In ultimii ani s-a produs o profunda revolutie in modul de abordare a conceptelor de boala si sanatate. Originile ei le aflam la Hipocrate si chiar in vremuri mai stravechi, dar pentru o vreme a fost pierduta datorita modului de gindire strict materialist. Conceptul de baza este cel holistic, de organism zut ca un intreg. Nu sintem alcatuiti din parti separate, fiecare avind o suferinta si un diagnostic aparte. Fiecare individ este un intreg unic si complet, functionind ca un ansamblu, aflat in relatie cu mediul inconjurator. Starea de sanatate sau de boala trebuie inteleasa in acest context. Medicul homeopat, in viziunea sa holistica, trebuie sa-l ajute pe pacient sa identifice care dintre aspectele vietii lui tind sa-i submineze starea de sanatate. Astfel, responsabilitatea directa in procesul de vindecare ii revine pacientului insusi. In acest context, simptomele sint privite ca incercari ale organismului de a se vindeca, spre deosebire de abordarea medicala standard, unde simptomele sint privite ca perturbari ce trebuie suprimate. Terapeutica alopata, desi se considera terapie cauzala, nu este in realitate decit o terapie simptomatica. Din punct de vedere clinic si terapeutic, alopatia opereaza cu notiunea de maladie, in dezacord fundamental cu homeopatia, pentru care etalonul este bolnavul insusi. Spre deosebire de alopatie,
homeopatia este o medicina a bolnavilor, adica o medicina individualizata. Intr-ader, nu exista doi indivizi care sa reactioneze identic in stare de sanatate sau boala, fiecare prezentind medicului un lou reactional propriu. Fiecare organism individual, alterat in echilibrul sau, isi exprima in chip diferit suferintele, sub forma unor aderate strigate de alarma particulare, care sint simptomele componente ale sindromului sau.
In homeopatie, diagnosticul si prescriptia terapeutica nu se fac niciodata pe temeiul unui singur simptom, ci numai pe baza totalitatii simptomelor bolnavului.
Pentru ca o boala sa se produca, este nevoie atit de susceptibilitatea individului, cit si de agentul patogen. Convingerea ca boala este produsa de bacterii nu este decit o cale gresita de abordare a vindecarii. Intreaga cercetare terapeutica din zilele noastre se bazeaza pe aceasta idee; ea a dus la aparitia unui l de noi produse si medicamente, cu costuri incalculabile in timp, efort, sanatate si bani. Se porneste insa de la o premisa falsa, telul fiind si el gresit. In practica homeopata, nu se pune problema de a distruge bacteriile, ci de a aduce organismul in acea stare in care sa nu fie un mediu prielnic pentru inmultirea bacteriilor, adica de a reduce susceptibilitatea pacientului. Boala nu este doar disfunctia unui organ, ci in primul rind perturbarea fortei vitale reponsabile de functionarea intregului organism si ca atare simptomele apar de obicei nu doar in fizic, ci si in mintal sau emotional. Homeopatia, spre deosebire de alopatie, nu se limiteaza doar la simptomele fizice. Pentru medicul homeopat, simptome precum anxietatea pentru viitor, tresarirea la zgomote bruste, dorinta puternica de sare sint informatii utile care pot indica remediul cu efecte curative, chiar daca in medicina alopata asemenea lucruri sint irelente.
Homeopatia nu dispune de remedii specifice pentru calmarea durerii, a anxietatii sau pentru a induce somnul. Prescriptia homeopata este destinata vindecarii organismului in ansamblu, urmarind functionarea armonioasa a tuturor nivelurilor si nu calmarea de moment a simptomelor.
Procesul de vindecare se desfasoara lent, pe parcursul a mai multor saptamini sau luni. Pacientul nu trebuie sa fie nerabdator si sa astepte miracole. Adesea el este nemultumit ca progresul este lent si se indreapta spre alte tratamente. Aceasta atitudine este total gresita, caci legile naturii isi urmeaza cursul si nu evolueaza mai repede datorita nerabdarii pacientului.
Timpul necesar vindecarii depinde de o multitudine de factori. Un prim factor este nivelul fortei vitale a pacientului - la inceput cei cu o constitutie mai puternica pot raspunde in mod spectaculos. Puterea de aparare este determinata in mare masura de factori ereditari. Pacientii cu multi bolnavi cronici in familie au nevoie de timp mai indelungat pentru vindecare. Cei care au consumat multa vreme bauturi alcoolice sau medicamente, sint sedentari si au o
dieta necorespunzatoare trebuie sa se astepte la perioade mai lungi de tratament pentru a se vindeca. Un alt factor de care depinde tratamentul este nivelul unde se situeaza simptomele dominante. Cei care sufera datorita simptomelor fizice sint mai usor de tratat decit cei la care simptomele mentale sau emotionale primeaza. Aceasta se intimpla datorita faptului ca forta vitala incearca intotdeauna sa limiteze perturbarile la periferia organismului. Oamenii pot avea probleme la nivel fizic, dar pot sa-si mentina in mare masura starea de bine la nivel mental si emotional, insa reciproca nu este labila. Pacientii cu probleme mentale sau emotionale predominante au o forta vitala slabita, iar vindecarea se produce mai lent.
