Frunze de mesteacan . 30 g
Coada calului 20 g
Conuri de hamei .. 10 g
Matase de porumb 20 g
Macese 10 g
Radacina de valeriana. 10 g.
Se prepara o infuzie din acest amestec, o lingura la o cana de apa, din care se beau 2 - 3 cani pe zi.
Facem precizarea ca la farmacii ca si la magazinele de desfacere ale Trustului Plafar, se afla un larg sortiment de ceaiuri gata preparate (ceai calmant, ceai hepatic, ceai gastric, ceai laxativ, anti-hemoroidal etc, etc.) al caror mod de intrebuintare este indicat pe respectivele pachete. Dar si in materie de folosire a ceaiurilor medicinale, este bine sa ne consultam in prealabil cu specialistul. Contrar de ceea ce se crede in mod obisnuit, aceste ceaiuri, nu pot fi luate la infinit, si nu sint intotdeauna lipsite de reactii secundare.
Aceste reactii apar
de obicei in doua situatii bine precizate: cind tele medicinale sint luate indelung, si cind sint supradozate. Este bine sa se stie, in acest sens, ca cel putin anumite te medicinale dispun de un continut ridicat de substante active, si uneori chiar extrem de active, de unde se impune faptul, ca pe acestea trebuie sa le folosim cu aceeasi retinere pe care o avem si fata de unele medicamente de sinteza.In continuare, vom semnala citeva asemenea te, dimpreuna cu efectele secundare nedorite, pe care le pot declansa. S-a constatat, de exemplu, ca odoleanul sau valeriana prici-nuieste dureri de cap, uneori chiar deosebit de intense, cind este administrat in doze mari. La rindul sau, rosmarinul, ta medicinala si aromatica-condimentara in acelasi timp, fiind folosit cu succes in tratamentul diverselor tulburari circulatorii, poate genera in cazuri de supradozare lipotimii, adica lesinuri. Banala menta, cu mentolul care se extrage din ea, drog de larga raspindire mai ales in tratamentul racelilor, nu este nici ea inofensiva din moment ce merftolul poate declansa autentice crize de asfixie, mai ales in cazul cind este administrat sugarilor si in special pe cale nasala.
Prudenta trebuie sa manifestam si cu ienu-parul, ta medicinala folosita cu succes in tratamentul bolilor reumatice, si asta pentru ca s-a constatat, ca in cazul unei administrari ce depaseste pragul a sase saptamini, pot surveni complicatii renale, dupa cum a demonstrat un reputat fitoterapeut contemporan german, si anume dr. R u d o 1 f F r i t.z Weiss. Susnumitul chiar avertizeaza, ca aceasta ta mult timp considerata ca fiind inofensiva, nu va fi folosita de catre bolnai de rinichi si de catre grade. Numeroase alte te medicinale pot declansa variate eruptii cutanate si, in special crize cu aspect astmariform.
In incheiere, vom specifica cele cinci recomandari pe care le fac Odiu Bojor si M i r c e a A 1 e x a n, in introducerea sectiunilor lor intitulate Plantele medicinale si aromatice de la A la Z", in legatura cu folosirea telor medicinale, recomandari care suna astfel:
» Cu toata complexitatea lor, produsele fito-terapice au o actiune principala si deci o eficienta majora doar pentru o afectiune
cifica, motiv pentru care ele nu trebuie prite ca remedii cu caracter universal, asadar ca panacee.
» Este indicat a apela la tele medicinale, ca la o ultima speranta, asadar dupa ce in prealabil am epuizat toate posibilitatile chimioterapiei.
» Este indicat, de asemenea, de a nu se apela la fitoterapie, in situatiile cind dispunem de produse chimiterapeutice, de sinteza, eficiente, netoxice, usor asimilabile si verificate.
» Este bine de retinut faptul, ca fitoterapia adresindu-se in principal bolnalor cronici, presupune din capul locului un tratament de lunga durata, bine condus, cu respectarea in acelasi timp si a celorlalte indicatii medicale.
» Si, in sfirsit, este bine de retinut faptul, pe care l-am mai subliniat de altfel, ca fitoterapia trebuie sa se bazeze pe indicatiile specialistilor in problema, pentru ca, ca orice ramura a stiintei si a practicii, presupune cunostinte complexe si o pregatire corespunzatoare.
