Homeopatia este o metoda de tratament bazata pe principii specifice. Legile de baza ale acestei metode terapeutice sint:
1. Principiul similitudinii este cheia practicii homeopatice. El se refera la faptul ca bolnai pot fi ndecati prin administrarea, in dilutii mari (infinitezimale), de substante sau agenti capabili sa provoace, in concentratii mari, stari morbide asemanatoare maladiilor acestor bolna. Totalitatea acestor simptome reprezinta patogeneziile acestor medicamente (remedii) si ele au fost obtinute experimental, administrindu-se la indizi sanatosi diferite substante, in doze sub-toxice, si urmarindu-se manifestarile morbide ce apareau apoi. Administrind unui pacient o substanta care imita simptomele sale particulare se intareste puterea de reactie a organismului fata de o dereglare asemanatoare.
Remediul corect trebuie sa intre in rezonanta cu boala (in sens biologic).
Pentru a valorifica in terapeutica legea similitudinii, sint necesare trei conditii:
sa se cunoasca pentru fiecare remediu homeopatic ansamblul de simptome pe care le provoaca la indizii sanatosi;
sa se cunoasca pentru fiecare bolnav ansamblul se simptome morbide caracteristice pentru boala sa;
sa se cupleze mental cele doua ansambluri de simptome si sa se administreze doze infinitezimale din aceste substante.
Cind cele doua louri simptomatice se suprapun perfect, se spune ca remediul este simillimum pentru bolnav, iar cind loul simptomatic al remediului acopera numai partial loul simptomatic al bolnavului, el este simile pentru bolnav.
2. Principiul dilutiei mari sau infinitezimale decurge din observatia ca asupra unui organism bolnav au efect si dilutiile foarte mari. Ele nu actioneaza prin efect contrar, ca in terapeutica clasica, prin anularea simptomelor, ci ca modificator al reactitatii, determinind organismul sa indeparteze simptomele bolii. Folosirea dilutiilor mari este lipsita de reactii adverse periculoase si permite utilizarea unor substante foarte active, chiar toxice, al caror efect agresiv dispare si ramine doar efectul benefic.
3. Principiul dinamizarii se refera la procedeul fizic prin care o substanta trece de la starea materiala bruta la stari de dispersiune corpusculara din ce in ce mai avansate si mai fine. Acestea se pot realiza prin triturari succesive, dilutii succesive insotite de sucusiuni (agitari) ale flaconului, sau printr-un procedeu mixt. Hahnemann a constatat prin experimente clinice ca, prin aceasta tehnica, remediile dobindeau insusiri dinamice, in sensul trecerii de la starea materiala la starea energetica a continutului lor, efectele lor curative sporind.
In urma cercetarilor fizico-chimice recente, se apreciaza ca in timpul prepararii remediilor dispare orice urma de substanta, dar se pastreaza informatia inscrisa in cimp. Din acest punct de vedere remediul homeopatic nu are nimic comun cu medicamentul, asa cum este el prit in practica alopata, ci acesta poate fi at cu un emitator radio a carui radiatie electromagnetica produce in organismul u reactii reparatoare specifice, cu conditia sa existe concordanta intre lungimea de unda a remediului si cea a bolnavului.
4. Principiul strictei indidualizari porneste de la constatarea ca aceeasi substanta, in aceeasi doza, poate avea efecte diferite la oameni diferiti. Din aceasta cauza anamneza homeopatica este foarte detaliata, urmarindu-se conturarea loului simptomatic strict indidual al bolnavului, in scopul suprapunerii sale ulterioare pe loul simptomatic (patogenezia) al remediului.
In conceptia homeopatiei, orice afectiune, fie ea cit de localizata (o dermatoza, un panaritiu) e rezultatul diminuarii rezistentei organismului ca intreg, care a permis dezvoltarea bolii. Prin influentarea reactiilor intregului organism, ndecarea bolii locale se va face de la sine.
Hering a observat ca, in cursul unei ndecari homeopatice, revenirea sanatatii urmeaza un tipar prezibil, silind legile directiei ndecarii in homeopatie, astfel:
simptomele tind sa progreseze dinspre zonele profunde ale organismului catre suprafata;
simptomele au tendinta sa se mute spre partile inferioare ale organismului, pe masura ce partile superioare se ndeca;
simptomele vechi suprimate anterior sau ndecate incomplet pot sa reapara in ordinea inversa aparitiei initiale;
simptomele tind sa se mute de la organe sau sisteme mai importante la unele mai putin importante.
Agravarea initiala a simptomelor nu trebuie sa ingrijoreze, ea reflectind actiunea efectiva a mecanismelor de aparare ale organismului in lupta lor cu factorii noci ce au determinat starea de boala. Vindecarea este completa cind apare refacerea totala a functiilor tale normale, exprimata prin functionarea optima a sferelor mentala, emotionala si fizica ale pacientului.
