalul de chirurgie din Torino, la Down Stat Medical Center din New York etc.
Societatea Internationala de Acupunctura, la care este afiliata si societatea noastra nationala cu acelasi profil, din cadrul Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale, dispune la ora actuala de asociatii sau corespondenti, printre care se numara si practicienii nostri, in aproape 90 de tari. Un om din sase, raportat la intreaga lume, se incredinteaza la ora actuala acestor practicieni" ' precizeaza in acest sens cunoscutul om de stiinta Etienne Lalou, pe care occidentul nostru rationalist ii considera ca fiind sarlatani. Mai mult inca, precizeaza acelasi exeget, medicina chineza a facut adepti in lumea intreaga, si este exersata de catre o minoritate connsa de practicieni din toate tarile Europei, Americii si din Australia. De fapt, interesul manifestat de oamenii acestor meleaguri pentru unele aspecte ale medianei traditionale chineze este mult mai vechi. Daca italianul Marco Polo, la sfirsitul secolului al XlII-lea, ne sensibilizeaza asupra aspectelor geografice, culturale si etnografice ale acestei lumi noi, iezuitii misiunii stiintifice a lui Ludoc al XlV-lea, ne-au sensibilizat pe noi, europenii, si prin noi si pe locuitorii altor continente, si asupra originalei experiente pe linie de ingrijire a sanatatii. De altfel, lor le datoram si insasi denumirea de acupunctura, termen provenind de la latinescul acus, insemnind ac, ca si tot de la latinescul punc-tura, insemnind intepare, intepatura.
Primul tratat de acupunctura aparut in Europa, si intitulat Les secrets de la medicine des chinois consistam dans la parfaite connai-ssance du pouls, envoyes de la Chine par un Francais", respectiv Secretele medicinii chinezilor, constind in perfecta cunoastere a pulsului, trimise din China de un francez", este semnat de R. P. H a r v i e u, si a aparut in 1671. Precizam cu acest prilej ca Nei King" sau Nei Tsing", cel mai vechi tratat medical atribuit lui Hoang-ti, si care cuprinde referiri precise la practica acupuncturii, a fost scris deci cu circa cinci milenii in urma. Mari savanti ai medicinei europene din secolele trecute ca: Lagnnec Trousseau, Bretonneau s.a. s-au interesat indeaproape de aceste practici multimilenare. Doctorul Joseph Berlioz, tatal compozi-
torului celebrei Simfonii fantastice", practica cu succes acupunctura, la Paris, inca din 1820. Adevaratul proator insa al medicinii traditionale chineze in lume a fost George Soulie de Morant, ilustru medic francez, trimis la Yunnan-Fou, spre a stali o epidemie de holera, a fost literalmente uimit de constatarea ca bolnai se ndecau mai usor prin intermediul tratamentului cu ace decit cu ajutorul celorlalte medicamente". Stind 20 de ani in China, Soulie de Morant a aprofundat tainele acupuncturii, in-susindu-si constiincios si conns secretele acestei practici ancestrale.
De altfel, aceste deosebite merite i-au fost recunoscute chiar de catre autoritatile chineze, fiind decorat in consecinta cu Butonul de coral cizelat", distinctie atribuita de guvernul chinez care, ii mai oferi cu acest prilej si titlul de academician. El mai poseda o impresionanta diploma confectionata din matase, cu dimensiuni de 3/5 m, cuprinzind semnaturile a exact o suta de ilustre personalitati ale timpului, si care atestau pe aceasta insolita cale, faptul ca acestea au fost ndecate prin acupunctura de diverse boli, de catre doctorul Soulie de Morant. Reintors in Franta, acesta ii uimeste pur si simplu pe confratii sai parizieni, prin-tr-o demonstratie publica ce a avut loc la spitalul Saint Antoine, unde, serndu-se de numai trei ace de acupunctura, reda mobilitatea bratului unei femei afectata de mai multi ani de hemiplegie, respectiv de paralizia flasca a unei jumatati de corp. Primele doua volume din marele sau tratat intitulat Acupunctura chineza", tratat cuprinzind in totalitate cinci volume, au aparut din 1939. Care sint dupa acupunctura practicile cele mai cunoscute tinind de medicina traditionala chineza? in primul rind, desigur, pulsologia care, prin examenul subtil al pulsurilor, deceleaza diversele disfunctii din organism. Chinezii fac deosebire intre pulsul clasic si pulsurile lor care sint exact in numar de 14. Fiinta umana ' se precizeaza in motivatia pulso-logiei (practica inseparabila de aceea a acupuncturii) ' fiind manifestarea unei intilniri armonioase dintre principiile terestre si celeste, orice perturbare a acestui echilibru se traduce prin dezordini fiziologice si prin dereglari mai mult sau mai putin apreciabile ale pulsatiilor ritmice ale valurilor de energie, care circula in corp.
Prin intermediul studierii acestor pulsuri, medicii chinezi deceleaza aceste anomalii, ceea ce permite aplicarea unei terapeutici eficace, constind din aducerea in organism a elementului deficient sau din eliminarea celui de prisos, in al treilea rind, va trebui sa pomenim de moxibustiune, practica se pare mai veche decit acupunctura, apoi de fitoterapie, de opoterapie, respectiv terapie prin extracte glandulare, de terapia printr-un anume mesaj, ca si de acea arhaica cultura fizica medicala legata de numele lui Tai chi Chuan. Facem din acest sens precizarea ca, acel mare farma-colog chinez, care a fost Li Che-tchen, si care a trait intre 1518'1593, a alcatuit printr-o munca epuizanta de o ata de om un compendium general cuprinzind in jur de 12 000 de retete si de formule, culese in deplasarile sale oe teren, incluzind in ele nu mai putin de 1 074 substante vegetale, 443 animale si 354 minerale.
Este foarte important faptul ca medicina traditionala chineza are o orientare profund profilactica. A ingriji pe cineva care nu este inca bolnav, reprezinta o treaba de calitate superioara", precizeaza intr-o scriere a sa medicul chinez Pienn Tsio, care a trait in secolul al V-lea i.e.n. O treaba mediocra reprezinta faptul de a ingriji pe cineva deja bolnav", precizeaza tot el.
Este important de subliniat, ca nici o incercare de a explica in mod exhaustiv acupunctura, nu pare a fi pe deplin satisfacatoare. Celebrele meridiane, celebrele puncte de pe epiderm, ca si energia tala al carei traseu acestea il marcheaza, continua sa ramina inca un mister incomplet elucidat, pentru lumea stiintifica. Pare cit se poate de straniu si de neinteles pentru ageasta lume ca, imtind un ac in pielea dintre primele degete ale picioarelor, sa putem influenta pe aceasta cale, in mod benefic, o suferinta hepatica. Si totusi, aceste practici ne pun in fata edentei. Pentru vechea gindire chineza nimic nu este straniu si de neinteles in faptele semnalate. Omul este unit cu cosmosul ' se precizeaza in aceasta gindire ' dar o frontiera exista totusi, unde se infrunta ritmurile interioare cu cele exterioare, frontiera concretizata in piele. Prin intermediul ei, deci, se poate resili echilibru] rupt din diversele cauze. Or, pentru practicianul acupunctor, orice tulburare provenind din diversele organe provoaca in puncte precise ale corpului, care nu variaza niciodata in perimetrul aceleiasi suferinte, o sensibilitate particulara, inrudita cu aceea ce rezulta din primirea unei loturi. De aici ideea, ca ne aflam in fata semnalului rupturii armoniei care trebuie sa existe in mod normal intre microcosmos si macrocosmos.
De aici toata aceasta bizara geografie a punctelor si meridianelor acupuncturii. De aici parerea, nu lipsita de temeiuri, cum ca medicina traditionala chineza si in special acupunctura reprezinta mesajul experientei multiseculare, a practicienilor sai, cuprinse in sticla care pluteste in oceanul Timpului.
In incheiere precizam faptul ca in majoritatea oraselor tarii exista medici care practica acupunctura si care si-au insusit aceasta arhaica metoda terapeutica traditionala de inspiratie naturista, fie prin specializari facute in China, fie in cadrul Centrului de Perfectionare al Medicilor, din cadrul Ministerului Sanatatii, in perimetrul caruia se efectueaza periodic cursuri de specializare si perfectionare. Acesti specialisti cunosc indicatiile, contraindicatiile si in general posibilitatile acupuncturii, fapt pentru care orice tratament de acest fel trebuie inceput printr-un consult efectuat de medicii in cauza.
