Terra este, se pare, una dintre cele mai binecuntate ete din imensitatea acelora care alcatuiesc galaxia noastra, nu numai pentru faptul ca dispune de atmosfera si de conditii favorabile de solarizare, ci si pentru ca dispune de multa apa. Pe nici una dintre etele cunoscute pina in prezent nu exista atita apa ca pe pamint. De fapt, apa a modelat pamintul, si, din anumite puncte de vedere, ea se identifica cu procesele si fenomenele care i-au dat forma si conuratia pe care o are.
Mitologia vechilor greci ne impresioneaza prin marele numar de zeitati ce ren apei, in multitudinea ei de forme si ipostaze. Asa, de exemplu, alaturi de arhicunoscutul Po-seidon, zeul marilor si al oceanelor intilnim zeitati mai putin cunoscute ca Okeanos si ca sora acestuia Tethys. Tot intre zeitatile apei mai ureaza apoi Glaucos, zeul etii marii, Typhon, zeul uraganelor, Eol, zeul nturilor s.a. .
De fapt n-ar trebui sa ne impresioneze deloc pletora de zei revenind apei din mai toate mitologiile lumii, cunoscind rolul urias ce rene acestui element al naturii, care este apa, in ceea ce priveste aparitia si mentinerea etii pe pamint.
Va mai amintiti, desigur, despre miraculosul circuit al apei in natura, asa cum il invatam la scoala: din precipitatiile atmosferice aceasta ajunge in apele curgatoare; de aici in lacuri, mari si oceane; prin evaporare se "salta" apoi in atmosfera, pentru a recadea din nou pe pamint, sub forma de precipitatii. De fapt, tot acest circuit reprezinta marele si permanentul fluu al etii.
"Apei - exact asa cum precizeaza L e o-nardo da Vinci - i-a fost data puterea magica de a deveni seva etii pe pamint". Si, intr-adevar, ea este o asemenea seva, din moment ce la sinul ei a aparut ata. Orsice fiinta e este, din anumite puncte de vedere, creatia Soarelui si a Apei. Apa este purtatorul etii pe pamint, pentru ca ea reprezinta unul dintre cei mai perfecti solventi pe care i-a produs vreodata natura, din moment ce nenumaratele substante dizolvate in ea isi pastreaza nealterate proprietatile chimice si biologice. Apa acopera ceva mai mult de 2/3 din suprafata Terrei, reprezentind in acelasi timp tot aproape 2/3 din continutul organismului uman. Un adult de 70 kg are, in mod obligator, in structura sa, cel putin 50 kg apa, 50% din intregul nostru continut hidric fiind cantonat in celule, 45 A. in spatiile intercelu-lare si numai 5 '" in singe.
Si in organismul uman, intocmai ca in mijlocul naturii, apa se afla intr-o continua circulatie si primenire. Prin intermediul pielii pierdem circa 500 ml apa pe zi, prin aerul expirat 350, iar prin urina in jur de 1500 ml. Aceasta circulatie se efectueaza nu numai dinlauntru in afara, ci si invers. Sursele exogene de apa ale organismului uman sint: apa propriu-zisa, ingerata pe cale bucala, cea provenind din alimente, ca si cea provenind din oxidarea acestora. Contrar de ceea ce se crede in mod obisnuit, alimentele reprezinta o sursa importanta de apa, stiut fiind ca in anumite zarzavaturi si fructe, aceasta se afla in procente ce se ridica si pina la 95 A>. Pina si carnea cuprinde in jur de 70 A, apa. Interesant insa este ca organismul isi poate singur fabrica - fireste, in anumite limite - apa de care are nevoie. Este vorba despre asa-numita apa endogena. Aceasta se formeaza prin polimeri-zare in cursul proceselor meolice. Asa, de exemplu, 100 g de grasimi produc 107,1 ml apa. Aceeasi valoare se ridica in cazul proteinelor la 41,3 ml iar al alcoolului la 117,4 ml Iata deci cum se poate ajunge la obezitate si prin ingestia prea mare de apa. Procesul involutiei, al imbatrinirii deci, este legat in mod direct de diminuarea posibilitatilor organismului de a meoliza si pastra apa.
Continutul in apa al unui embrion de 3 zile este de 97%; acelasi continut scade la embrionul de 3 luni la 91 ^ iar la acela de 8 luni la 81%. Pierderile in apa ale organismului se accentueaza progresiv, in asa fel incit la 30 de ani continutul hidric al organismului uman este de 60%, iar la 70 de circa 46%.
Pe masura deci ce imbatrinim, ne "uscam" in mod treptat, exact ata cum se intimpla cu arborii. Apa este, in primul rind, "novata" de tenul intins si catifelat al fetei pe care il avem in copilarie si adolescenta, ca si de uscarea sa din ultima perioada a etii. Natura a inzestrat fiinta e cu mecanisme dintre cele mai variate si perfectionate in ceea ce priveste adaptarea la lipsa de apa. Cactusul de exemplu, poate acumula in celulele sale cantitati enorme de apa si nu piere chiar daca o pierde pe aceasta in proportii de 90%.
Camila, de asemenea. Acest animal poate bea, in conditii de seceta, intregul continut, al unui bazin de 100 litri; continut pe care apoi il cheltuieste cu o extraordinara economie.
Tot camila poate parcurge distanta de 1 000 km, prin desert si pe vreme de arsita, fara sa bea absolut nimic, dar, in tot acest interval de timp, nu deschide gura si nu respira decit in ritmul de 8 respiratii pe minut, pentru a nu pierde apa pe aceste cai. (Ciinele insa, pe vreme de arsita, respira de circa 300- 400 ori pe minut.) Exista apoi o serie de animale - capra Oryx, de exemplu, din Kazah-stan, ca si anumiti sobolani din Arizona, care pur si simplu nu beau apa. Teoretic nu exista fiinta e, care sa poata supraetui in lipsa apei. in mod practic insa aceasta specie de capra ca si sobolanii de care am vorbit isi extrag apa de care au nevoie pe calea digestiei, din iarba.
Si la oameni putem constata aspecte dintre cele mai interesante' prind consumul de apa. in Sahara, de exemplu, pe vreme de arsita excesiva, un om poate pierde pina la 12 1 apa pe zi; asta inseamna un litru pe ora. Spre deosebire insa de animale, care beau apa numai cind le este sete, omul o poate bea si din obisnuinta, mai bine zis din proasta obisnuinta, si acest lucru nu este fara urmari. in acelasi timp exista oameni pe mapamond, locuind in tinuturi secetoase si inospitaliere, ce s-au adaptat admirabil la privatiunile de apa, neconsumind decit circa 1 000 cm3 pe zi; in total deci pe jumatate sau numai o treime decit in mod normal.
Gratie jocului elastic al glandelor sudoripare ca si al pierderii de apa pe aceasta cale, organismul poate lupta, in conditii excelente, impotriva rigorilor caldurii.Cu toata aceasta rezistenta, setea reprezinta o mare problema a biologiei umane. Nu exista senzatie mai chinuitoare decit setea. Daca la foame omul poate rezista mai mult de o luna, la sete nu va putea rezista decit citeva zile. Calcule estimative apreciaza ca un om al cilizatiei noastre are absoluta nevoie de o cantitate medie de cel putin un metru cub de apa pe zi. Din aceasta cantitate in jur de 200 1 ren consumului habitual, in timp ce restul de 800 sint absorbiti de multiplele operatiuni puse in miscare de cilizatia masinista (otel, alimente, medicamente, imbracaminte etc). Rezervele de apa ale Terrei sint, fara nici o exagerare, enorme. Cu toate acestea, numai 3/o din aceste rezerve sint reprezentate de apa dulce. Aceasta este explicatia diverselor uri de gospodarire a apelor, puse in functie in diverse tari. Legea pentru protectia mediului inconjurator, intrata in functie in tara noastra inca din 1973, ca si recentele hotariri ale partidului prind amenajarea si ameliorarea bazinelor hidrografice ale tarii, reprezinta numai citeva aspecte ale grijii statului si partidului pentru buna gospodarire a apei in tara noastra si, implicit, grija pentru sanatate.
Stim, din acest punct de vedere, ca aerul si apa reprezinta doua dintre componentele cele mai valoroase de pe binecuntata noastra eta, lor datorindu-le faptul ca ea este insufletita, verde si mobila. Asadar, pentru o mie si unu de motive, simbolistica apei, pe care dorim a ne concentra in continuare, nu numai ca este dintre cele mai bogate, ci si dintre cele mai variate, saturind pur si simplu traditiile, mitologiile_ ca si cultura diverselor colectitati umane. in linii mari, aceasta simbolistica poate fi redusa totusi la trei trasaturi dominante: apa ca sursa de -ata si de sanatate; apa ca mijloc fizic de purificare si regenerare si, in sfirsit, apa ca remediu, ca agent terapeutic. Produs natural fluid si, in acelasi timp un perfect solvent, din moment ce nenumaratele substante ce se dizolva in ea isi pastieaza nealterate proprietatile fizice, chimice si biologice, apa reprezinta prin excelenta disolutia, dar totusi, din cauzaIa este omogena si coerenta, ea simbolizeaza si coeziunea.
Pentru faptul ca acest mediu fluid aluneca, urmarind fidet sinuozitatile etei, fara sa adere semnificativ la ele, apa reprezinta din st motiv si un simbol al libertatii totale.
Pe alte uri, apa este considerata ca fiind un produs fundamental si primordial, o autentica materie prima, notiunea de apa primordiala ca si aceea de ocean de origine, fiind cvasi universale. in vechile texte hinduse se precizeaza ca "totul era apa, iar vastele intinderi lichide nu aveau margini". De asemenea, in cosmogonia babiloneana se precizeaza ca la inceputul inceputurilor, cind dupa credinta comuna nu exista nici cer si nici paminf, totul se reducea la o materie nediferentiata, si anume la apele primordiale. Pentru ca apa este sursa de ata si in acelasi timp vehicol al ei, nu trebuie sa ne surprinda identificarea acestui element cu un simbol al fecunditatii si al fertilitatii. Vaiorizatiile feminine, senzuale si maternale ale apei au fost magnific sutprinse de catre poetii romantici germani. Dupa acestia, apa lacului, nocturna, lunara si laptoasa, exalta pur si simplu libidoul. Pentru Novalis in special, apa, respectiv "acest copil primordial", nascut din fuziunea aerului, nu poate fi detasat de faptul ca pe pamint, cel putin, ea ne apare ca un fruct al dragostei si al uniunii dintre pamint si cer. Novalis nu se arata surprins de faptul ca vechii intelepti au vazut in apa originea tuturor lucrurilor.
"Toate senzatiile noastre agreabile - precizeaza tot Novalis, nu sint in esenta decit diverse maniere de scurgere si de miscare ale acestor ape primordiale care, dupa el, se afla si in noi "Somnul insusi in rtutea acestei optici nu este decit un flux al acestei inzibile mari universale, in vreme ce starea de veghe, un reflux. Trecind in continuare de la aspectele simbolistice si psihologice la cele de ordin practic, curent, vom preciza ca inainte de orice apa "este un aliment si, mai mult decit atit, un aliment fundamental. Si, fiindca am abordat si acest aspect, vom da in continuare citeva recomandari de ordin practic, in legatura cu un lucru cit se poate de banal - bautul apei - operatiune cit se poate de fiziologica, si care decurge in rtutea unor automatisme de mult silite. Totusi, si in acest domeniu pot fi create premise pentru integrarea cit mai fidela in functionalitatea cit mai normala si cit mai naturala a organismului.
In acest sens dupa cum ne asigura Mario Sorin Vasilescu, intr-unui din excelentele materiale publicate la rubrica sa din testa "Romania Pitoreasca", intitulata "Gastronomie si natura" si in acest domeniu grevat dupa cum am spus de stereotipii si automatisme, putem introduce o serie de reguli utile pentru sanatate.
Trebuie sa bem apa nu oricit de multa sau de putina precizeaza acesta si nu oricum. Si nu ne opreste nimeni - precizeaza tot el - sa aplicam unele din brevetele naturii in energizarea apei. . Daca tot o tinem la frigider - continua sfatul - scuturati sticla ritmic de citeva zeci de ori, inlocuind piatra cascadelor cu peretii recipientului, (considerindu-se in multe traditii ca apa prabusita ritmic pe inaltimea cascadelor are proprietati ta-lizante, pe care nu le gasim la apele ce curg lin, oricit de limpezi ar fi acestea (n.n.)-
. Aceeasi apa, inainte de folosire, precizeaza tot autorul citat, turnati-o intr-un vas mai larg, lasati-o la soare citeva minute, agi-tind-o cu o paleta pentru a o aera cit mai mult posibil.
. Obisnuiti-va sa beti ritmic in cursul zilei, cu un sfert de ora inaintea meselor, cit mai putin la masa, deloc intre feluri.
. Pentru regularizarea tranzitului intestinal, medicina naturista recomanda, pe baza unei experiente indelungate, fie consumul din jumatate in jumatate de ora a unei linguri de apa, pe tot parcursul zilei, fie aceeasi doza din ora in ora, pe intervalul prinz-seara (K n e i p p dixit).
Si, in sfirsit, tot M. S. V a s i 1 e s c u ne asigura pe de o parte ca o valoare exceptionala este considerata in unele medicini populare apa "insorita in recipiente colorate, inainte de a fi bauta si, pe de alta, ca apa trebuie bauta in proportii mici, mestecind fluidul in gura ca pe un solid. Observati zile de-a rindul nevoia reala a organismului pe linie de apa descoperind momentele de adevarata sete si beti numai atunci. Caci setea e un semn fiziologic, iar functia fiziologica o aplicare a gramaticii etii.
Apa apoi, reprezinta un remediu, si inca un remediu de prim ordin. Desigur, in aceasta optica este avuta in vedere in primul rind apa minerala, folosita fie in cura interna, fie externa. Apa simpla, sau obisnuita, respectiv apa de cismea sau cea provenita din precipitatiile atmosferice sau din condensarea acestora este insa tot atit de importanta din punct de vedere terapeutic. Amintiti-va in acest sens de marea voga de care s-a bucurat cura hidroterapica a abatelui K n e i p p, in secolul trecut. Ce reprezenta in esenta aceasta ciudata cura, care consta din a inlocui obisnuita cafea de dimineata, cu o plimbare in picioarele goale prin roua diminetii? Ce altceva decit o complexa cura naturista ce se soldeaza cu numeroase efecte benefice pentru organism.
Doctorii Karl Dirnagel si H. Dre-z e 1, care au studiat stratul stiintific al acestei cure, precizeaza ca in acest caz avem de a face cu un tratament particular, care provoaca reactii in ciclurile functionale cele mai diverse ale organismului. Apa provoaca, pe aceasta cale, modificari tale in organism, nu numai din punct de vedere al invelisului cutanat, ci, prin intermediul sau, si asupra diverselor aparate si tesuturi. Manipulind inteligent apa, putem exercita sau diminua dupa dorinta asa numitul curent tal, congestio-nind sau dimpotriva anemiind urile superficiale sau organele profunde, diminuind sau dimpotriva crescind eliminarile, incetinind sau actind meolismul, fortele tale etc. Apa incita apoi fortele latente ale organismului, dirijind actitatile organice, exercitind astfel actiuni net superioare multor medicamente.
K n e i p p, considerat la vremea sa un autentic "roi des eaux" cum ii spuneau cei de limba franceza sau "Wasserkonig", cum ii spuneau aceia de limba germana, ceea ce tradus insemneaza rege al apelor, desi nu a fost medic, a fost etichetat totusi la sfirsitul secolului trecut,cind cura sa se transformase intr-o autentica psihoza sociala, drept cel mai mare medic al vremurilor sale. Iata, de exemplu, ce scria resta "La science fran-caise", apropo de acest fapt.
"Stiinta oficiala, atit de geloasa din cauza prerogativelor ei, a trebuit sa tina cont, in sfirsit de acest bonom (este vorba de abatele Kneipp - n.n.) care, a avut indrazneala, de a ndeca nenumarati oameni, ignorind toate regulile si toate traditiile medicale. Numerosi sint medicii care s-au deplasat la Worishofen, (este vorba despre oraselul german in care locuia si profesa Kneipp), pentru a-si da seama, de su sau in direct, de mecanismele si de eficacitatea tratamentului in cauza. Si, aproape toti cei sositi aici, incredibil si uneori chiar ostili, au trebuit sa se intoarca acasa connsi de faptul ca o noua metoda de tratament a aparut pe firmamentul terapeuticii. Tratamentul prin apa rece, ale carei rtuti galvanizatoare - cu conditia ca sa fie judicios aplicat - nu sint deloc neglijabile. Adaugati la aceasta un regim sever, schimbarea atmosferei exercitiile in aer liber si, cite putin din aceasta atotputernica autosugestie care, ocupa un loc atit de noil in toate terapeuti-cile in general, si va veti explica astfel, multiplicitatea rtutilor pozitive ale curelor efectuate la Worishofen, cure care au stupefiat pe medicii oficiali".
Iata, in sfirsit, ce scrie pe marginea curei lui Kneipp si medicul german Albert Schalle, in canea sa intitulata "Cura lui Kneipp, cura reusitelor", sectiune aparuta in cadrul unei edituri din Strassburg: "Am tratat in intreaga mea cariera medicala peste 20 000 de bolna, suferind de diverse boli, si pot sa ma pronunt asupra rezultatelor.
And aceasta bogata experienta, am nu numai dreptul, ci si datoria, de a face cunoscute extraordinarele sale succese. Bineinteles cura lui Kneipp nu reprezinta un panaceu, ci o valoroasa metoda terapeutica, cu dimensiuni curative indiscuile, unice, inabile".
Daca ar fi sa insiruim principalele directii ale curei lui Kneipp, ca si explicatiile stiintifice care se dau acestei cure, va trebui, in primul rind sa avem in vedere efectele vasodilatatorii si vasoconstrictorii exercitate de roua sau de apa rece in care ne plimbam picioarele, cu tot ce decurge pentru organism din aceste efecte. in al doilea rind, trebuie sa avem in vedere excitatia pe care o exercita tot apa rece asupra numerosilor receptori si filete nervoase, care exista la baza pielii, excitatii care vor fi transmise sistemului nervos central, de asemenea cu tot ce decurge pentru organism din aceasta realitate. in al treilea rind. nu trebuie sa minimalizam efectul de calire a organismului ce rene acestei cure. in al patrulea rind, nu trebuie sa uitam ca gratie curei lui Kneipp ne punem organismul in miscare, si asta in contextul aerului pur si racoros al diminetii, ca si in contextul parcului, gradinii, lii sau al cimpiei, unde de regula se practica aceasta cura.
Si, in sfirsit, nu trebuie sa uitam ca cura lui Kneipp ne integreaza in peisajul naturii si in circuitele sale functionale, ambele atit de mult imprimate in structurile noastre genetice.In ce consta, asadar, cura lui Kneipp? intr-o alergare cu picioarele goale, in ritmul care ne este cel mai potrit, pe o pajiste inverzita acoperita de roua diminetii. Fireste, aceste alergai! se vor face gradat. in functie de rsta, de antrenament ca si de starea generala a organismului. Durata alergarii va fi strict indidualizata si ea va incepe cu 10-15 minute, putind dura pina la o ora. Si cum am spus ca unul din pilonii de rezistenta ai acestei cure consta si din aspectul ei de calire a organismului, merita sa zabom putin asupra acestui aspect.
