in acest modul al lucrarii mele i trata baile de picioare, baile de jumatate, baile de sezut, baile generale si baile partiale.
Cuprins:
Băile de picioare |
sus  |
Se împart în băi cu apă rece şi băi cu apă caldă:
A. Baia rece de picioare
Baia rece de picioare constă în scufundarea picioarelor, până la pulpe sau până deasupra pulpelor, timp de 1-3 minute, în apă rece.
In cazul bolilor, baia rece serveşte în principal la devierea sângelui din cap şi din piept. In general, o combinăm cu alte aplicaţii; uneori o folosim în cazurile în care bolnavul, dintr-un motiv sau altul, nu suportă băile generale sau băile pe o jumătate a corpului.
In cazul persoanelor sănătoase, baia rece de picioare are un efect dublu: odihneşte şi reconfortează membrele. Este recomandată celor de la ţară, în special vara, când, după o zi de muncă, au insomnii. Ea alungă oboseala şi provoacă un somn reconfortant.
B. Baia caldă de picioare
Baia de picioare caldă se foloseşte în diferite, moduri:
a) In apa încălzită la 31-32°C se amestecă cu un pumn de sare şi o cantitate dublă de cenuşă de lemn, se agită pentru dizolvare şi se scufundă picioarele timp de 10-15 minute.
Uneori - în cazuri bine determinate - eu administrez acest tip de baie la o temperatură de 37°C, şi, ulterior, supun pacientul unei băi reci de picioare care durează doar 30 de secunde.
Acesta baie dă excelente rezultate în cazurile în care, ca urmare a unei stări maladive şi de slăbiciune, a lipsei căldurii proprii etc, procedurile mai drastice şi reci nu pot fi utilizate cu uşurinţă şi anume: când se produce o reacţie slabă sau nu se produce nici o reacţie, adică atunci când apa rece determină o ardere calorică insuficientă din pricina cantităţii reduse a sângelui.
Băile calde sunt convenabile pentru persoanele slăbite, anemice, nervoase, foarte tinere sau foarte în vârstă, în special femei şi, sunt foarte eficace în tulburările circulaţiei sângelui, în congestii, dureri de cap şi gât, crampe etc.
Ele fac ca sângele să circule în picioare şi au un efect sedativ.
Persoanelor care transpiră din belşug la picioare nu le recomand .
Ţăranii noştri cunosc foarte bine întrebuinţarea băilor calde, a căror eficacitate este mult folosită.
b)Baia de picioare cu flori de fân are un efect salutar. Turnăm apă clocotită peste o pânză plină cu flori de fân (3 sau chiar 5 pumni) şi o lăsăm să se scurgă într-un vas; apoi acoperim vasul şi lăsăm să se răcească până la
0 temperatură convenabilă de 31-32°C.
Pentru utilizarea acestei infuzii, puţin contează dacă florile de fân rămân în lichid sau dacă le scoatem. Oamenii de rând lasă totul înăuntru, ceea ce este mai simplu şi fără pierdere de timp.
Aceste băi de picioare au o acţiune decongestivă şi reconfortantă; le folosim în mod avantajos pentru picioarele bolnave, transpiraţia picioarelor, plăgile deschise, contuziile de orice gen (cauzate de o lovire, contuzie, cădere, în urma cărora sângele a curs sau a fost reţinut în structura pielii), tumori, gută , putrezirea pielii între degete, abcese la unghii, leziuni produse de pantofii prea mici etc.
într-un cuvânt, putem spune: aceste băi sunt mai utile picioarelor ale căror secreţii sunt nesănătoase şi care sunt predispuse să se îmbolnăvească, decât picioarelor sănătoase şi curate.
Un om suferea îngrozitor de gută la picioare în aşa măsură încât, durerile îi smulgeau strigăte. Una dintre aceste băi, urmată de o compresă la picioare (bucata de pânză utlizată în acest scop fiind înmuiată în infuzie) 1-a eliberat de durerile lui teribile într-o oră.
c)Baia de picioare cu paie de ovăz.
Fierbem în clocot paie de ovăz timp de o jumătate de oră într-un cazan şi utilizăm decoctul pentru îmbăierea picioarelor la o temperatură de 31-32 C. Durata băii este de 20-30 de minute.
După experienţa mea, nimic nu întrece aceste băi în toate cazurile în care este vorba de tratarea vreunei bătături _la picioare, oricare ar fi ea. Astfel, ele ajută împotriva protuberantelor (monturilor^ etc, împotriva urmărilor gutei, artritei împotriva bătăturilor de la picioare, a unghiilor încarnate şi putrezite, a băşicilor cauzate de mersul forţat. Putem trata prin intermediul acestei băi chiar picioarele care au ulceraţii purulente, precum şi degetele afectate de transpiraţia prea acidă.
Un om şi-a tăiat o bătătură de la picior. Degetele i s-au inflamat, iar aspectul dubios al plăgii 1-a făcut să se gândească la o infectare a sângelui. Trei băi pe zi cu paie de ovăz şi tot atâtea comprese cu cârpe înmuiate în acelaşi decoct şi învelind piciorul până deasupra gleznei, i-au vindecat piciorul după patru zile de tratament.
Un bolnav era în primejdie să-şi piardă toate degetele de la un picior, care începuseră să putrezeasă.
Nişte tumori de culoare vânătă l-au făcut să se teamă de o infectare a sângelui. Băile de picioare şi împachetările i-au adus vindecarea în scurt timp.
în foarte multe cazuri eu prescriu pentru sus-amintitele băi de picioare - cum o fac şi pentru băile generale cu apă caldă - cura triplă. Veţi găsi mai departe piasajul în care se vorbeşte despre aceasta. Ca regulă, sfârşim întotdeauna printr-o aplicaţie rece. Totuşi, primul tip de baie - cu apă caldă amestecată cu sare şi cenuşă 31 -32"C - face întotdeauna excepţie; ea are ca scop să atragă cu mai multă intensitate sângele în extremităţile inferioare şi să-1 distribuie în aceste membre. Prin urmare, dacă am încheia cu o baie rece ca aplicaţie finală, sângele ar fi alungat iarăşi spre părţile superioare şi n-ar mai coborî atât de abundent ca prima dată, atras de apa caldă cu sare şi cenuşă. In acest fel, efectul dorit va lipsi. Baia caldă de picioare cu sare şi cenuşă nu este niciodată urmată de o baie rece.
d) Voi cita încă un tip de baie de picioare care este mai mult de natură solidă decât lichidă. Dacă aveţi prilejul să profitaţi de ea, n-o neglijaţi. Eu am folosit-o adesea, foarte adesea, cu mult succes.
Puneţi într-un ciubăr borhot încă în stare caldă (borhot de orz din care se face berea). Picioarele se cufundă în el cu uşurinţă şi se simt foarte bine. Această baie poate dura 15-30 de minute, iar eficacitatea ei este remarcabilă în cazurile de reumatism, de gută sau în alte afecţiuni de acest fel. Daca, în loc de acest borhot, luăm drojdie de struguri, rămasă de la fabricarea vinului, acţiunea va fi mai puternică. Să te aşezi în şi pe drojdie de struguri este o practică cunoscută în podgorii şi care dă rezultate foarte favorabile .
încă o remarcă de ordin general în privinţa băilor de picioare: persoanele care au varice nu trebuie să facă aceste băi decât până la partea inferioară a pulpelor, niciodată mai sus, şi să nu crească temperatura peste 31°C.
Eu nu fac şi nu prescriu niciodată băi de picioare cu apă caldă pur şi simplu, fără nici un adaos medfcamentos.
baia pe jumătate de corp (halbbad) |
sus |
în general, eu cuprind sub această denumire băile localizate, care au în vedere corpul cel mult până la mijlocul abdomenului, până în zona stomacului; foarte adesea ele ajung la o înălţime mai mică de atât. îmi trebuie un termen între baia generală şi baia de picioare, aşa că această aplicaţie intermediară o voi prezenta sub numele de baia pe jumătate de corp (Halbbad)
Modul de aplicare este de 3 feluri:
1. Stând în picioare în apa care urcă până deasupra pulpelor sau a genunchilor;
2. Stând îngenuncheat în apă în aşa fel încât gambele şi coapsele să fie în apă;
3. Stând aşezat în apă. Doar acest al treilea mod merită propriu-zis numele de baie pe jumătate de corp, nivelul apei ridicându-se până în regiunea ombilicală.
Aceste trei moduri de aplicare, pentru care se foloseşte întotdeauna apă rece, se numără printre cele mai bune mijloace de călire. Ele sunt recomandate prin urmare persoanelor cu o sănătate bună care vor să devină şi mai rezistente, persoanelor slabe care vor să se fortifice, convalescenţilor care caută să-şi recupereze forţele şi să dobândească o sănătate perfectă.
în cazurile de boală trebuie ca folosirea băii pe jumătate să fie prescrisă în mod expres; dacă nu, este interzis să se facă uz de ea, deoarece s-ar putea să facă rău.
Baia pe jumătate, fie pentru persoane sănătoase, fie pentru bolnavi, este întotdeauna un tratament parţial, adică este combinat cu alte aplicaţii, iar durata sa variază între 30 de secunde şi 3 minute.
Primele două moduri (stând în picioare în apă şi stând în genunchi în apă) mi-au adus întotdeauna, la începutul tratamentului hidroterapeutic, multe servicii în ce-i priveşte pe pacienţii care, dintr-un motiv sau altul, îşi pierduseră complet puterile. Nu intru în detalii; remarc doar că sunt multe persoane care la început nu suportă şocul unei băi generale. Nu treceţi peste această împrejurare cu un surâs dispreţuitor. V-aş putea cita nu mai puţin decât sute de exemple grăitoare şi uimitoare de persoane de cele mai diverse vârste şi condiţii. Tocmai aceste persoane (din cauza debilităţii lor) mi-au dat ideea acestor două moduri de aplicare; starea lor necesită un tratament mai blând, moderat şi plin de menajamente, de-a lungul a săptămâni întregi până când vor fi în stare să suporte mai mult.
Al treilea mod de operare, baia propriu-zisă, pe o jumătate a corpului merită întreaga noastră atenţie; o recomand cu căldură tuturor persoanelor sănătoase. Infirmităţile care îşi au sediul în abdomenul inferior - sunt o mulţime, iar cauza lor constă întotdeauna în lipsa de călire, în instalarea lâncezelii - sunt distruse în faşă sau când ele există deja, dispar prin această aplicaţie. Aceste băi pe jumătate au o acţiune reconfortantă asupra abdomenului inferior, conservă şi sporesc forţele. Mii de persoane poartă unul, două, chiar trei brâie şi altele asemenea. Oare brâiele alungă răul? Dimpotrivă, îl agravează adesea, moleşesc şi slăbesc biata ţinută a omului. încercaţi deci încet, dar hotărât, această baie pe jumătate a corpului. Neplăcerile din cauza hemoroizilor, a colicilor abdominale, a ipohondriei, isteriei etc.se vor diminua în scurt timp; fiindcă aceste infirmităţi localizate într-un abdomen bolnav şi slăbit exercită o acţiune nefastă asupra psihicului.
In privinţa persoanelor sănătoase, le sfătuiesc să-şi spele partea superioară a corpului la ora deşteptării şi să facă această baie pe jumătate după-amiaza sau seara. Dacă n-au timp să se spele astfel dimineaţa, ei bine, atunci să o facă (spălarea pe piept şi pe spate) în momentul când fac baie pe jumătate.
Câteva exemple vor lămuri modul de folosire a celor trei aplicaţii în cazurile de boală.
\' Un tânăr era atât de slăbit de tifos încât nu putea să facă nici un fel de muncă. O vreme, el a îngenuncheat la fiecare două-trei zile în apă rece, mai întâi un minut, iar mai târziu 2-3 minute. S-a restabilit puţin câte puţin, ajungând la o formă fizică identică celei dinaintea bolii.
Cineva suferea de congestii violente provenind, cum se întâmplă frecvent, de la abdomenul inferior. S-a spălat energic, în prima zi, pe partea superioară a corpului; a doua zi, a stat în genunchi în apă. A urmat acest tratament alternativ
0 perioadă de timp şi a scăpat de infirmitatea sa.
Durerile de stomac provenind de la flatulenţă sau de la gaze neeliminate dispar prin acelaşi mijloc.
Un efect întru totul specific acestui tip de baie este eliminarea gazelor care, după boli, se numără printre incovenientele care produc cel mai mult rău.
Băile de şezut |
sus |
Băile de şezut se pot efectua cu apă rece sau cu apă caldă.
A. Băile de şezut cu apă rece
Băile de şezut sunt administrate în vase speciale sau, în lipsa lor, în căzi, ciubăre de lemn, ligheane de tablă obişnuită sau tablă zincată, largi dar nu prea înalte, în care punem o cantitate de apă suficientă pentru ca nivelul să urce la un sfert sau o cincime din înălţimea vasului. Dezbrăcat, pacientul se aşează în vasul de îmbăiere ca pe un scaun, în aşa fel încât să-şi scufunde în apă corpul până la regiunea rinichilor, precum şi partea superioară a coapselor. Restul coapselor şi picioarelor rămâne afară din apă. Cu ceva practică, nu este necesar ca pacientul să de dezbrace complet. Durata acestei băi este de la o jumătate de minut la trei minute.
Aceste băi reci de şezut se numără, împreună cu băile pe jumătate de corp, printre aplicaţiile hidroterapeutice cele mai importante şi mai eficace, în special pentru partea inferioară a trunchiului. Ele au o mare eficienţă în evacuarea gazelor, facilitează digestia grea, precum şi eliminarea scaunelor, reglează circulaţia sângelui şi fortifică organismul; totuşi nu le putem recomanda în cloroză ,pierderi de sânge, în afecţiunile mai delicate ale organelor abdominale.
Nimeni n-are motiv să se teamă de această aplicaţie rece, care nu durează decât unul sau două minute: bine prescrisă şi făcută, ea nu poate face rău nicicând.
Pentru a preveni răcelile, pentru a ne întări faţă de frig şi a rezista la schimbările de temperatură - adesea atât de vătămătoare - am face bine să practicăm frecvent băi de şezut, în timpul nopţii. Ne trezim la o oră oarecare, ne ridicăm din pat, ne aşezăm în vasul de îmbăiere şi, fără să ne ştergem, ne aşezăm iar în pat. Nu susţin că trebuie să repetăm prea des această operaţie, pentru că, atrăgând prea mult sângele spre părţile anale, ea ar putea favoriza hemoroizii. Este de ajuns s-o facem de 2-3 ori pe săptămână.
Dacă somnul uşor şi paşnic de la începutul nopţii vă fuge sau dacă vă treziţi în timpul nopţii fără să mai puteţi adormi la Ioc, într-un cuvânt, dacă aveţi insomnii, nu întârziaţi să apelaţi la baia rece de şezut. O şedinţă de unu-două minute calmează nervii şi vă oferă o odihnă agreabilă.
De multă vreme, un bolnav nu putea dormi decât una sau două ore; se întorcea şi se răsucea în pat, gândindu-se la tot felul de lucruri şi sfârşea prin a ajunge într-o stare de surescitare greu de suportat. Băile de şezut i-au adus oaspetele aşteptat cu ardoare: odihna.
Dacă dimineaţa aveţi capul greu şi tulbure sau dacă la trezire sunteţi mai obosit decât la culcare, nu mai ezitaţi: faceţi o baie de şezut. Mai recomandăm stăruitor baia rece de şezut şi persoanelor sănătoase.
B. Băile de şezut cu apă caldă
Pentru băile de şezut calde eu nu folosesc niciodată apă simplă: întotdeauna amestec în ea fie coada calului, fie paie de ovăz, fie flori de fân.
Pregătirea acestor trei tipuri de băi se face în acelaşi mod: se toarnă apa în clocot peste planta folosită la prepararea băii şi se lasă amestecul să fiarbă un oarecare timp la foc mic. Apoi se ia vasul de pe foc, se lasă să se răcească până la 30-32,5° C, uneori chiar până la 37-38° C, şi, în fine, se varsă totul, plantă şi decoct, într-o cadă. Apoi ne aşezăm înăuntru timp de 15 minute. Deoarece ar fi păcat să arunc decoctul după baie, eu îl utilizez pentru alte două băi, dintre care una se face după 3- 4 ore, iar a treia la o oră după a doua, dar acestea două în decoctul răcit, fiecare timp de 1-2 minute.
Recomand aceste băi de şezut cu plante cel mult de două-trei ori pe săptămână, cel mai adesea în alternanţă cu băi reci: eu le folosesc mai ales pentru vindecarea afecţiunilor care n-au putut fi tratate în alt fel, cum sunt hemoroizii externi, fistulele anale, bolile cecumului
O hernie nu ne împiedică să utilizăm acest fel de băi.
a) Baia de şezut cu coada-calului face foarte bine în stările de hiperspasticitate ale căilor şi vezicii urinare, în cazul calculozei reno-urinare sau a altor tipuri de calculoză.
b)Baia de şezut cu paie de ovăz este excelentă pentru toate afecţiunile cauzate de gută.
c)Baia de şezut cu flori de fân are o acţiune generală şi, în lipsă de coada-calului şi de paie de ovăz, o folosim, fără îndoială cu mai puţină eficienţă, în toate afecţiunile abdominale citate mai sus. Ea a dat întotdeauna rezultate bune ca agent resorbant în cazul obturărilor în regiunea abdomenului inferior, în tratamentul tumorilor exterioare, al bolii zona-zoster, al afecţiunilor convulsive şi al colicilor cauzate de gaze.
Băile generale |
sus |
Băile generale, numite şi băi complete, se împart şi ele în băi reci şi băi calde şi sunt folositoare persoanelor bolnave, precum şi celor sănătoase.
A.Baia rece
Baia rece se face în două moduri: sau ne cufundăm corpul în întregime (în picioare sau culcat) în apă rece, sau, ca să evităm presiunea apei asupra plămânilor (ceea ce nu prezintă nici un pericol), intrăm în apă până la subsuori, în aşa fel ca partea superioară plămânilor să rămână liberă, în timp ce ne spălăm cu vioiciune cu mâna sau cu un prosop de pânză groasă, partea de corp rămasă afară din apa.
Durata băii generale reci este de minimum o jumătate de minut şi de maximum trei minute.
Asupra acestui punct de vedere voi mai reveni de câteva ori. Aici trebuie doar să observăm că, acum douăzeci de ani, eram de altă părere; prescriam băi de mai lungă durată şi eram convins că aşezămintele de hidroterapie nu erau departe de a constitui cea mai buna metodă.
O experienţă îndelungată şi practica zilnică făcută pe mine şi pe alţii mi-a modificat ideile şi m-a învăţat într-o manieră irevocabilă că în băile cu apă rece, principiul just este următorul: cu cât durata băii reci este mai scurtă, cu atât acţiunea ei este mai bună. Cel care face o baie rece generală de un minut acţionează mai înţelept decât cel care o face timp de cinci minute.
Condamn orice baie de acest fel, dacă durează mai mult de trei minute, fie că e folosită de bolnavi, fie de persoane sănătoase.
Această convingere, pe care fapte nenumărate au format-o şi au confirmat-o, explică de ce am eu unele idei aparte cu privire la metoda dură utilizată de anumite aşezăminte hidroterapeutice precum şi cu privire la modul imprudent în care facem baie vara.
în legătură cu acest ultim punct, există oameni care fac baie o data sau chiar de două ori pe zi câte o jumătate de oră. Nu vreau de loc să mă refer la înotătorii buni, care fac mişcare şi care, la ieşirea din apă, se hrănesc bine. O constituţie robustă suplineşte cu promptitudine daunele acestei practici. Dar persoanele care nu ştiu să se mişte în apă şi care stau timp de jumătate de oră în râu asemeni broaştelor ţestoase, nu numai că nu au nici un folos (spălatul corpului pur şi simplu i-ar costa mai puţin), dar o asemenea baie, mai ales dacă este repetată, le face mult rău, deoarece ea solicită nervii şi oboseşte.
In loc să facă bine organismului, ea exercită asupra lui o acţiune vătămătoare; în loc să-1 fortifice şi să-1 hrănească, îl macină şi îl slăbeşte.
a)Baia rece pentru cei sănătoşi
Am fost atenţionat adesea să nu uit că aplicaţia cu apă rece nu este de fapt decât o scădere de temperatură şi că această scădere este dăunătoare pentru anemici şi măreşte mult sensibilitatea nervilor.
Toate acestea sunt adevărate când este vorba de aplicaţii severe, precum cele despre care era vorba mai sus; dar aplicaţiile mele, adică în acest caz particular băile generale reci, sunt convenabile în primul rând persoanelor sănătoase, în orice sezon, vară sau iarnă. Eu susţin că acestea sunt cu singuranţă băile ce contribuie din plin la menţinerea sănătăţii: ele curăţă şi stimulează pielea, împrospătează, animă şi fortifică întregul organism. Iama de obicei nu trebuie să facem mai mult de două băi pe săptămână; una singură este suficientă pentru opt sau chiar cincisprezece zile.
Să mai atingem, în treacăt, încă două probleme.
Pentru a ne conserva sănătatea, este foarte important să ne deprindem cu variaţiile de atmosferă, cu schimbările de temperatură. Vai de acela căruia cea mai măruntă suflare de vânt îi deranjează plămânii, gâtul, capul! El este obligat să consulte buletinul meteo în orice moment.
Copacul aflat în aer liber este insensibil la uragan şi la vreme calmă, la căldură sau la frig; el înfruntă vântul şi ploaia, este călit. Folosiţi baia rece şi veţi fi asemeni acestui copac viguros.
Există mulţi oameni cărora nu li se poate îndepărta repulsia faţă de apa rece: ei sunt obsedaţi de frig. Frigul te slăbeşte neapărat, zic ei, dacă aplicaţiei reci nu-i urmează imediat o senzaţie de căldură. Da, foarte bine, sunt de acord. Dar susţin că, făcând abstracţie de numeroasele exerciţii de mişcare pe care principiile mele le impun pentru fiecare aplicaţie cu apă rece, băile reci nu fac să dispară căldura naturală; dimpotrivă, ele o conservă cu grijă. în loc să facem speculaţii teoretice, punem o singură întrebare: dacă un om, slăbit şi moleşit de statul zilnic în cameră, care nu îndrăzneşte să iasă iama din casă decât în cazurile urgente ajunge să se călească prin intermediul băilor şi al spălărilor cu apă până într-acolo încât să poată să se plimbe tara teamă prin aer liber şi să nu mai fie sensibil la intemperiile anotimpului rece? Oare n-a dobândit el un plus de căldură naturală?
încă un exemplu dintre multe altele: un om de bună condiţie, de vreo şaizeci de ani, avea oroare faţă de apă.
Când se pregătea să iasă din casă, îşi punea cu cea mai mare grijă toate obiectele de îmbrăcăminte din lână: orice răceală posibilă sau imposibilă ar fi putut fi urmarea unei omisiuni de neiertat. Avea gâtul atât de puţin capabil să suporte frigul, încât nu mai ştia cum să-1 acopere şi să-1 protejeze mai bine. Dar iată că într-o zi a apărut un tip grosier: cu o plăcere sadică, acesta i-a prescris băi reci generale. Domnul a ascultat. Urmările au fost extraordinar de favorabile. După câteva zile a avut loc prima renunţare la o parte din haine; prima cămaşă de lână a fost urmată în curând de a doua, iar fularele au luat acelaşi drum. Ziua în care nu putea face baie generală i se părea timp pierdut, într-atât se întărise împotriva intemperiilor. Ba, pe deasupra, îşi făcea baie în cameră neîncălzită; în luna octombrie el mai mergea zilnic la râu, a cărui apă rece îi convenea mai mult decât cea de acasă.
Iată întrebările principale la care avem de răspuns: în ce stare, în ce disopoziţie trebuie să fie corpul sănătos pentru a putea întrebuinţa cu folos băile reci generale? Cât timp se poate sta în apă? în ce anotimp este cel mai uşor să începem această cură de călire?
Pentru a fi în starea cerută de practicarea unei băi reci, corpul trebuie să fie perfect şi în întregime cald.
Deci, dacă sunteţi bine încălzit, fie datorită statului lângă sobă, fie datorită lucrului sau mersului pe jos, vă aflaţi în starea indicată. Când, dimpotrivă, simţiţi vreun frison sau că aveţi picioarele reci, nu faceţi nici
0 baie rece înainte de a vă fi încălzit convenabil printr-un exerciţiu. Dacă, din contra, transpiraţi sau sunteţi chiar transpirat leoarcă, nu vă temeţi de loc, ci faceţi-vă liniştiţi baia rece (cu condiţia să fiţi în bună stare de sănătate.)
Sunt mujţi oameni, chiar oameni raţionali şi cu sânge rece care nu se tem de nimic mai mult decât de imersiunea în apă rece în momentul când corpul este transpirat. Şi totuşi, nimic nu este mai puţin periculos. îndrăznesc să susţin afirmaţia bine studiată şi bazată pe o lungă experienţă: cu cât transpiraţia este mai abundentă, cu atât baia va fi mai eficace.
Numeroasele persoane care credeau că această cură extrem de dură ar produce neapărat un atac de apoplexie au lăsat la o parte, după o singură încercare, orice teamă şi prejudecată.
Cine, ajungând acasă năduşit leoarcă, cu lichidul sărat care-i curge pe faţă şi degetele ce parcă se lipesc unul de altul, cine aşadar se teme să-şi spele mâinile şi faţa, chiar pieptul şi picioarele? Fiecare om face acest lucru, fiindcă îl consideră ca fiind bun.
Oare efectul este o concluzie necesară? Nu trebuie el să fie acelaşi şi pentru restul corpului? Ceea ce face atât de bine unor părţi ar putea fi nefast întregului?
îmi place să cred că teama de efectul vătămător al băii reci asupra persoanelor transpirate provine din faptul că anumiţi oameni, expunându-se când sunt transpiraţi la o temperatură scăzută, la aerul rece sau la un curent, îşi ruinează sănătatea pentru toată viaţa. Acest lucru este pe deplin adevărat.
Merg şi mai departe: mulţi oameni care au procedat aşa cum am arătat mai sus au căutat în apa rece germenul unor maladii grave. Dar care este de fapt cauza acestor boli? Transpiraţia sau baia rece? Nici una nici alta. Ca în toate cele ce urmează, precum şi în chestiunea aceasta în mod special, modul cum procedezi este important, deci contează ca oamenii supraîncălziţi să ştie cum trebuie, să folosească apa rece. Cu un simplu cuţit de masă sau de buzunar un nebun furios poate face un rău enorm. O aplicaţie nechibzuită poate schimba un lucru foarte bun într-unui foarte rău. Ce este straniu e că în acest caz condamnăm lucrul însuşi şi nu abuzurile dăunătoare.
Ceea ce contează, aşadar, este modul de acţiune. Dacă în această privinţă, acţionăm cum ne taie capul, vom suporta consecinţele, de care singuri suntem răspunzători.
Iată-ne acum la cea de-a doua chestiune: cât timp poate dura baia rece generală pentru un om îh bună stare de sănătate?
, Un domn, căruia îi prescrisesem două băi reci generale pe săptămână, a revenit după cincisprezece zile plângându-se amar că starea sa se înrăutăţise considerabil, că era în întregime asemeni unei statui de gheaţă. Avea o înfăţişare suferindă şi nu înţelegeam de ce apa trebuise să mă trădeze de data aceasta. L-am întrebat dacă făcuse aplicaţiile exact după prescripţiile mele şi el mi-a răspuns: "Am făcut totul foarte conştiincios, ba chiar mai mult; fiindcă, în loc de un minut, am rămas în apă cinci minute, numai că atunci nu m-am mai putut încălzi la loc". Omul meu s-a corectat, a acţionat exact după. prescripţii şi în curând şi-a recăpătat căldura naturală şi vigoarea de altă dată.
Acest caz este imaginea tuturor cazurilor în care apa a produs prejudicii. Nu apa este cea care îşi iese din rol; vinovaţii sunt oamenii imprudenţi şi inexacţi care, o dată greşeala comisă, n-au nimic altceva mai la îndemână decât să acuze baia de apă.
Pentru a face baia generală rece, trebuie să aruncăm repede hainele de pe noi şi să ne băgăm în apă timp de un minut. Dacă sunteţi transpiraţi, aşezaţi-vă în baie, adică nu intraţi în apă decât până la epigastru \', spălaţi sârguincios şi cu vigoare partea superioară a corpului, apoi faceţi o imersiune scurtă până la gât, ieşiţi din apă fără întârziere şi, fără să vă ştergeţi, îmbrăcaţi-vă iute. Cei care fac muncă fizică pot să se apuce imediat din nou de lucru; ceilalţi vor face mişcare (timp de cel puţin un sfert de oră), până când corpul va fi uscat şi reîncălzit în întregime. Nu contează dacă mişcarea se face în casă ori în aer liber; eu personal prefer, chiar toamna şi iama, plimbarea sau exerciţiul în aer liber.
Ceea ce faceţi, prieteni cititori, faceţi întotdeauna cumpătat şi nu depăşiţi niciodată măsura. Nu uitaţi că numărul de băi reci complete nu trebuie să depăşească trei pe săptămână.
Când trebuie să începem băile reci?
Niciodată nu putem spune că începem prea devreme importanta muncă de călire a corpului sau (ceea ce înseamnă acelaşi lucru) de ferire a lui de infirmităţi, de aducere a lui la capacitatea de a fi rezistent în faţa intemperiilor. Puneţi-vă pe lucru chiar de astăzi, dar începeţi cu mijloacele uşoare.
Dacă veţi începe cu exerciţii nepotrivite, riscaţi să vă pierdeţi curajul. Dacă sunteţi viguroşi, puteţi să faceţi, băi reci generale după câteva aplicaţii pregătitoare (vezi mijloace de călire); dacă sunteţi însă slăbiţi, vă va trebui mai mult timp să ajungeţi în condiţiile dorite.
Acesta este un capitol foarte important. înainte de toate, nu căutaţi sa forţaţi lucrurile vrând să întreprindeţi fără tranziţie, dintr-o dată, exerciţiile cele mai pretenţioase. Ar fi o absurditate.
Un medic a sfătuit într-o zi o persoană atinsă de febră tifoidă să stea în apă rece timp de un sfert de oră. Bolnavul s-a conformat şi a căpătat un asemenea frison că n-a mai vrut să ştie niciodată nimic despre o asemenea baie de sănătate pe care n-avea destule cuvinte ca s-o blesteme. După această operaţie, specialistul a declarat că bolnavului nu i se mai puteau face aplicaţii cu apă şi că, pe deasupra, bolnavul era pierdut. Mi s-a adus la cunoştinţă această sentinţă de condamnare la moarte. In loc să disper cu privire la însănătoşire, i-am dat bolnavului sfatul să mai încerce cu apa, încă o dată, dar să nu rămână în ea decât 10 secunde, nu un sfert de oră.
M-a ascultat şi rezultatul a fost vizibil: după câteva zile bolnavul era restabilit.
Când văd asemenea greşeli, sînt întotdeauna tentat să cred că se fac într-adins aplicaţii cu apă într-o manieră atât de grosolană, atât de nechibzuită, şi de violentă pentru a îngrozi şi descuraja publicul, în loc să-i inspire încredere în acest element. Eu sunt un original, ştiu bine; din acest motiv, poate nu-mi vor fi acceptate ideile pe care vi le prezint...
Persoanele care vor să se apuce de treabă vor face bine dacă la început, după întrebuinţarea mijloacelor de călire, vor încerca şi spălările totale şi, dacă spălarea înainte de culcare nu le agită prea tare sau nu le produce insomnie, vor practica aceste spălări seara; în caz contrar, vor alege momentul trezirii pentru această operaţiune. în acest fel nu se pierde timp. Dimineaţa, dacă nu puteţi să vă apucaţi imediat de o muncă manuală solicitantă, şi nici să faceţi multă mişcare, culcaţi-vă la loc timp de un sfert de oră, până la reîncălzirea totală şi la uscarea suprafeţei cutanate.
Această aplicaţie, făcută de 2-4 ori pe săptămână sau chiar în fiecare zi constituite cea mai bună pregătire pentru baia generală rece. încercaţi deci! Indispoziţiei iniţiale îi va urma curând o bună-stare generală, iar ceea ce vă inspira oroare va fi pentru dumneavoastră de acum încolo aproape o necesitate.
Un om pe care-1 cunoşteam făcea de optsprezece ani, în fiecare seară, baie generală rece. Această prescripţie nu provenea de la mine, iar el n-a vrut deloc să lase acest obicei şi, pe timpul celor optsprezece ani, n-a fost bolnav nici o clipă.
Pe alţii, care făceau baie rece de 2 sau 3 ori pe seară, a trebuit să-i reţin, să-i împiedic de la acest fapt. Dacă îndrăgiseră această practică dură până într-acolo încât să depindă cu ea, de bună seamă că se vor fi lăsat în urma sfaturilor mele.
Cine vrea cu adevărat să se călească, să-şi conserve şi să-şi întărească sănătatea, acela nu va pierde din vedere baia generală rece1; el nu se va mulţumi doar cu bune intenţii.
Populaţiile, rasele şi familiile viguroase au fost dintotdeauna prieteni fideli ai apei reci, în special ai băii prezentate aici. Cu cât secolul nostru devine mai efeminat, cu atât mai mult este momentul să facem o reîntoarcere la ideile şi la principiile sănătoase şi raţionale ale strămoşilor.
Există încă un număr mare de familii, mai ales familii de oameni distinşi, care privesc hidroterapia ca pe o tradiţie a părinţilor lor, o regulă de igienă, un mijloc de conservare a stării de sănătate în posesia căruia trebuie să rămână urmaşii.
Aşadar de ce ne-am ruşina de cauza noastră?
b) Baia generală rece aplicată la persoanele bolnave
Vom indica exact pentru fiecare boală (partea a treia) când şi de câte ori trebuie folosită baia generală rece. Nu vom face aici decât unele observaţii generale,
O constituţie sănătoasă, un organism viguros este în stare să elimine el însuşi elementele patogene, în timp ce corpul bolnav şi slăbit de maladie trebuie sprijinit, ajutat să facă acest lucru. Din acest punct de vedere, baia generală rece este un ajutor foarte eficace, un puternic mijloc de destindere.
Baia generală rece îşi găseşte întrebuinţarea principală în bolile inflamatorii, adică în maladiile ce sunt precedate şi însoţite de febră violentă. Febrele de 39-40 C şi mai mult sunt cele mai de temut: ele răpesc puterea, pustiesc organismul cu arşiţa lor şi distrug omul. Dacă bolnavul scapă cu bine de ea, el devine adesea victima slăbiciunii. Metoda expectativă, ce constă în observarea desfăşurării teribilului "incendiu", mi se pare periculoasă, plină de eventualităţi fatale. Ce pot face medicamentele în acest caz? Ele sunt şi vor rămâne antipiretice foarte slabe. Ce efect aşteptaţi de la aceste mijloace care i se dau pe cale bucală ori i se injectează bolnavului şi care, de fapt, îi provoacă o asemenea tulburare încât el nu mai ştie şi nu mai simte nimic?Făcând abstracţie de punctul de vedere moral şi religios, ţi se face milă să vezi un astfel de bolnav toropit, desfigurat şi cu ochii rătăciţi.
în cazul febrei nu este vorba decât de a stinge focul. Or, focul şi incendiile se sting cu apă; aşadar când corpul omenesc este, ca să zicem aşa, în flăcări, cel mai bun stingător va fi baia generală rece. Când accesul revine, adică de fiecare dată când căldura şi agitaţia sporesc, baia rece, administrată cam Ia fiecare jumătate de oră, va deveni în curând stăpâna focului. (Vezi mai departe la inflamaţii, scarlatină, tifos.)
Am auzit cândva spunându-se că în marile spitale pentru săraci, unde bolnavii nu erau în stare să plătescă preţul ridicat al medicamentelor, se folosea frecvent metoda îmbăierii; în ultima vreme, cîteva ziare mi-au adus vestea îmbucurătoare că în spitalele militare din Austria a reînceput tratamentul tifosului cu ajutorul apei reci. De ce doar tifosul? De ce nu toate bolile care se manifestă prin accese de febră? Aşa ar fi logic.
Să mai facem aici o observaţie, care priveşte în primul rând spălările cu apă. Nu toţi bolnavii sunt în stare să utilizeze băile generale reci; mai mult, unii pot fi atât de slăbiţi încât nu se pot ridica şi nu pot părăsi patul. Aceşti bolnavi trebuie oare privaţi de aplicaţiile cu apă rece? Nicidecum. Procedeele noastre de aplicare sunt atât de variate şi fiecare aplicaţie are atâtea gradaţii încât fiecare, de la omul sănătos până la cel ce este grav bolnav, poate găsi ceea ce corespunde stării sale.
Nu este vorba decât de a alege bine aplicaţia. .
Bolnavul care, având în vedere marea lui slăbiciune, nu poate primi o baie rece în întregime, poate beneficia, în schimb, de spălări (abluţiuni) generale cu apă, şi acestea vor fi practicate fără dificultate chiar şi la patul bolnavului celui mai debil. Ca şi băile reci, ele vor fi repetate cât de des în funcţie de febra pe care o prezintă.
Feriţi-vă, mai ales în cazul persoanelor grav bolnave şi aflate la pat, să comiteţi greşeala condamnabilă a unei aplicaţii prea aspre; aceasta întotdeauna va agrava răul.
Aş putea să numesc pe cineva care fusese ţintuit la pat vreme de unsprezece ani; în tot acest timp el a fost tratat de medic. S-a încercat şi hidroterapia; însă nimic nu s-a potrivit. Când această persoană s-a restabilit într-un interval de şase săptămâni cu ajutorul meu, medicul a declarat că această vindecare i se părea uimitoare.
A venit să mă vadă şi a vrut să ştie cum s-a petrecut aceasta, cu atât mai mult cu cât el nu mai descoperise forţă vitală în acest corp bolnav, iar tratamentul său cu ajutorul apei rămăsese fără rezultat. I-am explicat acestui medic procedeul foarte simplu pe care îl urmasem şi mijloacele hidroterapeutice încă şi mai simple pe care le folosisem. Am recunoscut amândoi că nu cu un stingător stingi o aşchie fumegândă; aplicaţiile sale fuseseră prea aspre, ale mele blânde, lente, potrivite micii toleranţe a bietului bolnav.
Foarte adesea am fost nevoit să citesc sau să ascult spunându-se că în multe case şi aşezăminte de sănătate sunt oameni care nu părăsesc patul de zece-optsprezece ani sau chiar mai mult. Sunt făpturi demne de milă. Mai mult, acesta este un lucru pe care eu nu-1 înţeleg şi nu l-am înţeles niciodată. Fără îndoială, sunt cazuri de boală incurabilă, şi Sfânta Scriptură vorbeşte despre un om atins de boală timp de treizeci şi opt de ani; dar aceste cazuri excepţionale sunt extrem de rare. Am ferma convingere că multe dintre aceste persoane aflate la pat ar putea să-şi recapete sănătatea cu ajutorul aplicaţiilor cu apă practicate cu simplitate, dar cu răbdare şi exactitate.
baia generală caldă |
sus |
Acest tip de baie este utilizat cu bune rezultate atât de către persoanele sănătoase cât şi de bolnavi. Modul de întrebuinţare este dublu:
a)Ne aşezăm într-o cadă în care apa caldă se află la un nivel destul de înalt pentru a acoperi corpul în întregime (nici o parte nu trebuie să rămână afară). Stăm astfel 25-30 de minute, apoi ne mutăm rapid în altă cadă ce conţine apă rece şi intrăm în apă lăsând afară doar capul; în lipsa unei a doua cuve pentru îmbăiere, spălăm rapid întreg corpul cu apă rece. într-un minut, baia sau spălarea cu apă rece trebuie terminată. Apoi, fără să ne ştergem, ne îmbrăcăm repede şi facem mişcare în aer liber sau în cameră timp de cel puţin o jumătate de oră, până când ne uscam şi ne reînclăzim bine. Oamenii de la ţară pot să se întoarcă la munca lor fără a mai pierde timpul. Baia trebuie să aibă o temperatură de 32-35°C; pentru verificarea atentă a temperaturii, vă sfătuiesc să vă cumpăraţi un termometru. Persoana care pregăteşte baia trebuie să facă acest lucru cu seriozitate şi să aibă conştiinţa responsabilităţii sale. Lipsa de atenţie şi rutina vor fi foarte nepotrivite în această operă de caritate creştină atât de importantă.
b) Cada se umple ca mai sus, dar cu lichid la o temperatură de 37-44°C. Nu trebuie să trecem niciodată de 44°C (voi arăta expres în care caz special vom urca la această temperatură), nici să coborâm sub 35°C; în medie recomand şi întrebuinţez apă la 39-41 °C.
în această aplicaţie hidroterapeutică ne cufundăm nu numai o dată în apă, ci de trei ori în apa caldă şi de trei ori în apa rece. Aceasta este baia generală caldă cu triplă alternanţă. Toată această îmbăiere durează aproximativ 33 de minute, care se repartizează în felul următor (se pune în apropiere un ceas şi se ţine cont cu rigurozitate):
10 minute în apă caldă 1 minut în apă rece 10 minute în apă caldă 1 minut în apă rece 10 minute în apă caldă 1 minut în apă rece.
întotdeauna trebuie să terminăm aplicaţia încheind cu baie rece. Persoanele sănătoase şi puternice se aşează în baia cu apă rece şi se cufundă uşor până când rămâne afară doar capul. Persoanele sensibile se aşează şi îsi spală pieptul şi spatele cât de repede posibil, fără a se cufunda cu totul. Dacă vă este prea frică de baia rece, spălatul întregului corp va avea acelaşi efect. Nu udăm niciodată capul; dacă se udă din îmtâmplare, îl ştergem; la ultima ieşire din baia rece ne vom şterge mâinile (niciodată şi restul corpului), ca să nu udăm hainele.
în rest, mai ales în privinţa execiţiilor ce trebuie făcute după baie, vom respecta ceea ce s-a spus la primul mod de aplicare a băii generale calde.
Trebuie să adaug aici câteva observaţii.
Eu nu prescriu niciodată exclusiv băi calde, adică fără a fi urmate de băi sau spălări reci. Căldura ridicată, mai ales dacă acţionează un anume timp, nu fortifică, ci slăbeşte şi moleşeşte organismul; ea nu căleşte, ci dimpotrivă, face pielea mai sensibilă; nu protejează ci provoacă prejudicii. Apa caldă dilatând porii, permite aerului rece să pătrundă prin ei, iar urmările se arată câteva ore mai târziu. Toate aceste inconveniente dispar complet dacă băile calde sunt urmate de băi sau de spălări reci. Nu cunosc, de altfel, nici o aplicaţie cu apă caldă care să nu fie urmată de o aplicaţie rece Apa rece fortifică, atenuând temperatura scăzută, răcoreşte absorbind energia calorică de la suprafaţa corpului, protejează închizând porii şi fortificând pielea.
Iată-ne din nou în faţa prejudecăţii cu privire la frigul ce urmează brusc căldurii. Or, chiar în prescrierea băilor reci care urmează băilor calde se arată că acestea pot şi trebuie să fie administrate la o temeperatură superioară celei care este folosită în alte cazuri. Corpul este înarmat cu atâta energie calorică încât poate suporta foarte bine şocul apei reci.
De altfel, dacă cuiva, la prima încercare, îi este prea multă teamă faţă de baia rece, n-are decât să întrebuinţeze spălarea cu apă rece; va căpăta curaj şi totul depinde de voinţa de a încerca. Dacă a făcut o primă încercare, nu va întârzia să treacă la succesiunea baie caldă - baie rece, şi aceasta în vederea obţinerii stării confortabile care rezultă de aici. Multe persoane, care la început au tremurat de frică, s-au obişnuit în scurt timp cu baia alternativă şi au sfârşit prin a avea o predilecţie pentru ea şi pentru acţiunea ei extraordinară. Uneori a fost necesar să le impun limite severe, astfel încât excesul de bine să nu se transforme în rău.
Senzaţia de pişcături sau de mâncărime a pielii, care se face simţită mai ales la picioare la reîntoarcerea din baia rece în cea caldă, nu trebuie să sperie pe nimeni; ea va da mai târziu senzaţia că s-a făcut o frecţie plăcută.
în ambele variante ale băii calde nu există preparative speciale de făcut pentru a restabili, temperatura obişnută a corpului.
La fel ca la toate băile generale calde, nici pentru aceasta eu nu întrebuinţez niciodată apă simplă (sau o folosesc foarte rar, numai la oamenii sănătoşi); întotdeauna amestec un decoct de plante medicinale.
a)Baia caldă pentru persoanele sănătoase
Dacă prescriu băi generale calde persoanelor sănătoase, dar slăbite, o fac numai pentru că aceste persoane nu se pot decide să intre într-o baie rece, şi pentru a le aduce, puţin câte puţin, la folosirea băii calde urmate de o spălare rece. In felul acesta le pregătesc pentru baia generală rece.
Iată principiile şi practica mea în această privinţă: organismelor sănătoase şi viguroase, al căror ten "rumen la culoare plesneşte" de căldură vitală, nu le administrez aproape niciodată băi calde: ele nu simt nevoia de aşa ceva, ci mai degrabă caută, asemeni peştelui, apă proaspătă. Dimpotrivă, recomand aceste băi persoanelor tinere, slabe, anemice, nervoase, mai ales celor care arată o predispoziţie la crampe, la reumatisme şi la alte boli de acest tip. Mă gândesc în primul rând la mame, care adeseori sunt extenuate prea devreme de toate suferinţele posibile. O baie caldă la 35°C, durând 25-30 de minute în fiecare lună, urmată de o spălare rece, le va fi îndeajuns.
în predispoziţiile la reumatism articular, la gută, la podagră, prinde bine să facem două astfel de băi pe lună, în loc de una singură.
în sezonul cald, persoanele tinere trebuie să încerce băile generale reci.
Pe persoanele în vârstă şi slăbite le sfătuiesc, în vederea curăţeniei, a împrospătării şi a confortului propriu, să facă cel puţin lunar o baie caldă la 35-37°C, baie ce durează 25 de minute şi este urmată de o spălare rece energică cu apă rece; ea va activa de fiecare dată funcţiile pielii (transpiraţia) şi va revigora circulaţia sângelui.
b)Baia caldă pentru bolnavi
în ce boli trebuie să recurgem la baia generală caldă? Vom vedea în partea a treia. Cele două variante ale acestei băi sunt cunoscute şi folosite deja; cu puţină prudentă şi exactitate, n-avem a ne teme de absolut nimic.
Această baie ere un dublu scop: folosită conform primei tehnici, ea măreşte căldura corpului printr-un aport direct de energie calorică exterioară, în timp ce, prin al doilea procedeu, ajută la descompunerea şi eliminarea elementelor pe care corpul bolnav nu mai este în stare să le elimine el însuşi.
Eu împart băile medicinale generale calde în băi cu flori de fân, băi cu paie de ovăz, băi cu crenguţe de pin şi băi mixte.
Pregătirea şi desfăşurarea primelor două dintre aceste băi sunt deja arătate în capitolul ce tratează despre baia caldă de şezut. Din raţiuni de claritate voi reveni asupra câtorva puncte.
BAIA CU FLORI DE FÂN. Introducem un săculeţ umplut cu flori de fân într-un vas cu apă caldă şi îl lăsăm să fiarbă cel puţin un sfert de oră. Decoctul este vărsat apoi în vasul de baie care conţine deja o cantitate de apă caldă, apoi continuăm să umplem vasul adăugând apă caldă sau rece, pentru a ajunge la temperatura dorită. Această baie, cea mai uşoară şi mai frecventă, este şi cea mai inofensivă, potrivită pentru a da corpului energia calorică. Persoanele sănătoase pot şi ele s-o folosească în egală măsură. în ţara mea numeroşi prieteni ai apei se plimbă pe uliţele satului împrăştiind mireasmă de flori de fân. Lichidul maroniu dilată porii şi împiedică astuparea acestora.
BAIA CU PAIE DE OVĂZ. Fierbem în apă o mână bună de paie de ovăz timp de o jumătate de oră şi ne folosim de decoct aşa cum am arătat mai sus.
Această baie acţionează mai puternic decât cea cu flori de fân şi dă excelente rezultate în afecţiunile rinichilor şi ale vezicii, în cazurile de piatră la rinichi şi gută.
BAIA CU CRENGUŢE DE PIN. Luăm mlădiţe de pin cât mai proaspete şi cât mai răşinoase, chiar şi conuri de pin; le tăiem în bucăţele şi fierbem amestecul în apă timp de o jumătate de ora. Apoi utilizăm decoctul ca mai sus. Si această baie are acţiune favorabilă, deşi mai slabă decât cea cu paie de ovăz, asupra bolilor de rinichi şi de vezică. Efectul ei principal este stimularea funcţiilor pielii şi fortificarea vaselor sanguine. Această baie odorizantă şi reconfortantă cu crenguţe de pin este indicată celor bătrâni.
BAI MIXTE ŞI COMPUSE. Cuprind sub acest nume băile în care pun un decoct din mai multe dintre plantele citate mai sus şi pe care le prescriu când cantitatea necesară din una dintre ele lipseşte. Cel mai des întrebuinţez decoctul de flori de fân şi de paie de ovăz, amestecând cele două plante înainte de a le pune la fiert. In acest fel, baia cu paie de ovăz devine mai odorizantă.
Fără îndoială, băile sunt un lucru bun, veţi zice; dar ele determină prea multe cheltuieli şi încurcături.
Această obiecţie ar putea fi făcută pe bună dreptate de acela dintre cititorii mei pe care l-aş trimite să-şi facă băile în vreo staţiune balneară scumpă sau de acela căruia i-aş prescrie sa cumpere flacoane scumpe cu esenţă din ace de pin şi să verse în fiecare baie jumătate sau o treime din conţinutul acestora. Mă feresc foarte tare de aşa ceva, şi iată pentru ce nimeni nu este îndreptăţit să se plângă, să se scuze sau să facă obiecţii. Chiar şi cel nevoiaş este în stare să prepare toate aceste băi şi, în toate cazurile, el este în posesia celui mai bun extract, de o esenţă mai pură decât aceea pe care ar cumpăra-o de la farmacie.
Am încercat multă vreme să elaborez acest tip de băi în special pentru oamenii săraci, pentru ca nici ei să nu fie privaţi de avantajele băilor, cu atâta influenţă asupra sănătăţii.
Nu este necesară vreo călătorie pentru efectuarea băilor; cel mult va trebui să mergem până la podul cu fân sau la cel cu paie ori până la pădurea vecină. Una dintre aceste băi nu ne va costa aşadar decât câţiva paşi sau o vorbă bună: orice ţăran va da vecinului sărac nişte flori de fân sau o mână de paie de ovăz, iar bradul nu-i va refuza conurile şi cetina. Cât despre vasul pentru baie, fiecare are aşa ceva sau, dacă nu, vreun vecin i-1 va împrumuta bucuros.
Aceasta în privinţa cheltuielilor. în ce priveşte obosela sau încurcăturile, nu vă voi întreba decât un lucru: sunt mai puţine necazuri pentru voi şi ai voştri dacă timp de săptămâni sunteţi ţintuiţi la pat de durere sau dacă trupul vostru neglijat, slăbit, niciodată împrospătat şi restabilit, lâncezeşte şi se stinge? Nu poate fi vorba de oboseală sau de prea multă muncă. Ar fi vorba mai degrabă de lene şi de indolenţă, dacă am considera că-i prea greu să ne conformăm acestor prescripţii atât de uşoare; cu adevărat că n-am merita binefacerile unei asemenea băi.
c) Băile cu ape minerale
Trebuie să spun o vorbă şi despre băile cu ape minerale, pe care le-am aplicat foarte des. Iată, fără a fi cea mai autorizată părere, punctul meu de vedere:
După toate principiile tratamentului meu cu ajutorul apei, nu pot să fiu de acord cu băile cu ape minerale, deaorece nu aprob ceea ce este forţat, violent; puţin contează că se acţionează din afară spre interior sau direct asupra interiorului însuşi. Sentimentul meu este şi va fi întotdeauna că mijloacele tradiţionale sunt cele mai bune, fie că este vorba de aplicaţii hidroterapeutice fie de medicamente, şi dacă ne atingem scopul printr-un prim mijloc, nu trebuie să mai întrebuiţăm şi un al doilea. Cu calm şi cu blândeţe, trebuie să întindem organismului bolnav sau slăbit o mână de ajutor. Trebuie, ca să zic aşa, să sprijinim corpul neajutorat cu o mână uşoară, să-1 ajutăm şi să-l susţinem câteodată dar nu să-1 presăm, să-1 hărţuim, să-l bruscam. Nu trebuie să ţinem morţiş să ajungem la un rezultat numai şi numai prin cutare sau cutare mijloc; trebuie doar să ajutăm corpul să-şi facă munca şi să încetăm acest ajutor de îndată ce organismul va putea să se ţină singur de treabă.
Toată lumea va fi remarcat că nu se întâlnesc în cartea mea periile din rădăcini sau cu fire metalice, postavurile pentru făcut frecţie şi alte obiecte de acest fel.
Le-am întrebuinţat cândva în anumite cazuri, dar experienţa m-a învăţat că apa singură, fără aceste acţiuni mai mult sau mai puţin violente (în urma cărora bietul corp, pe lângă activitatea sa obişnuită, mai are de pus în ordine şi pielea brăzdată, muşchii masaţi), produce cele mai bune efecte, cu condiţia să fie aplicată corect. în metoda mea fricţiunea este practicată zi şi noapte de cămaşa din pânză groasă, pe care o recomand cu căldură cu această ocazie.
Numele de baie cu apă minerală indică prin el însuşi o acţiune energică. Toate apele minerale, oricare ar fi denumirea lor, oricare le-ar fi originea, conţin mai multe sau mai puţine săruri, iar acestea sunt mai mult sau mai puţin puternice şi iritante. Aceste săruri, întrebuinţate la exterior ca să acţioneze în interior, seamănă - iertaţi-mi expresia - cu cârpa şi cu nisipul pe care le folosim ca să curăţăm obiectele de aur şi de argint. Aceste metale sunt fine şi delicate; organele interne ale omului sunt oare mai puţin delicate? Chiar şi respiraţia întunecă luciul metalelor; curăţându-le cu un obiect aspru şi grosolan, le deteriorăm. Cârpa şi nisipul înlătură perfect praful şi petele, dar cât timp vor putea suporta aceste obiecte preţioase un asemenea tratament?
Nu trebuie să detaliez acest exemplu şi să explic pe larg asupra cărui metal moale, nobil şi sensibil îşi desfăşoară apele minerale munca lor de curăţire.
Si ce ne învaţă experienţa în această privinţă?
In staţiunile balneoclimaterice, în timpul nopţii şi nu în plină zi, nici cântând sau în sunet de clopote, morţii sunt duşi la cimitir. In fiecare an moare multă lume în aceste staţiuni. Se zice că un om a folosit ape minerale într-un an pentru prima dată şi s-a simţit foarte bine. Boala veche 1-a apucat din nou mai târziu, şi el s-a întors la băi; dar, spune familia sa, s-a simţit mai puţin bine de data aceasta. Boala a revenit cu mai multă intensitate, şi el a vrut neapărat să se întoarcă acolo şi a treia oară. A revenit acasă vizibil întărit, părea perfect vindecat; dar de fapt el nu se întorsese decât ca să moară acasă. Alţii nici nu mai vin înapoi, moartea îi scuteşte de cheltuielile călătoriei. Am auzit povestindu-se o mulţime de istorii de acest fel.
Dacă cineva vizitează staţiunile balneare în scop de distracţie, din motive mondene, n-are a se teme de asemenea accidente. El va conta doar în ce priveşte portofelul, care îi va fi tratat fără milă şi curăţat până la fund.
Oamenii de rând, chiar şi ţăranii, care vor să imite lumea "emancipată şi persoanele sus-puse, nu frecventează, totuşi, o staţiune balneoclimaterică (pentru simplul motiv că le lipsesc fondurile), dar se apucă de unele practici, una mai trăsnită decât alta.
într-o zi am primit vizita unui ţăran. "Iată ce-am descoperit, mi-a spus el, cel mai bun mijloc de a curăţa corpul, un soi de apă igienică, pe care o folosesc adesea". "Ce-i asta?" l-am întrebat. După o oarecare ezitare el a mărturisit că dizolva o linguriţă de sare şi că bea, pe stomacul gol, această soluţie. "Curăţă foarte bine, a adăugat el, şi îmi place mai mult decât cea mai bună apă minerală". L-am sfătuit pe om să se păzească de aşa ceva; dar el nu s-a lăsat de "invenţia" lui. Şi-a continuat practica un anume timp; aceasta i-a făcut stomacul leneş şi i-a cauzat o digestie proastă; el a devenit anemic şi a murit epuizat, la vârsta cea mai frumoasă, victimă a purgaţiilor excesive.
Rămâneţi aşadar întotdeauna modeşti şi cumpătaţi şi nu invidiaţi niciodată soarta celor din lumea bună. Acest lucru nu-i tocmai creştinesc şi e curată nebunie.
Nu trebuie să purtăm pică nici acelora care, din cauza vreunei boli sau predispoziţii la ftizie, vizitează vreun sanatoriu sau merg undeva în vilegiatură, petrec vreun sezon la Merano sau la Cannes, voiajează în Italia sau chiar în Africa.
Eu îmi închipui întotdeauna că cel mai bun loc pentru peşte este apa; cel mai bun cămin pentru pasăre este înaltul cerului; cel mai bun climat pentru mine este locul sau regiunea în care m-am născut. Dacă temperatura mi se pare prea aspră, încep să mă călesc. în maladii, apa din ţinutul de baştină face la fel de bine ca şi cea din străinătate. Dacă voinţa lui Dumnezeu este să mor, ei bine, fie, fiecare trebuie să moară odată, şi se spune că în pământul natal te odihneşti cel mai bine.
Care sunt deci rezultatele - temeinic constatate - pe care le-au produs staţiunile balneare şi curele de aer?
Mă mărginesc la aceste două întrebări: Câte persoane, care s-au refugiat în staţiuni din cauza bolii lor, au revenit vindecate? Câte persoane au rămas acolo pentru totdeauna şi sunt înmormântate acolo?
Aşadar, rămâneţi în ţinutul vostru, trăiţi modest şi spălaţi-vă în fiecare zi.
Băile parţiale |
sus |
Eu cuprind sub denumirea de băi parţiale băile locale, restrânse la o anumită parte a corpului, anumite băi de mică amploare pe care le reunesc sub acest titlu.
A.Băi de braţe şi de mâini
Denumirea spune suficient de clar despre ce este vorba. La timpul şi locul potrivit, când va fi vorba de boli în particular, voi indica în care caz trebuie să facem uz de ele, cât timp trebuie să dureze (2-3 minute sau un sfert de oră), de câte ori trebuie repetate, ce decoct de plante este cel mai indicat. Aceste băi sunt şi ele reci sau calde.
Este suficientă observaţia următoare în ce priveşte modul de întrebuinţare: cineva, de e.xemplu, are un deget bolnav. Eu acţionez atunci nu numai asupra degetului, ci şi asupra mâinii, braţului, a întregului corp. Degetul bolnav nu este decât un fruct stricat al unei ramuri bolnave, al unei crengi bolnave, al unui trunchi bolnav. Dacă readuc trunchiul în bună stare şi el furnizează destulă sevă bună, atunci fructul trebuie să devină şi el bun.
Ameliorarea ramurilor şi a crengilor, adică a mâinii şi a braţului, se efectuează prin îmbăierea braţelor şi a mâinilor, făcând abstracţie de împachetări.
B.Baia pentru cap
Baia pentru cap este una dintre cele mai importante băi parţiale. Se face -caldă sau rece - în felul următor:1
Aşezăm un lighean pe un scaun şi cufundăm partea superioară a capului, adică pielea acoperită cu păr, în apă rece timp de un minut, apoi în apă caldă timp de 5-7 minute. Acolo unde apa nu poate uda părul din zona occipitală (ceafă), îl udăm cu mâna.
După baie trebuie să ne uscam parul cu grijă. Este singurul caz în care trebuie să ne ştergem pe cap, şi vă sfătuiesc s-o faceţi foarte minuţios, deoarece orice neglijenţă ar putea avea urmări neplăcute, precum un reumatism sau vreo altă boală a capului. După aceasta, trebuie să rămânem în cameră sau cel puţin să punem o căciulă care să acopere toată zona spălată si s-o apere până când părul si pielea capului vor fi complet uscate.
Tinerii, mai ales, la ţară, folosesc pentru a-şi face baia pe cap un procedeu mai expeditiv: ei îşi scufundă capul de mai multe ori una după alta, în adăpătoarea pentru vite de la fântână, aşa cum fac vrăbiile în baltă; sau, şi mai bine, scoţând apă din fântână, ţin pur şi simplu capul sub jetul de apa. Aceasta le face bine. Bine, dar să nu uite niciodată să-şi usuce capul şi să nu abuzeze de lucrurile bune (udându-se astfel prea des sau prea îndelung).
Baia rece pentru cap este avantajoasă la persoanele ce poartă părul scurt.
Băile .pentru cap - scurte şi reci - le prescriu uneori împotriva durerilor de cap; dar adevărata baie a capului este propice persoanelor la care pielea craniului are abcese, ulceraţii, pecingine2 cruste, mătreaţă, praf şi alte asemenea lucruri.
Acestor persoane li se recomandă băi la cap de lungă durată, terminând printr-o aluziune rece sau printr-o spălare (abluţiune).
Atrag atenţia acestor băi la cap. Dacă, în timpul iernii nu obişnuim să deschidem ferestrele camerei în care locuim, vom sfârşi prin a avea în cameră un aer greu, închis, care literalmente trebuie tăiat cu cuţitul şi care, prin mirosul lui greţos, descurajează pe orice vizitator care ar căuta să intre. Şi dacă nu măturăm şi nu spălăm camera, ce înfăţişare va avea podeaua?
Aşa se întâmplă şi cu pielea capului, atunci când părul lung sau cozile groase şi coafura dublă sau triplă nu lasă niciodată să pătrundă un strop de aer sau o rază de soare. Dacă apa sau leşia nu vor realiza o cură radicală, ce se va întâmpla cu pielea? Se va forma o crustă, un strat de murdărie şi orice mamă ştie ce poate decurge de aici.
Din nefericire, este destul de adevărat că igiena capului este adeseori neglijată. Ne spălăm pe faţă în fiecare dimineaţă şi ne închipuim că totul este în ordine. Vă recomand igiena capului în interesul curăţeniei tuturor, pentru sănătatea copiilor şi a adulţilor. Mamele, în primul rând, nu trebuie să uite de ea.
Baia oftalmică (oculară) |
sus |
Baia ochilor sau baia oftalmică poate fi caldă sau rece. In ambele cazuri procedăm în felul următor: ne cufundăm faţa în apă rece, deschizând ochii şi stând astfel 15 secunde. Apoi scoatem faţa din apă, aşteptăm 15-30 secunde şi cufundam din nou faţa şi ochii.\'Putem repeta de 4-5 ori operaţiunea. Baia caldă (24-26"R) se termină întotdeauna cu baie rece, fie că ultima imersiune a ochilor se face în apă rece, fie că la sfârşit ne spălăm ochii cu apă proaspătă. Lichidul pentru baie nu trebuie să fie pur şi simplu apă caldă, ci un decoct de plante medicinale. O jumătate de lingură de fenicul măcinat sau o infuzie de silur au dat întotdeauna rezultate bune.
Baia oftalmică rece are o acţiune binefăcătoare asupra ochilor sănătoşi, dar slăbiţi. Ea fortifică şi împrospătează întregul aparat vizual în părţile sale externe şi interne.
Baia caldă (călduţă) serveşte ca emolient pentru tumorile părţilor exterioare ale ochiului; se foloseşte de asemenea pentru descompunerea şi eliminarea umorilor nesănătoase, îngroşate, purulente din interiorul ochiului.
Băile de picioare
