Dupa cite va amintiti, revista Leacuri si Terapii a mai prezentat in inile ei date despre un produs de vindecare din spatiul sovietic. Reluam informatiile cu privire la produsul de vindecare mumio pe baza unor materiale editate de SC Raco-Radu&Sons SRL, care r aparea in curind pe piata romaneasca de sectiune. Informatiile referitoare la acesta si la lumul care descrie calitatile vindecatoare ale produsului veti gasi in numerele viitoare ale revistei.
Prezentare generala a produsului
In medicina antica, mumio era considerat unul din produsele medicinale eficiente. Aristotel, Hippocrat, Galen (acum 2000-2500 de ani), Abubakir Rabil al Buharan (sec. al IX-lea), Avicenna (sec. al X-lea), Beruni (sec. al X-XI-lea), Muhammed ib (sec. al XII-lea), Muhammed Arzni (1735), Muhammed Shirazi (1762), Al-Komuz Muhit (1795), Muhammed Alucami, Holihon Huccun 1857), Sadik Razavi (1885), Eirini d'Eirin (1872) si multi altii au folosit produsul mumio in urmatoarele situatii: fracturi costale, gastrite, ulcer, afectiuni ale tractului gastro-intestinal, impotenta (jumatate de doza),
sterilitate etc.
In zilele noastre, mumio se foloseste ca medicament in India, Pakistan, Iran, Nepal, Emiratele Arabe, precum si in alte citeva tari din lume.
In ultimii 30-40 de ani, cercetatorii rusi si-au exprimat interesul pentru produsul mumio si au efectuat experimente stiintifice pe mii de animale de laborator (sobolani, pisici, ciini), pentru a stabili calitatile curative individuale ale produsului. Rezultatele acestor teste au fost prezentate cu ocazia unor conferinte si simpozioane stiintifice care au avut loc in orasele Taskent, Leningrad, Kiev, Dusanbe etc.
In baza autorizatiei temporare, acordata de Comitetul Farmaceutic al URSS, mumio a fost testat clinic in citeva spitale la tratarea fracturilor costale, afectiunilor circulatorii, ulcerului si bolilor tractului gastro-intestinal etc. Rezultatele au fost publicate in perioada 1956-l980, in sute de lucrari stiintifice, ale caror autori (Sakirov, P.P. Denisenko, A.V. Visnevski, I.N. Nuraltev, D.K. Ismailova, B.K. Korciubekov, B.N. Bajanov si altii) au subliniat anumite calitati curative ale produsului mumio.
Mumio este un produs naturist. In compozitia sa intra un intreg complex de la 25 pina la 40 de substante organice si minerale: produsele de descompunere a compusilor polimoleculari (acizi zoomelanici, acizi humici, acid benzoic, oxalic, amino- si alti acizi, terpenoide, steroizi,
vitamine din grupa B si P, fragmente de molecule polifenice si alti compusi), si de asemenea macro- si microelemente (calciu, magneziu, siliciu, aluminiu, fier, mangan, nichel, vanadium, bariu, molibden, strontiu, beriliu, zirconium, titan, argint, galiu, deci metale grele, in cantitati.) si miere.
Produsul mumio brut se prezinta sub forma unor conglomerate de diferite marimi, de culoare bruna.
Produsul mumio purificat se prezinta sub forma unor bucati microscopice fragile, stralucitoare, de culoare brun-inchisa, sau ca o masa plastica densa de aceeasi culoare, complet solubila in apa si foarte putin solubila in alcool.
Solutia de apa are un miros caracteristic rasinoso-pamintiu, gust amar, iar daca este agitata face spuma.
Mumio nu este inca recunoscut oficial de Comitetul farmaceutic ME al Uniunii Sovietice, dar popular este larg raspindita ca leac; exista si un fals al mumio, cu un altfel de procesare tehnologica.
Din istoria intrebuintarii balsamului mumio
In ultimii 20-25 ani in multe tari ale lumii unul dintre cele mai senzationale mijloace de vindecare a fost uitat, dar in timpurile stravechi era folosit in practica curativa - balsamul mumio. Cercetatori izolati au incercat sa-i confere o aura de supranatural, de legenda, inaccesibil simplului muritor. Ca mijloc curativ universal, panaceu, mumio a fost foarte folosit in India, Pachistan, Afganistan, Nepal si de asemenea in multe tari arabe din Africa si Asia. In fosta Uniune Sovietica se folosea mumio in Asia Mijlocie, Kazakstan, in Ural, in Transcaucaz, Siberia.
Savantii, in special farmacologii si clinicienii, au inceput cu precautie o cercetare detaliata a caracteristicilor sale. Rezultatele cercetarilor experimentale le-au supus discutiei la conferinte, simpozioane stiintifice, care au avut loc in orasele Taskent, Kiev, Dusanbe, Sankt Petersburg.
Ca si alti cercetatori farmacologi, noi ne-am alaturat studiului detaliat al produsului mumio, clarificindu-va dumneaastra originea, compozitia chimica si activitatea fiziologica (farmacotoxicologica). Rezultatele cercetarilor noastre au raspuns unui sir de intrebari despre mumio; printre care harta raspindirii sale naturale.
Inca inainte de aparitia culturii si persane si chiar a culturii antice grecesti, se folosea cuvintul mumio. El era intilnit in lucrarile filosofo-farmacologului antic, invatatorul lui Alexandru Macedon, Aristotel. Acum 2500 de ani el a descris pentru prima data insusirile curative ale produsului mumio, si de asemenea a aratat cum se verifica autenticitatea si calitatea preparatului.
Aristotel prescria mumio pentru tratarea surzeniei congenitale, recomandind clatirea cu solutie de mumio cu fire de animale sau cu suc de struguri. Pentru
hemoragiile nazale astupa fiecare nara cu amestec de mumio si camfor. Pentru vindecarea bilbiielii el recomanda ungerea limbii cu amestec de mumio si miere.
Abubakir Rabi al-Buharan (anii 960 d.Hr.), in manualul pentru cei care studiau medicina, a descris mumio ca un mijloc de vindecare a fracturilor osoase, luxatiilor, ranilor si a altor traumatisme. El recomanda un amestec de mumio cu miere.
Mohammed Zakariya Razi a intrebuintat foarte mult mumio pentru traumatisme, boli de cap, febra, paralizia nervilor faciali, epilepsie, ameteli.
Abu-Ali ibn-Sina in Canonul medicinei recomanda mumio in cantitate de 0,071 g cu suc de magheran pentru vindecarea unor boli precum migrenele, otita, fracturi ale oaselor, luxatii, contuzii, rani; pentru paralizia nervului facial - 0,035 g mumio in combinatie cu ulei de trandafiri si vin. Pentru singerari o doza usoara de preparat se marea la 0,1 g in amestec cu vin tare. In doze mari (0,0190 kg) recomanda sa se ia mumio in combinatie cu suc condensat (sirop), cu ceai de matase sau
linte pentru vindecarea bolilor organelor digestive (stomac, ficat, splina), de asemenea pentru citeva inflamatii ale cailor respiratorii superioare (in angina si boli ale gitului). Pe linga acestea, cunoscutul medic recomanda mumio pentru bolile cii
urinare si pentru impotenta, si ca antidot impotriva intoxicatiei cu alcool si intepaturii de scorpion. Pe linga prescrierile de folosire interna a preparatului, Avicenna il folosea foarte mult in amestec cu uleiuri de te pentru frectii, in cazul contuziilor, luxatiilor, intepaturii de scorpion. Dupa descrierea autorului, mumio are insusirea de a resorbi umflaturile.
Biruni (sec. X-XI) descrie proprietatile curative ale produsului mumio in urmatorul mod: . ea merita ca noi sa o pastram ca pe un obiect de pret pentru ajutarea celui care isi rupe vreun os.
Mohammed ib (sec. XII) in tratatul Lazaztulniso, dedicat problemelor sexologiei, igienei si vietii sexuale si problemelor obstetricii si ginecologiei, descrie caracteristicile produsului mumio subliniind functia sexuala. In acest scop autorul recomanda 0,2-0,3 g de preparat in amestec cu miere.
Mohammed Arzani (1735) descrie intrebuintarea produsului mumio cu ulei de trandafiri, suc de struguri acru sau vin de curmale pentru vindecarea contuziilor, ranilor si fracturilor.
O descriere mai amanuntita a produsului mumio a fost facuta de medical practicant Mohammed Sirazi (1762) in sectiunea Mahzan-ul-advia (Medicamentul-comoara). In ea se spune ca mumio influenteaza pozitiv sistemul ners, cardiovascular, respiratoriu, in special in bolile tractului gastro-intestinal (si in hemoroizi). Se subliniaza eficacitatea produsului mumio in bolile femeiesti; mumio contribuie la digerarea rapida a hranei, indeparteaza durerile de cap si vindeca parezele (paraliziile), si de asemenea reumatismele; ajuta foarte mult in traumatisme, si in special, in fracturi. In acest caz se recomanda preparatul cu folosire interna sau sub forma de unguent sau frectie. Inainte de folosire, mumio se dizolva in miere, lapte sau ulei de piersici. In
otita purulenta, aceste solutii (autorul are in vedere solutia uleioasa) puse in ureche au redus purulenta si au redat auzul. In cazurile de guturai mumio se lua intern in amestec cu ulei de trandafiri sau de 3-4 ori pe zi se picura in nari.
Se arata ca in amestec cu suc de papadie, patrunjel, suc de afine, de seminte de chimen, suc de
castraveti sau in amestec cu galbenus mumio ajuta mult in bolile ulceroase ale stomacului, in constipatii, in plagi si rani ale pielii, iar in combinatie cu suc de morcovi, mumio mareste functia
sexuala si farizeaza fertilitatea la femeile sterile. In amestec cu ulei de piersici sau unt ea ajuta mult in cazurile de constipare si imbunatateste starea bolnavilor de hemoroizi.
Mohammed Zahariya Razi descrie eficacitatea produsului mumio in cazuri de
alcoolism cronic. In cazuri de muscatura de scorpion se recomanda administrarea produsului mumio in amestec cu unt sau suc proaspat de patrunjel.
Dupa datele lui Al-Komuz-Muhit (1795), arabii foloseau 0,2 g de mumio in amestec cu
argila armeana, sofran sau in combinatie cu galbenusuri si extracte din te diferite pentru vindecarea fracturilor, traumatismelor cavitatii toracice si a diferitelor boli ale organelor interne.
Mohammed Holi Alukami si Hodihan Hussein (1875) recomandau metoda de intrebuintare a unei bai de apa la flacara cu intensitate medie pentru amestecarea produsului mumio cu diferite uleiuri, apa de trandafiri,
sucuri sau ceaiuri. Pentru aceasta in vas se pune cantitatea necesara de substanta, apoi se adauga mumio si se inchide capacul. Amestecul se face cu ajutorul unui pistil de sticla sau metal. Dupa obtinerea unei mase compacte, amestecul este gata pentru intrebuintare.
Sadik Ali Razavi (1885) scrie despre eficacitatea produsului mumio in tratarea fracturilor, luxatiilor, contuziilor, intinderilor musculare, ulcerului gastric si a altor boli ale tractului gastro-intestinal, boli ale ficatului, splinei, sterilitate la barbati si femei si, de asemenea, se recomanda in bolile inflamatorii si alergice - angina, gripa, bronsita, in inflamatiile sinului, astm bronsic, in cazul intepaturilor de insecte veninoase, inclusive de scorpion, in cazul scaderii si bilbiielii. Autorul recomanda mumio fie in stare pura, fie in amestec cu ulei de trandafiri sau piersici, miere, unt.
In anul 1872, medicul francez Eirini d'Erins a publicat o dizertatie despre balsamul miraculous - asfalt, obtinut in Elvetia.
In virtutea analizei surselor literare amintite mai sus, conform cu intrebuintarea clinica a produsului mumio de catre medicii din antichitate, se poate trage concluzia ca mumio era indeosebi folosit ca mijloc de intarire a proceselor regenerative in diferite tesuturi ale organismului, ca antiinflamator, antitoxic, tonic general si de refacere a functiei scazute a nervilor periferici sau centrilor nersi ai encefalului.
