Chiar daca aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor sistemului ners.
Aluminiul este un metal care se gaseste din belsug pe Terra, il intilnim in pamint, in apa, in aer. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente (antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei poile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic ineviil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane.
Aportul de aluminiu si encefalopatia
Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu.
In ce masura sintem expusi la aluminiu
Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si procedee, este ineviil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi.
Aluminiul din alimente
Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o cantitate neglijabila.
Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati excesive.
Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult, anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram.
Aluminiul din medicamente
Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi.
Apa poila contine aluminiu
Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o cauza a aparitei cancerului.
Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decit in cea netratata.
Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa poila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea operatiei uzinei de tratare.
Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu proaca efecte negative asupra sanatatii. In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma care poate fi usor asimilata.
Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare; daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata.
Aerul nepoluat are si el aluminiu
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi. In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi.
Apa, mai importanta decit hrana
Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru.
Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza.
Aluminiul din apa poila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil) ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste o mica cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca hrana.
Riscurile de sanatate legate de aluminiu
S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate proca consecinte nefarabile sistemului ners uman si al animalelor.
Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa
Pacientii care sufera de maladii
renale si primesc tratamente de
dializa regulat si care, in consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in
lichidele pentru dializa si medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de
dementa caracterizata de tremurari, convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul rbirii si al comportamentului. Cea mai mare parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil incidentele acestei boli.
Maladia Alzheimer
In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia.
Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile meolice. Exista din ce in ce mai multe do care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii.
O cauza posibila a maladiei Alzheimer
S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost silit daca acumularea de aluminiu este cauza sau rezultatul bolii.
Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei conexe in colectivitatea in care apa poila contine puternice concentratii de aluminiu. Din contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa poila si aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetatorii nu le-au putut proca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala.
Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de aluminiu din apa poila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor virstnice.
Maladiile Lou Gehrig si Parkinson
Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul ners, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui proaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul
alimentar al populatiei din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.
Alte afectiuni cu aceeasi cauza
Absorbtia mare de aluminiu poate proca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in meolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcturi.
Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in
alimentatie este in general neglijabila
Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a inlocui aditivii care contin aluminiu
Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu ingurgitate ar produce efecte nefarabile
