Ne putem imagina ca fiinta umana are o anumita frecventa bratorie care se schimba in dinamica la fiecare secunda, in functie de starea mentala a persoanei, stres, boli etc. O data ce un stimul patogen a afectat cimpul electromagnetic al persoanei, lucrurile pot evolua in doua moduri. Daca stimulul nociv este slab, iar constitutia persoanei este puternica, cimpul electromagnetic isi modifica ritmul de bratii foarte putin si pentru scurta vreme. Persoana nu este constienta ca ar fi intervenit vreo schimbare. Daca stimulul e suficient de puternic pentru a perturba forta tala, cimpul electromagnetic sufera schimbari mai mari ale ritmului brator, efectele fiind resimtite in final de catre indid. Va intra in actiune un mecanism de aparare, ce poate include schimbari ale nivelului mental, emotional sau fizic, care vor fi resimtite de pacient ca simptome.
Rolul homeopatiei este acela de a stimula puternic mecanismele naturale de aparare, alaturindu-se resurselor si energiei organismului. Ea lucreaza in aceeasi directie cu forta tala. Aceasta directie a apararii tale este reprezentata chiar de simptomele pe care alopatia le-ar supresa.
Deoarece toate substantele au un ritm bratoriu propriu,
sarcina medicului
homeopat este sa gaseasca substanta al carei ritm brator se potriveste cel mai bine cu ritmul pacientului, in cadrul bolii sale. Daca ritmul brator al pacientului si al remediului se potrivesc are loc un fenomen de rezonanta; remediul intensifica la pacient ritmul brator al cimpului electromagnetic exact la frecventa necesara pentru a se produce ndecarea. Acest lucru se intimpla insa doar daca remediul este bine ales, iar pentru acest lucru medicul homeopat trebuie sa respecte cu strictete principiile de baza ale homeopatiei. Datorita principiului rezonantei (legea similaritatii), remediul care nu acopera toate simptomele pacientului nu are nici un fel de efect. De asemenea, doua sau trei remedii luate impreuna nu pot substitui actiunea remediului unic, deoarece nu este o chestiune legata de cantitate, ci de calitate: fiecare remediu are propria sa frecventa bratorie si pentru a actiona favorabil el trebuie sa fie similar cu natura bolii.
Fiinta umana este este constuita pe trei planuri de cimpuri energetice: planul mintal-spiritual, emotional-psihic si fizic-mintal. In timpul tratamentului homeopat, daca observam ca dezechilibrul se muta de pe planuri mai importante pe cele mai putin importante si de la organe centrale la cele periferice, atunci stim ca tratamentul este corect.
Expresia pozitiva a planului mental-spiritual este dezvoltarea constiintei spirituale indiduale. Cind spiritualitatea se dezvolta pe cale naturala, omul este modest si are o inclinatie vadita spre altruism. In plus, un indid dezvoltat spiritual se bucura de un profund sentiment de liniste mentala. Daca medicamentele distrug acest plan, este clar ca ele determina mai degraba o suprimare decit o ndecare, chiar daca patologia fizica a fost partial ameliorata.
In ceea ce priveste planul emotional-psihic, el este cel mai slab si mai putin antrenat dintre cele trei planuri, fiind afectat mai rapid si mai grav de consumul unor cantitati mari de medicamente. Statisticile indica posibilitatea ca bolile (dezechilibrele) sa se transfere in plan emotional sub
stresul produs de medicamentele chimice si sa pregateasca terenul favorabil pentru instaurarea unor stari psihologice foarte dureroase, cum ar fi anxietatea, fobia sau depresia, pe scurt acele
tulburari emotionale atit de obisnuite in ziua de astazi.
ul fizic este partea fiintei umane careia i s-a acordat pina acum cea mai mare atentie. Este cea mai tangibila si cea mai usor de investigat. In investigatiile si observatiile prind corpul fizic, oamenii de stiinta au vazut doar o mica parte din intreg; ei au fost interesati doar de efectectele imediate, concentrindu-se asupra unor fenomene izolate. Ca o consecinta a acestei atitudini, sintem martorii binecunoscutelor efecte secundare ale medicatiei intensive.
Intregul organism este organizat ierarhic, cu unele organe sau sisteme biologice de o importanta mai mare sau mai mica si beneficiind de un grad mai mare sau mai mic de protectie. Mecanismele de aparare includ sistemul imunitar, sistemul reticulo-endotelial, sistemul simpatic si parasimpatic, hormonal si limfatic. Toate conlucreaza la producerea unui singur rezultat: mentin homeostazia organismului prin asigurarea unui echilibru in conditii adverse. Scopul principal al organismului este sa tina orice dezechilibru la un nivel cit mai periferic posibil.
Folosind
homeopatia ca metoda de tratament s-a trecut dincolo de conceptia materialista si s-a acceptat ideea ca intreaga materie este de fapt energie si ca aceasta energie poate fi eliberata si chiar valorificata. Adevaratul miracol este ca in
homeopatie ea a fost folosita pentru ndecarea bolii.
Rezultatele obtinute prin tratamentul homeopat, confirmate prin examene clinice si paraclinice si de catre medicii specialisti, au menirea de a accepta homeopatia ca o ramura a medicinii.
Homeopatia este o terapie completa, indidualizata si etiologica. Ea face din fiecare prescriptie terapeutica o consecinta logica, directa si nemijlocita a sindromului bolnavului, permitind totodata si o asanare curativa a morbiditatii acestuia, pina la cauzele cele mai profunde.
Homeopatia este una dintre putinele terapeutici actuale capabile sa trateze eficace cea mai mare parte a bolnalor, atit in ceea ce priveste sindromul si maladia, cit si diateza lor subiacenta.
In medicina de sinteza a veacului nostru, terapeutica homeopatica va trebui sa dena principala terapeutica a practicii medicale.
