Crepusculul padurii", a constituit principala tA«ma a Conferintei Internationale consacrata arborelui si padurii, care a avut loc in anul 1985 la Paris. La ea au participat sute de specialisti din toata lumea, care au tras un nou semnal de alarma (al catelea oare?) pentru salvgardarea padurii. Daca suferintele padurilor atacate de agentii poluanti, spuneau unii participanti, pot fi descoperite mai ales de specialisti, ravagiile ploilor acide"1, acolo unde se produc, sunt edente pentru oricine. Calatorul care trece pe langa unele din vestitele paduri din muntii Padurea Neagra (Germania), unde poluarea a depasit de multa vreme limitele admise, va ramane impresionat de peisajul dezolant care i se ofera. Din falnicii lor brazi de odinioara n-au mai ramas decat cateva jalnice cioturi lipsite de orice ata. Astfel de sumbre peisaje pot fi intalnite si in alte tari industrializate.
Din nefericire, spun specialistii, printre marii novati de un astfel de dezastru se numara si ozonul, cand depaseste o anumita limita in atmosfera. in acest caz, el distruge stratul ceros cu rol protector al frunzelor, lasandu-le, astfel, prada usoara compusilor de sulf, de-plumb, de fluor etc, din atmosfera.
Dar omul distruge padurea si in mod constient, in dorinta de a avea suprafete cat mai intinse pentru agricultura, pentru construirea de sosele si orase, pentru industrie, pentru nevoile casnice etc. Numai intr-un singur minut - s-a spus la Congresul International de Ta Jakarta, din anul 1978 - sunt distruse, pe intregul glob, 30 de hectare de padure.
Pentru salvarea padurilor tropicale a luat fiinta o noua organizatie internationala, International Tropical Timber Organisa-tion, al carui principal obiecliv este .impiedicarea disparitiei acestora. in padurile tropicale se fac defrisari nemiloase, in fiecare an aproape 20 de milioane de hectare. Daca distrugerea lor va continua intr-un astfel de ritm nebunesc, mai spun specialistii, ele vor dispare cu desavarsire in anul 20Q0. Or, aceasta insemna o catastrofa ecologica cu consecinte imprezibile pentru ata pe Terra.
De ce atata grija pentru itorul padurilor? Pentru ca ele sunt, in primul rand, uzine de sanatate, unde oxigenul, necesar etii, se fabrica fara incetare. Numai un singur copac, a carui coroana are un diametru de 15 metri, fabrica, intr-o singura zi, oxigenul necesar timp de 24 de ore, unui numar de 14 persoane.
Aerul din padure contine in cantitati apreciabile ioni de oxigen cu incarcatura electrica negativa, cunoscuti si sub numele de ioni negati. La producerea lor participa numerosi factori: radioactitatea natarala, ploaia, caderile de apa, fotosinteza.
zapada, vanturile (mai ales cele reci din padurile de brazi) etc. Ionii negati sunt mai numerosi vara, ei avand o teza de deplasare de 1 cm/secunda si o durata de ata de numai un minut. Acesti ioni sau taminele aerului", cum li se mai spune, stimuleaza toate functiile organelor si contribuie la intarzierea imbatranirii, printr-un proces mai eficient de oxigenare a creierului.
De aceste medicamente naturale beneficiaza nu numai oamenii sanatosi, dar si cei suferinzi de astm bronsic, rinita alergica, migrene, nevroza, insomnie etc.
In statiunile montane, cu paduri de brazi, concentratia ionilor negati poate ajunge pana la 4 000 cm3 de aer. in vaile muntilor ei se gasesc, insa, intr-o concentratie extrem de mica, fiind inlocuiti cu ioni poziti, care sunt daunatori sanatatii. Acestia provoaca dureri de cap, oboseala, indispozitie, insomnie, crize de astm bronsic sau de angina pectorala etc. S-a mai constatat ca ionii poziti scad reflexele conducatorilor auto, ceea ce contribuie la cresterea accidentelor de circulatie.
Cand ozonul din padure se afla in limite normale, el este un excelent medicament" cu proprietati multiple: activeaza circulatia sangelui, creste numarul globulelor rosii, usureaza respiratia bolnalor pulmonari cronici si favorizeaza somnul.In timpul procesului de fotosinteza, vegetatia din padure fabrica oxigen si absoarbe o mare cantitate de bioxid de carbon din atmosfera ,\'pe care il foloseste la elaborarea masei vegetale. O usoara crestere a concentratiei de bioxid de carbon in padure usureaza respiratia bolnalor de bronsita cronica, astm bronsic si\'scleroemfizem pulmonar , intrucat ei excita centrul respirator. Perioada optima pentru un astfel de tratament este dupa orele 10 si noaptea.
Daca pana nu demult, echilibrul dintre concentratia de oxigen si cea a bioxidului de carbon s-a pastrat in limite normale, in ultima vreme el este perturbat datorita poluarii aerului, ca urmare a cresterii numarului de uzine, de fabrici si autovehicule. Pentru prevenirea unui dezechilibru cu conseemte nefaste pentru ata, pe tot globul sunt trase azi tot mai multe semnale de alarma. Medicii, urbanistii, silcultorii, dar mai ales ecologii, cer fara incetare luarea de masuri urgente pentru prevenirea unui astfel de dezastru. in acelasi timp ei cer cu insistenta ca fondul de parcuri, de gradini, dar mai ales de paduri, considerate plamanii oraselor, sa fie nu numai pastrat, dar si marit, mai ales in zonele industrializate.
Alte medicamente" pe care padurea le fabrica" fara incetare sunt fitoncidele, descrise pentru prima data in Rusia, in anul 1929. Ele sunt emanatii ale frunzelor, mugurilor si ale scoartei copacilor, mai ales ale stejarilorsi mestecenilor si mai putin ale salciilor si plopului de munte. in compozitia lor intra numeroase substante chimice, ca de exemplu: aldehide, gli-cozide si cetone. Cea mai mare cantitate de fitoncide se fabrica in lunile de vara si la inceputul toamnei. Distrugand numerosi microbi, printre care stafilococul, streptococul si chiar bacilul tuberculozei, fitoncidele sunt considerate, pe buna dreptate, antibioticele padurilor". in unele laboratoare se incearca extractia fitoncidelor din frunzele si coaja de stejar si mesteacan, pentru a fi folosite la tratamentul cancerului de piele.
Padurea mai contribuie la apararea sanatatii noastre nu numai prin purificarea aerului, dar si prin atenuarea unor factori climatici in exces. Astfel, ea mentine vara o temperatura placuta si constanta, ca urmare a absorbtiei caldurii solare, in buna parte, de frunze si de restul vegetatiei. Un arbore, se spune intr-un studiu de specialitate, echivaleaza cu 5 climatizoare de 25 000 kcal-ora.
O plimbare printr-o padure cu copaci foarte inalti si nu prea desi, in timpul verii, intr-o zi foarte insorita, inseamna treceri succesive de la umbra la lumina si invers, treceri considerate de catre specialisti adevarate dusuri scotiene", de lumina si umbra, cu efecte stimulatoare pentru organism.
Umiditatea aerului din timpul verii, fiind in limite normale si constante, este un alt factor de sanatate. Umiditatea crescuta, insa, din timpul iernii, este un factor nociv, ea putand determina, printre altele, exacerbarea durerilor reumatice.
Padurea ne mai ocroteste atat de vanturile puternice, re-ducandu-le foarte mult teza, cat si de zgomote, pe care Ic atenueaza in mod apreciabil. O perdea de padure, ne spun specialistii, lata de 200-400 metri, reduce zgomotele cu intensitatea de 100 dB la una mai joasa, de 40 dB.
Ea mai constituie un imens ecran protector impotriva poluarii chimice si radioactive, cu foarte multe sacrificii, insa, asa dupa cum am vazut, cand am vorbit despre ploile acide.In aceasta vasta farmacie" se gasesc tot felul de te medicinale, ca sa nu mai vorbim de frunzele, mugurii, fructele sau coaja a numerosi arbori, ce pot fi folosite sub forma a diverse preparate: ceaiuri, bai, cataplasme etc. Despre indicatiile terapeutice ale acestor arbori vom vorbi mai pe larg la sfarsitul modulului.
Pe langa factorii de sanatate si medicamentele" amintite, padurea mai pune la dispozitia noastra si alte remedii. Pentru a beneficia de ele este suficienta o scurta plimbare in interiorul ei, atat primavara, cand da frunza, dar mai ales vara si toamna. Nici iarna plimbarile prin padure nu trebuie neglijate de persoanele sanatoase, mai ales cele facute pe schiuri. Cat de reconfortati ne intoarcem acasa dupa o astfel de expeditie pe cararile acestei uzine de sanatate, ca sa nu mai vorbim de una mai lunga, de la sfarsitul saptamanii sau din timpul vacantei. Cu un astfel de prilej, ni se ofera peisaje incantatoare, cu un colorit cum numai natura stie sa-l creeze, pe paleta sa aflandu-se tot felul de nuante si culori, fiecare cu proprietatile sale terapeutice. Dar culoarea dominanta este verdele, despre care Goethe spunea ca te face sa nu mai vrei si chiar sa nu mai poti pleca".
Medicament" inegalabil impotriva stresurilor, ea pastreaza in adancurile de umbra linistea mult dorita si reconfortanta, trezita" doar din cand in cand, de fosnetul frunzelor, murmurul izvoarelor sau ciripitul pasarilor. Iar daca avem norocul sa ascultam si concertul unei prighetori intr-o lunca, acele clipe den sublime. Cand ma aflu printre voi, arbori din acesti codrii, scrie Victor Hugo. in tot ceea ce ma inconjoara si ma ascunde totodata, in singuratatea voastra, unde ma retrag in mine insumi, simt pe cineva care ma asculta si care ma iubeste".
Terapeutii recomanda padurea pentru doua efecte salutare: este sedativa primavara si vara, si tonica, stimulanta, in timpul iernii.
Frumusetile de neegalat ale acestui minunat dat" al naturii, au fost, de-a lungul anilor, cantate de poeti, asternute pe panze celebre sau puse pe portative intrate de multa vreme in fonoteca de aur a lumii. Nemuritoare vor ramane operele lui Beethoven, Schubert, Ceaikovski, Eminescu si ale altor titani,- in care padurea a constituit una din temele principale.
Dar padurea, \'sunt de parere psihoterapeutii, poate ^vea influente asupra * psihicului nostru, imaginatia, in acest caz, detinand un rol principal. Copacii inalti (brazii si plopii) simbolizeaza vointa si darzenie, cei cu coroana mare, bogata (stejarii, castanii, nucii), maretie si putere, cei cu coroana neregulata (merii, perii), multa imaginatie, cei inclinati (salciile), umilinta etc. La randul lor, ramurile groase si putine la numar exprima forta, cele subtiri, cu ramificatii numeroase, sensibilitate, cele sinuoase dificultate, cele orizontale statornicie, cele cu directia verticala dorinta de afirmare, iar cele inclinate lipsa de vointa. Frunzele groase si mari exprima forta, cele rotunde si imobile mult calm, cele subtiri si sensibile la adierea vantului, agitatie, insilitate etc.
Pentru aceste motive, psihoterapeutii recomanda persoanelor triste sa se plimbe toamna, prin paduri de artari, cand frunzele lor sunt portocalii (nuanta regoranta) sau, in restul anotimpurilor, prin cele de brazi. Cei apatici sunt sfatuiti sa aleaga aleile strajuite de plopi sau brazi foarte inalti, iar cei neinduplecati, rigizi, sa stea cat mai multa vreme pe malul apelor cu salcii gatoare.
Specialistii ne mai spun ca o padure vazuta de aproape are efecte stimulante, iar de departe, sedative.
Silvoterapia (lat. silva = padure) este o practica foarte veche, asa dupa cum reiese din documentele scrise ale vremurilor. Din ele aflam ca bolnalor suferinzi de plamani li se indicau fie plimbari prin padure, fie chiar sa locuiasca o buna bucata de timp in interiorul ei sau macar in apropiere. Galen isi sfatuia bolnai sa stea cat mai mult timp in paduri de dafini. Confratele sau Paulinus recomanda celor suferinzi de epilepsie sa doarma la umbra teilor infloriti. Plinius cel Batran, la randul sau, interzicea bolnalor si chiar persoanelor sanatoase sa doarma sub nuci, deoarece mirosul lor extrem de puternic provoaca dureri de cap".
In evul mediu, cand medicina era strans legata de magie, multe dintre practicile medicale se desfasurau in mijlocul padurii, unele dintre ele dainuind si azi in arsenalele medicinii populare din multe tari.
Cea dintai lucrare de silvoterapie nu a fost scrisa de un medic, cum s-ar crede, ci de un silcultor, pe nume Lucien Chancerel (Franta), purtand" titlul: Influenta igienica a vegetalelor si valoarea terapeutica a padurii.
Silvoterapia a fost recunoscuta ca metoda stiintifica abia in anul 1927, dupa adoptarea ei de catre disciplina medicala care se ocupa cu balneoclimatoterapia.
Aceasta metoda terapeutica este indicata omului sanatos pentru calirea organismului, combaterea oboselii si a stresurilor. Este deosebit de utila convalescentilor si celor care sufera de astm bronsic, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, atero-scleroza1, hipertensiune arteriala, nevroza, insomnie etc.Jvlai trebuie spus ca toti specialistii recomanda construirea unitatilor spitalicesti, mai ales a sanatoriilor pentru nevroze sau boli pulmonare cronice, in preajma padurilor sau chiar in interiorul
lor.
Silvoterapia are si contraindicatii: boli infectocontagioase, boli reumatice in criza dureroasa, guta, ulcer in faza dureroasa, hemoptizie, boli de inima grave, alergie (mai ales la polen).
O astfel de metoda terapeutica consta din plimbari, alergari, executarea de exercitii fizice sau a sportului preferat in padure, in acest caz se vorbeste de o silvoterapie activa, ce se poate practica zilnic, la sfarsitul saptamanii sau in timpul vacantei.
Forma pasiva Consta in plimbari scurte, intr-un ritm de.3-5 km/ora, incheiate cu odihna la umbra unui copac, culcat direct pe iarba, intr-un sezlong, intr-un pat sau hamac suspendat cat mai aproape de coroana unui arbore. O astfel de practica se recomanda numai persoanelor bolnave.
Pentru silvoterapie, in foarte multe tari2 sunt amenajate parcuri forestiere speciale cu arbori diferiti. in functie de efectele terapeutice dorite. in interiorul coroanelor arborilor giganti sunt construite platforme mari, unde bolnai pot .sta ore intregi, pe banci sau in paturi amenajate in acest scop. In unele cazuri, ei pot ramane zile la rand in astfel de locuinte improzate.
Parcurile forestiere sunt amenajate in functie de scopurile urmarite: sedarc. relaxare, stimulare etc. Cele pentru relaxare si meditatie au foarte multi arbusti si copaci de forme si marimi diferite, culoarea predominanta fiind verdele cu toate nuantele sale.
Efecte sedative deosebite au atat liniile orizontale si curbe,
cat si coloratia variata a florilor, la care trebuie sa predomine nuantele de galben. Pentru stimulare se recomanda copaci inalti si cat mai drepti, cu ramuri ascendente si o vegetatie abundenta cu un colorit cat mai variat. in parcurile pentru stimulare si toni fi ere trebuie sa se mai gaseasca obeliscuri inalte si fantani arteziene gigante (. 8).
La toate acestea se mai adauga si efectele terapeutice ale muzicii" padurii, reprezentate de fosnetul frunzelor, murmurul izvoarelor, dar mai ales de ciripitul pasarilor.
Fitoterapic silvestra
Afinul (Vaccinium rnyrtillits). Se folosesc frunzele si fructele.
Proprietati terapeutice: hipogiicemiante, bactericide, antidi-areice. astringente, tonice etc.
Indicatii: diabet zaharat, infectii urinare si intestinale (uz intern), afte, eczeme, dureri in gat (uz extern).
Mod de folosire: infuzie, decoct, suc, sirop, dulceata, cata-plasme. Decocful se recomanda in infectii intestinale, diarei rebele (50-80 g fructe uscate la 1 litru de apa), 4-6 cani pe zi si in anginc (sub forma de gargara) sau eczeme (comprese). Pentru uz extern decoctul se prepara din 100 g frunze uscate la 1 litru de apa. Infuzia se recomanda pentru diabet zaharat, neindulcita cu zahar, (30 g frunze uscate de afin + 30 g frunze de fag la 1 litru de apa), 3 cani pe zi.
Alunul (Corylus avellana). Se utilizeaza frunzele, matisorii si scoarta ramurilor tinere.
Proprietati terapeutice: vasoconstrictoarc, astringente, hemostatice, dezinfectante, cicatrizante.
Indicatii: varice, tulburari circulatorii, edeme ale gambelor, dermatoze (frunzele, pentru uz intern), plagi atone, ulcere (frunzele si scoarta, pentru uz extern), stari febrile (scoarta pentru uz intern), obezitate (matisorii, pentru uz intern).
Mod de folosire: infuzie, decoct, fructe (pentru anemii). Decoctul se recomanda in gripa si obezitate (favorizeaza transpiratia), 25 g matisori sau scoarta la 1 litru de apa, 3 cani pe zi. Decoctul din scoarta se mai poate folosi pentru varice si hemoroizi. Infuzia de frunze sau scoarta (25-30 g la 1 litru de apa) se recomanda in ulcere varicoase si plagi atone, sub forma de comprese locale.
Arinul (Alnus glutinosa). Se intrebuinteaza frunzele verzi si scoarta.
Proprietati terapeutice: astringente, febrifuge, cicatrizante.
Indicatii: ulcer varicos, angine, dureri in gat, boli reumatice, -nevralgie sciatica, febra intermitenta.
Mq/d de folosire: cataplasme calde din frunze uscate si pisate sau verzi, zdrobite; decoct din scoarta, pentru ulcer varicos (comprese locale).
Carpenul (Carpinus betulus). Se valorifica frunzele.
Proprietati: astringente.
Indicatii: dureri in gat.
Mod de folosire: decoct pentru gargara.
Dracila (Berberis vulgaris). Se culeg: frunzele, fructele, scoarta si radacina.
Proprietati: tonice, aperitive, diuretice, laxative, anti-cancerigene.
Indicatii: varice, hemoroizi, guta, boli reumatice, tulburari de menstruatie, litiaza biliara si renala, oligurie, constipatic, cancer (preventiv).
* Mod de folosire: infuzie din scoarta, radacina, frunze sau fructe (20 g la 1/2 litru de apa), 2-3-cam pe zi.
Dudul negru (Morus nigra). Se folosesc frunzele.
Proprietati: antidiabetice.
Indicatii: diabet zaharat.
Mod de folosire: extract fluid (30-50 picaturi inainte de fiecare masa); se mai recomanda in angine, stomatite si afte, sub forma de gargara cu infuzie de frunze.
Fagul (Fagus sylvaticus). Se utilizeaza scoarta.
Proprietati: febrifuge, vermifuge, purgative.\'
Indicatii: malarie, boli pulmonare, ermi intestinali, diaree.
Mod de folosire: decoct (30 g la 1 litru de apa) sau pulbere, cate 10 g pe zi in: dermatoze, boli reumatice, guta, boli pulmonare cronice.
Frasinul (Fraxinus excelsior). Se utilizeaza: frunzele, semintele si scoarta.
Proprietati: diuretice, antireumatice, purgative (frunzele), tonice, febrifuge, astringente (scoarta).
Indicatii: guta, litiaza renala, ohgurie, ateroscleroza (uz intern), dureri reumatice (uz extern).
Mod de folosire: decoct de frunze (un pumn la 1 litru de apa), in boli reumatice si guta, cate 4-5 cani pe zi cu putina zeama de lamaie; decoct de scoarta foarte bine pisata (un pumn la 1 litru de apa) ca aperitiv, cate o cana inainte de mesele principale; decoct din frunze, in dureri reumatice, sub forma de comprese locale.
Iedera (Hedera helix). Se valorifica frunzele. Proprietati: analgezice, calmante, descongestionante. Indicatii: celulita, dureri reumatice.
Mod de folosire: cataplasme din frunze proaspete, simple sau in amestec cu faina de mustar.
Ienuparul (Juniperus communis). Se intrebuinteaza: fructele, frunzele, lemnul si esenta obtinuta prin distilarea fructelor.
Proprietati: tonice, antiseptice, diuretice, antireumatice, antidiabetice, cicatrizante etc.
Indicatii: boli reumatice, diabet zaharat, leucoree, menstruatie dureroasa, guta, oligurie, plagi, eczeme.
Mod de folosire: infuzie (20-30 g fructe la 1 litru de apa), pentru cresterea diurezei, cate 3 cani pe zi: decoct (50 g )a 1 litru de apa), pentru spalarea ranilor si ulcerelor varicoase vechi; cataplasme.
Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare). Se culeg doar frunzele.
Proprietati: astringente, cicatrizante.
Indicatii: diaree, angine, afte, escare, leucoree.
Mod de folosire: decoct (50 g la 1 litru de apa), in diaree, cate 2 cani pe zi; decoct mai concentrat pentru gargara (angine, afte); comprese locale (escare) sau spalaturi vaginale (leucoree).
Mesteacanul alb (Betula alba). Se folosesc: frunzele, mugurii, scoarta si seva.
Proprietati: diuretice, febrifuge, dezinfectante, cicatrizante.
Indicatii: boli reumatice, dermatoze, litiaza renala, oligurie, colica renala (seva), obezitate, plagi etc.
Mod de folosire: infuzie (40 g frunze la 1 luru de apa fiarta, cand temperatura va ajunge la 40A°C, la care se va adauga 1 g bicarbonat de sodiu pentru dizolvarea substantelor rasinoase), 3 cani pe zi; decoct de scoarta (o lingurita, la o cana de apa), o cana inainte de mese in febra intermitenta; seva (1/2 pahar in fiecare dimineata pe nemancate timp de 15-20 de zile); decoct (30-50 g scoarta la 1 litru de apa) pentru uz extern: plagi, dermatoze (sub forma de comprese locale sau spalaturi).
Macesul (Rosa canina). Se utilizeaza florile si frunzele.
Proprietati: tonice, cicatrizante (uz extern), laxative.
Indicatii: astenie, litiaza renala (uz intern), plagi, ulcere varicoase (uz extern).
Mod de folosire: infuzie (o lingurita de flori sau de frunze la o cana de apa), cate 3-4 cani pe zi; aceeasi infuzie se poate aplica sub forma de comprese locale.
Nucul (Juglans regia). Se valorifica frunzele.
Proprietati: astringente, tonice, antidiabetice, antiseptice, antihelmintice, febrifuge.
Indicatii: diabet zaharat, astenie, guta, boli reumatice, rahitism, tuberculoza, ermi intestinali, leucoree, angina, plagi.
Mod de folosire: infuzie (un pumn de frunze la 1 litru de apa), in tuberculoza, rahitism, boli de oase, diabet zaharat (calmeaza setea), cate 3-4 cani pe zi; decoct (2 pumni de frunze la 2 litri de apa) pentru degeraturi (bai locale), angine (gargara), leucoree (spalaturi vaginale), eczeme, impetigo, psoriazis, ulcer varicos, plagi atone (comprese sau spalaturi locale); cataplasme cu frunze de nuc pentru dureri reumatice si guta; frecarea pielii cu frunze de nuc pentru indepartarea tantarilor.
Paducelul (Crataegus oxyacantha). Se folosesc frunzele si fructele.
Proprietati: tonicardice, hipotensoare, antispastice, hipnotice, febrifuge (florile), astringente, dizolva calculii (fructele).
Indicatii: palpitatii, dureri precordiale, tahicardie, tulburari de menopauza, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, ameteli, zgomote in urechi, insomnie, dizenterie (fructele), litiaza biliara si renala (fructele).
Mod de folosire: infuzie (o lingurita de flori, la o cana de apa) 2-3 cani pe zi: decoct (15 g la 1 litru de apa), 2-3 cani pe zi.
a- Pinul (Pinus sylvestris). Au actiune terapeutica mugurii si esenta obtinuta din distilarea frunzelor.
Proprietati: antiseptice ale cailor respiratorii, urinare si hepatice, stimuleaza glandele suprarenale, revulsive (indicat in boli reumatice). ^
Indicatii: guturai, bronsite, pneumonie, astm bronsic. tuberculoza pulmonara, cistita, litiaza biliara, impotenta sexuala, rahitism, gastralgii, guta (uz extern).
Mod de folosire: infuzie (20-50 g muguri la 1 litru de apa), 3 cani pe zi; inhalatii cu esenta de pin, pentru gripa, sinuzita. bronsita etc.
Plopul negru (Populus nigra) Se intrebuinteaza mugurii si lemnul.
Proprietati: diuretice, antiseptice, fluidifica secretiile bronsice, tonice.
Indicatii: boli reumatice, guta, nevralgii, boli renale, bronsite cronice, tuberculoza, plagi, ulcere atone.
Mod de folosire: infuzie (2 linguri de muguri la 1/2 litru de apa), 3 cani pe zi.
Salcia alburie (Salix alba). Se folosesc frunzele, matisorii si scoarta.
Proprietati: antialgice, antispastice, febrifuge, anafrodisiace.
Indicatii: dureri reumatice, menstruatie dureroasa, nevralgii, stari febrile, excitatie sexuala (priapism).
Mod de folosire: infuzie (o lingurita de frunze sau matisori la o cana de apa), 3 cani pe zi; decoct (25-35 g de scoarta foarte
bine pisata la 1 litru de apa), 2-3 cani pe zi (pentru combaterea febrei).
Stejarul (Quercus robur). Se culeg scoarta si frunzele.
Proprietati: astringente, hemostatice, antidiareice, febrifuge, antiseptice.
Indicatii: hemoragii, diaree, dizenterie, gastralgii, astenie (uz intern), angine, ulcere atone, degeraturi, dermatoze, transpiratii la picioare, fistule anale, hemoroizi (uz extern).
Mod de folosire: decoct (un pumn de frunze la 1 litru de apa), pentru hemoragii, hemoptizie, diaree, incontinenta de urina, cate 3 cani pe zi; decoct (5 g de scoarta la 1 litru de apa), pentru tuberculoza, cate 3 cani-^e zi; pulbere de coaja uscata (3 g + miere) pentru metroragii si hemoptizie, in fiecare dimineata, pe nemancate; decoct de frunze (2 pumni) sau de scoarta (2 pumni) la 1 litru de apa, pentru spalaturi in leucoree; decoct de scoarta (2 pumni la 1 litru de apa), pentru bai caldute de sezut, in fisuri anale si hemoroizi; decoct de scoarta macinata foarte bine (15 g la 1 litru de apa), pentru gargara, in angine, stomatite, gingite; decoct de scoarta (un pumn la 1 litru de apa, fierbere 20-30 de minute), pentru bai locale, in degeraturi sau picioare care miros.
Teiul (Tilia europaea). Se culeg florile.
Proprietati: antiseptice, sedative, dezinfectante, diuretice.
Indicatii: tulburari digestive, dureri de cap, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala, insomnie, ateroscleroza, stari febrile.
Mod de folosire: infuzie (15-30 g flori la 1 litru de apa), 2^4 cani pe zi; infuzie (10-20 g flori la 1 litru de apa), pentru inhalatii, in laringite; decoct (15-20 g la 1 litru de apa), pentru bai generale, de 34A°C, timp de 10-l5 minute, in nevroze, isterie si insomnie.
Ulmul (Ulmus campestris). Se valorifica scoarta.
Proprietati: diuretice, tonice, astringente.
Indicatii: eczeme, boli reumatice, leucoree (uz extern).
Mod de folosire: decoct (30 g scoarta bine pisata la 1 200 ml apa), 3 cani pe zi; decoct (30-50 g la 1 litru de apa) sub forma de spalaturi vaginale in leucoree.
Vascul (Viscum album). Se utilizeaza frunzele si tijele tiProprietati: vasodilatatoare, hipotensoare, antispastice, diuretice, anti cancerigene.
Indicatii: ateroscleroza, hipertensiune arteriala, zgomote in urechi, epistaxis, hemoptizii, convulsii, migrena, astm bronsic, tuse convulsiva, tulburari de menopauza, guta, cancer (uz intern), leucoree, dureri reumatice, nevralgie sciatica (uz extern).
Mod de folosire: infuzie (frunze taiate, cat se apuca cu trei degete, pentru o cana de apa), 2 cani pe zi, intre mese; infuzie de frunze (un pumn la 1 litru de apa, fierbere timp de 15 minute) pentru spalaturi vaginale, in leucoree; cataplasme din frunze, pentru dureri reumatice si nevralgii.In padure mai exista, insa, si alte te si numeroase ciuperci, a caror folosire este total interzisa. Iata pe cele mai cunoscute: cleita (Daphne mezereum), rodul pamantului (Anim rnaculatum), lacramioara (Convaliaria majalis), caprifoiul de munte (Lonicera nigra), brandusa de toamna (Colchicum autumnale), degetarita (Digitalis purpurea), coada cocosului (Polygnatum officinale) etc.
Pentru etarea unei intoxicatii cu ciuperci, se recomanda numai consumul acelora care se gasesc in magazinele de stat.
