-Nici o alta metoda terapeutica naturala n-a intampinat o mai mare opozitie si n-a starnit atatea-animozitati in lumea medicala ca homeopatia, la al carui voluminos dosar, vechi de aproape 200 de ani, mai sunt cusute si azi destul de multe file cu polemici dintre cele mai vii.
» Homeopatia este o metoda de tratament ce consta din administrarea unui bolnav, in loc de medicamente, a unuia sau mai multor remedii, care, daca ar fi consumate de un om sanatos, i-ar provoca simptome asemanatoare cu ale bolii tratate. Un exemplu: cafeina, administrata in doze foarte mici (homeopatice) poate vindeca insomnia, in timp ce, in doze mari, unui om sanatos ii produce insomnie. Cu alte cuvinte raul se scoate cu rau sau. folosind o expresie populara, cui pe cui se scoate sau altfel spus, adaptand proverbul la situatia de fata, ..cuiul mic il scoate pe cel mare". ".
Cand pronuntam cuntul homeopatie, in mod automat il asociem unui nume inscris de multa vreme cu litere de aur in istoria Inedicinii: Hahnemann (Christian Friedrich Samuel), descoperitorul si fondatorul homeopatiei (gr. homoios = asemanator; pathie = suferinta).
Hannemann s-a nascut la Meissen, o localitate din Saxonia, in anul 1755. Dupa ce studiaza medicina la Leipzig, pleaca-la Viena unde se angajeaza ca medic, bibliotecar si numismat la curtea baronului Samuel von Bruckenthal, guvernatorul Transilniei si consilier al Mariei Tereza. Cu Bruckenthal el face cate calatorii la Sibiu, unde, se spune, ar fi practicat si medicina.
Dupa cati ani de practica, deceptionat de slabele rezultate obtinute la vindecarea bolnavilor cu metode invechite ca, de exemplu: ciism& purgatii, sangerari si droguri, care de care mai fanteziste , ridiculizate cu atata maiestrie de catre Moliere, Hahnemann se hotaraste sa abandoneze medicina. Astfel, el revine la o mai veche indeletnicire a sa, aceea de traducator stiintific. intrucat stia la perfectie latina, elina, franceza, italiana, engleza si, bineinteles, germana. Noua profesie i-a prilejuit aprofundarea operelor unora dintre cei mai mari medici ai timpurilor, ca de exemplu: Hipocrate, Galen, Avicenna. Paracelsus, Van Helmont, Stahl Haller etc. Cu aceasta ocazie el a dobandit o temeinica cultura medicala, ceea ce avea sa-i influenteze foarte mult gandirea sa terapeutica. infr-una din zilele anului 1790 ii este dat sa traduca o lucrare a medicului scotian Cullcn, intitulata, Materia medica, din care un anume modul i-a atras in mod deosebit atentia. Proprietatile terapeutice ale coajei de quinquina si modul ei de folosire. Printre altele, Culien afirma ca acest drog fortifica stomacul, ceea ce 1-a intrigat mult pe Hahnemann, deoarece el stia, din proprie experienta, ca ii produsese dureri de stomac, cand il consumase p\'entru a se vindeca de febra de balta" (friguri).
Pentru a-i verifica proprietatile, Hahnemann consuma cate zile la rand o anumita,doza de coaja de chinina si constata cu surprindere ca prezinta aceleasi simptome ca ale febrei de balta, boala de care suferise si el. Pentru a se convinge ca aceasta descoperire nu este doar o intamplare izolata, repeta experimentul pe membrii familiei si chiar pe unii prieteni mai apropiati si face aceeasi constatare. Cu aceasta ocazie isi aminteste de unul dintre principiile terapeutice"\', enuntate de Hipocrate: Sa dai leacuri asemanatoare cauzei care a produs boala". Ca urmare, Hahnemann administreaza unor bolnavi droguri care la omul sanatos provoaca aceleasi simptome cu ale bolii tratate. El obtine, insa,, rezultate mai bune, numai dupa ce micsoreaza doza substantelor administrate.
Cum era si de asteptat, metoda lui Hahnemann a starnit invidia confratilor, care l-au dat chiar in judecata pentru inselatorie, sustinand ca medicamentele sale nu contin nimic". Toate ofensele si injuriile aveau sa fie puse in umbra de marea pretuire si admiratie pe care Goethc i-a aratat-o. Pentru marele poet, Hahnemann era un nou Paracelsus. un,Der Zauberartz" (Medic minune).
Dupa ce-si schimba orasul de resedinta de 64 de ori, Hahnemann se sileste la Paris, unde inchide ochii pentru totdeauna in anul 1843.
Moartea lui Hahnemann n-a insemnat, insa, si moartea homeopatici, intrucat metoda i-a fost preluata si\' raspandita in Europa, apoi in America, de catre cei mai fideli discipoli ai sai. Homeopatia se practica azi in multe tari1, printre care si in tara noastra, de catre numerosi medici.
La baza homeopatiei stau trei principii sau legi, formulate de Hahnemann si ramase neschimbate pana azi: cel al asemanarii (similitudinii); al dozei infinitezimale si al individualizarii.
Conform principiului asemanarilor, homeopatia foloseste numai acele remedii care pot provoca omului sanatos simptome asemanatoare cu ale bolii ce urmeaza a fi tratata. El se deosebeste fundamental de principiul contrariilor folosit de medicina clasica, numita si alopatica (gr. allos = altul), care recomanda remedii contrarii cauzelor care au provocat boala, cu exceptia acelora la care se impune administrarea de medicamente de substitutie: vitamine, hormoni, seruri etc.
Principiul dozei infinitezimale a fost elaborat numai dupa ce Hahnemann a obsert ca obtine rezultate bune cu doze cat mai mici. infinitezimale. Aceste doze extrem de reduse sunt preparate azi in laboratoarele de specialitate cu ajutorul a doua metode: Hahnemann si Korsakov.
Dilutiile respective pot fi efectuate la infinit, de unde si numele de doze infinitezimale. Exprimate in cifre, noua dilutii succesive s-ar scrie astfel: 0,0000000000000000001. Deci, o unitate precedata de 18 zerouri.
Unii homeopati au mers cu numarul dilutiilor extrem de departe, de ordinul sutelor de mii, ceea ce a impins homeopatia pe panta esoterismului. Astfel de practici au dat apa la moara criticilor, ceea ce a explicat scaderea credibilitatii intr-o astfel de metoda terapeutica, fapt obsert mai ales in S.U.A.
Cu privire la actiunea dozelor infinitezimale, L. Cordoso spune: Materia, presupusa in trecut indestructibila, se dematerializeaza, cu liberarea unor energii intraatomice, abile cu foitele zise radioactive; astfel, medicamentul castiga din energia cinetica, pierzand din materialitate si toxicitate". La randul sau, J. Jounny spune ca dozele infinitezimale actioneaza asupra organismului ca un stimulent al mijloacelor sale de aparare, fara a-i agra suferintele".
Pentru dovedirea eficacitatii dozelor infinitezimale, ho-meopatii au efectuat numeroase experiente de laborator. Cier si Boiron au injectat unor soareci aloxan, provocandu-le, in felul acesta, un diabet, dupa care le-au administrat din nou aloxan, dar in doze homeopatice, dilutia 9, si au constatat scaderea glicemiei pana la lori normale.
Exemple despre eficacitatea dozelor infinitezimale au fost gasite si in natura sau cu ocazia altor experimente. Astfel, oamenii de stiinta au demonstrat ca viermii de matase masculi sunt atrasi de femele cu ajutorul unei substante chimice (hexadecanedienol) emisa de ele intr-o concentratie infima, de numai 0,00000000001 g/litru. Alti cercetatori au constatat ca tiparul reactioneaza chiar la o concentratie foarte redusa de acid betafeniletilic (1 g din aceasta substanta introdusa intr-un bazin cu apa, adanc de 100 m, lung de 17 km si lat de 10 km).. Si exemple de acest fel mai pot fi date inca multe altele."
Principiul individualizarii tratamentului, a fost formulat dupa ce Hahnemann a obsert ca bolnavii reactionau la remediile sale in functie de intensitatea si nuanta simptomelor, de constitutia lor fizica, de unele tare ereditare etc. El a mai obsert ca bolile acute reactionau in mod pozitiv la anumite remedii, iar cele cronice la altele. De altfel, in urma acestor obsertii, Hahnemann a impartit bolile, pentru a fi tratate mai usor si mai bine, in trei categorii (diateze): psore, luetism si sycoze. O astfel de impartire nu mai prezinta pentru homeopatii de azi o prea \' mare importanta, ea and doar una de ordin istoric.
Pentru individualizarea tratamentului, medicul foloseste, pe langa altele, un interogatoriu foarte amanuntit, punand bolnavului fel si fel de intrebari. ;
Examenul obiectiv consta din cercetarea cu cea mai mare atentie a pielii si mucoaselor, pentru descoperirea unor eventuale pete sau puncte dureroase1, sau alte modificari, toate fiind semne deosebit de pretioase pentru silirea diagnosticului.
Dupa examinarea bolnavului, medicul prescrie unul sau mai multe remedii2, dupa care ii da numeroase sfaturi: sa nu consume in timpul unui astfel de tratament antibiotice, tranchilizante, aspirina, preparate cu cortizon etc; sa renunte la cafea, tutun, pepsi, menta etc; sa evite atingerea granulelor homeopatice cu mana, introducandu-le din flacon direct in gura etc.
Lista beneficiarelor unei astfel de metode terapeutice neagresi este destul de lunga. Din bolile respective sa retinem pe cele mai importante: abcesele, adenita, aerofagia, amigdalita, angina, astmul bronsic, constipatia, diareea, .eczema, gastrita cronica, herpesul, hipertensiunea arteriala, incontinenta urinara, insomnia, laringita, lumbago, menopauza (tulburari), migrena, nevralgia, obezitatea, otita, palpitatiile, bolile reumatice, tusea, tracul, ricele, urticaria etc.
De multe ori si medicina sporti apeleaza la remedii homeopatice. Asa, de exemplu, echipele de natatie, tir, lupte si atletism ale Frantei au beneficiat, in perioada de pregatire pentru ultimele Jocuri Olimpice si de asistenta acordata de cati medici homeopati.
Nu putem incheia acest modul, prezentat foarte pe scurt, fara a spune ca homeopatia se mai foloseste, cu destul de bune
rezultate, la copin mici si chiar la unele animale. Astfel de succese constituie unele din argumentele forte ale homeopatilor impotri detractorilor, care sustin ca homeopatia este autosugestie. Or, in cazurile amintite, nu poate fi vorba de asa ce.
