» Se crede ca cel dintai gest terapeutic al omului ar fi fost-frecarea locului dureros cu mana sau cu piciorul. De altfel, daca vom lua bine seama, vom descoperi si ca unele animale procedeaza la fel cand sunt lovite sau ranite; ele se freaca cu laba sau isi ling regiunea suferinda. S-ar putea afirma, deci, ca masoterapia sau tratamentul cu ajutorul masajului1 se practica de cand e lumea. La inceput el n-a fost decat o manevra instinctiva, cu trecerea timpului perfectionandu-se, denind o metoda terapeutica cu baze stiintifice, folosita pe scara larga in intreaga lume.
Istoria medicinii ne furnizeaza numeroase informatii privitoare la utilizarea masajului, incepand cu popoarele antice. Asa, de exemplu, in India era folosit cu aproape 1 500 de ani i.e.n., dupa cum aflam din scrierile ayurdice, mai ales pentru ingrijirea corpului. in Grecia antica a fost, aplicat, la inceput, in scopuri militare, alaturi de gimnastica, ca pe parcursul vremii el
c sa fie folosit si la tratamentul unor boli. Hipocrate spunea ca pselafia (asa numeau medicii greci masajul) intareste corpul si
. slabeste omul gras". Pe vremea sa se practicau mai multe feluri
| de manevre, cele mai importante fiind baterea, framantarea sau frictiunea. in unele cazuri baterea se facea cu o basica de porc umpluta cu aer sau cu palmule (lopatele speciale pentru batut).
Masarea corpului in scopuri igienice si terapeutice era o practica raspandita la romani, printre personalitatile vremurilor
I care au beneficiat de ea aflandu-se Cezar, Cicero, Tiberiu si
August.
Arabii, de la care, dupa unii autori, ne-a ramas termenul de masaj, foloseau pe scara mare o astfel de metoda, mai ales in stitele lor silimente cu bai de aburi (hammam). Dupa caderea Imperiului roman, multe dintre practicile medicale, preconizate de stitii Hipocrate si Galen, au fost date uitarii secole de-a randul. Abia ia inceputul mileniului nostru medicii timpului incearca sa repuna in drepturi metodele acestora, printre care gimnastica si masajul. incepand cu secolul al XVl-lea pana in zilele noastre masajul a denit o practica curenta, fiind perfectionat in mod continuu. Printre adeptii miscarii, inclusiv ai masajului ca factor terapeutic, s-au numarat: Hieronimo Mercuriali, Ambroise Pare, Frederic Hoff-mann, Nicolas Andry, Simon Tissot, Jean Henri Pestalozzi etc.
Masajul este o metoda care include manevre manuale si mecanice ce actioneaza asupra pielii, tesuturilor subiacente si muschilor, in diferite.scopuri: cosmetice, igienice, sporti si terapeutice.
El este folosit azi de numeroase discipline medicale: interne, ortopedie, neurologie, reumatologie, medicina sportiva etc. Practicarea sa cere, insa, o buna tehnica si solide cunostinte de anatomie, fiziologie si patologie. in timpul masajului specialistul executa mai multe feluri de manevre, impartite in doua categorii: principale si ajutatoare.
MANEVRELE PRINCIPALE
Efleurajul sau netezirea. Consta in aplicarea palmei, a fetelor palmare ale degetelor sau a marginii mainii (in functie de regiunea masata) pe piele, apoi deplasarea lor, prin alunecare, fara presiune, (efleurajul superficial) sau cu presiune (efleuraj profund), in sensul circulatiei noase si limfatice, adica de la periferie spre centru (centripet). in timpul manevrei palma trebuie sa ramana lipita de piele.
In functie de tehnica folosita, efleurajul poate aa efecte stimulante, relaxante, sedati si analgezice locale. El este o manevra ce se executa la inceputul si la sfarsitul oricarei sedinte delnasaj.
Frictiunea. Se executa cu palma, cu degetele sau cu pumnul, care sunt deplasate prin apasarea pielii si muschilor. Sensul manevrei poate fi liniar, circular sau serpuit, in functie de regiunea masata. Cand se executa usor are efecte calmante, iar in mod energic, ea va fi stimulanta si excitanta. Ca si efleurajul, produce o analgezie locala. Este indicata mai ales sportivilor si persoanelor cu celulita.
Framantatul. Consta din mai multe tipuri de manevre: apasari, stoarceri, frecari, ciupiri, ridicari etc. Ele sunt executate in functie de regiunea masata. Framantatul se adreseaza in primul rand muschilor, contribuind la accelerarea circulatiei sangelui, schimburilor nutriti si eliminarii reziduurilor energetice de la nilul lor. In felul acesta muschii se vor reface mult mai repede dupa un efort sustinut. Este aplicat in medicina sportiva, in neurologie si traumatologie (pentru sechelele neurologice si posttraumatice), in chirurgie si ortopedie (dupa imobilizarile prelungite, mai ales in aparate gipsate) etc.
Percutia (baterea, tapotamentul). Consta din lovirea usoara cu pulpa degetelor, cu palma, cu dosul sau cu marginea mainii (tocatul), in mod cat mai regulat. Aceste manevre contribuie la incalzirea pielii (prin vasodilatatie locala), cresterea exciilitatii neuromotorii, relaxare (cand manevrele sunt usoare).
Cand percutiile se executa pe zone reflexogene, pot influenta functiile unor organe ( modulul Reflexoterapia). Manevra este utila sportivilor, mai ales inaintea competitiilor.
Vibratia. Se executa cu varful degetului, cu fata palmara a degetelor sau cu palma, intr-un ritm rapid (vibratii). Aceasta manevra se aseamana cu o fremufatura. Ele pot fi executate superficial si cat mai usor sau, dimpotriva, energic si profund. Printre beneficiarele vibratiilor se numara contracturile musculare.
Pe langa aceste manevre, principale, profesionistii mai folosesc si cateva ajutatoare (cernut, rulat, presiftni, tractiuni, scuturari, elongatii, stoarceri etc), intercalate cu primele.
Efectele masajului clasic sunt multiple: intretine igiena pielii; asigura o mai buna irigare cu sange a pielii, a tesuturilor subiacente si a muschilor si contribuie la eliminarea mai rapida a reziduurilor; imbunatateste circulatia sangelui si combate edemele; atenueaza durerile si produce o relaxare binenita; combate atonia musculara etc.
Masajul poate fi aplicat pe intregul corp (masaj general) sau numai pe o anumita, regiune (masaj partial). in primul caz durata sa este de 20-25 de minute, iar in cel de al doilea mai putin, de 5-l0 minute.
Profesionistii mai au in arsenalul lor si astfel de masaje, printre acestea aflandu-se cele care se executa numai asupra unor tesuturi: articulatii, periost, nervi, vase. etc.In timpul masajului subiectul sta culcat pe o masa speciala (cu fata in sus sau in jos sau pe o parte) sau pe un scaun.
Masajul se executa numai pe o piele sanatoasa si curata unsa in prealabil cu talc, cu o crema speciala sau cu ulei de parafina.
Unele dintre manevrele amintite pot fi aplicate pe propriul corp, o astfel de operatie fiind cunoscuta sub denumirea de automasaj. Durata sa este de aproximativ 30 de minute, din care 15 minute trebuie sa fie rezervate regiunilor cu celulita (cand este cazul), ca de exemplu: ceafa, soldurile, coapseje si abdomenul. Succesiunea regiunilor pentru automasaj,% este asemanatoare celei folosite in masaj, adica: picior, genunchi, coapsa, fesa, sold, spate, abdomen, torace, maini, antebrat, brat, umar, ceafa si gat.
Automasajul este un excelent exercitiu, ce poate fi facut de oricine si oriunde, el putand inlocui, in buna parte, interntia masorului.
Un automasaj foarte usor de executat este cel de dimineata, la sculare, chiar stand pe pat. El poate fi un execrcitiu de inviorare, a carui durata trebuie sa fie de maximum 10 minute. Se va efectua, insa, intr-o alta ordine, dupa cum urmeaza:
- fruntea: se maseaza cu pulpa unui deget, de sus in jos, de la dreapta la stanga, apoi in diagonala;
- tamplele: se maseaza cu pulpa unui deget (de preferat degetul mare) marginile scobiturii de la acest nil, dina-inte-inapoi;
- nasul: se. maseaza cu pulpa a doua degete, cat mai usor, in \' scobitura deja baza nasului, intre sprancene;
- capul: cu pumnul semiinchis se executa batai usoare asupra capului, dinainte-inapoi, apoi se executa tracii uni usoare ale parului, prins intre varfurile degetelor;
- ceafa: se maseaza cu palma, apoi se imprima miscari energice capului spre inainte;
- umerii:- se aplica palma stanga pe umarul drept, apoi se
maseaza energic, dupa care se imprima miscari umarului inainte
napoi; manevra se executa apoi si pe umarul stang, cu palma dreapta:
- membrele superioare: cu pumnul semiinchis. se executa. pe membrul superior, batai usoare, de la umar pana la degete, pe toate fetele la rand;
- toracele: cu pumnul semiinchis se executa bateri usoare pe torace. mai intai in sens orizontal (de-a lungul coastelor), apoi rtical;
- abdomenul: cu pumnul semiinchis se executa bateri usoare pe linia mediana, de la ombilic pana la pubis, apoi se urca pe flancul drept si se coboara pe cel stang:
- spatele: aplecat in fata, cu pumnii semiinchisi se executa bateri usoare, de o parte si de alta a coloanei rtebrale, apoi pe fese;
-membrele inferioare: cu pumnii semiinchisi se executa bateri pe toate fetele coapsei, apoi se freaca gambele; masaj cu palma de la genunchi pana la varful degetelor; masajul tendonu-lui lui Achile cu ciupiri usoare; masajul talpilor cu dosul pumnului; frecarea degetelor, apoi tractionarea lor inainte de cateva ori._In unele tari, pe langa masajul clasic, se mai practica numeroase masaje traditionale. in fruntea acestora se afla R.P. Chineza, Japonia, India etc.In China, dupa cum aflam din stita opera Nei-King, masajul are aceeasi varsta cu cea a acupuncturii. Amanunte despre practica masajului traditional in aceasta tara le aflam din tratatul intitulat Touei-Na Pik-Kiue (Secretele masajului), redactat in anul 1575. Pentru calmarea durerilor se folosea manevra Ngam-Mo (a calma cu mana), iar pentru stimulare, manevra T\'ouei-Na (a pune in miscare). Cu vremea toate manevrele de masaj au fost denumite cu un singur cuvant: ngam.
Pentru evitarea durerilor produse de ace, acupunctorii stimulau punctele de acupunctura si traseele meridianelor cu varful unui deget sau cu instrumente speciale1. Un astfel de masaj este cunoscut azi si sub numele de micromasaj chinezesc". Presopunctura este o varianta moderna a acestuia.
Un alt masaj traditional practicat in aceasta tara este Tao-Inn, a carui manevra principala este baterea, care se face in mai multe feluri: cu pumnul inchis pe jumatate; cu mana in pozitia ghearei de tigru; cu palma in forma de cupa; cu degetele, cu care se executa plesnituri, asemanatoare bobarnacelor; cu o mica bagheta de fildes etc.
Pentru provocarea sudatiei, varsaturilor si combaterea con-stipatiei, chii chinezi foloseau masaje si numeroase alte manevre.In japonia se practica de asemenea numeroase masaje traditionale. Dintre ele amintim cateva: metoda Do-In (o varianta a masajului chinezesc Tao-lnn); metoda An-Ma (an = presiune; ma = atingere); metoda Kuatsu de reanimare, printre altele si cu ajutorul stimularii unor puncte de pe piele (reflexogene), prin masaj digital sau percutii cu varful unui deget etc.
Dintre chile tratate japoneze de masaj, cel mai cunoscut a fost redactat in anii 1879-l800 de catre medicul Ryq Haku Fujibayashi. El poarta titlul urmator: Anina Tebiki.In Tara Soarelui Rasare masajul cu o mare audienta la public, care, in treacat fie spus, este in mare voga si in tarile occidentale, este Shiatsu (in limba japoneza shi = deget si atsu = presiune.) El a fost reactualizat cu ani in urma de cunoscutul terapeut japonez Tokujiro Namikoshi. Shiatsu consta, deci, din exercitarea unor presiuni cu pulpa degetului in anumite puncte de pe piele. O astfel de stimulare a punctelor respecti, sustine Namikoshi, contribuie la mobilizarea mijloacelor naturale de aparare ale organismului, ceea ce poate contribui la ameliorarea unor suferinte. Presiunea asupra punctului trebuie sa fie continua, de 5-l0 secunde, dupa care urmeaza o relaxare scurta (de cateva secunde). Manevra se reia, fiind executata in felul acesta de mai multe ori pentru frecare punct.
Shiatsu este o metoda, destul de usor de executat. Pentru cei interesati sa o practice am ales punctele principale ce trebuie masate in functie de suferinta (. 20, 21),
Punctele situate pe cap pentru: cefalee, migrena, pierderea memoriei, nevroza, nevralgie cervico-occipitala si faciala, ameteli, sinuzita, epistaxis, senescenta, intretinerea parului.
Punctele din jurul ochilor pentru: ochi obositi si pleoape grele.
Punctele existente pe fata pentru: dureri oculare si de dinti, paralizie faciala, pleoape grele, ticuri, intretinerea fetei (cosmetica).
Punctele aflate pe partea anterioara a gatului pentru: dureri precordiale. insomnie, nevroza, dureri de dinti, sughit, torticolis, senescenta, ateroscleroza, stimularea glandei tiroide.
Punctele dispuse pe partile laterale ale gatului pentru: torticolis, zgomote in urechi, dureri de dinti, insomnie.
Punctele localizate pe ceafa pentru: insomnie, migrena, nevralgie cervico-occipitala, cefalee, pierderea memoriei, somnolenta, torticolis, senescenta.
Punctele prezente pe umeri pentru: dureri hepatobiliarc (punctele situate pe umarul drept), dureri de stomac si tulburari cardiace (punctele situate pe umarul stang), dureri de umeri, redoarea umerilor, nevralgie brahiala, nevroza.
Punctele din zona interscapulara pentru: astm bronsie, dureri de stomac, dureri precordiale (punctele situate ,n partea Sga a coloanei rtebrale), dureri hepato-bthare punctele 2,e in partea dreapta a coloanei rtebrale) sughit, greata, mdlgestte^nevralgie intereostala, pierderea pofte, de mancare, palpitatii.
Punctele gasite pe spate si deasupra feselor pentru: dureri abdominale, constipatie, diaree, hernie de disc, lumbago, impotenta sexuala, frigiditate, enurezis.
Punctele repartizate pe torace, fata anterioara, pentru: dureri precordiale, astm bronsic, nevralgie intercostala, lauzie (lactatie insuficienta), intretinerea sanilor.
Punctele situate pe stern pentru: astm bronsic, nevralgie intercostala, raguseala, frigiditate.
Punctele existente pe brate pentru: paralizii, nevralgie brahiala, amorteli, guta, redoarea umarului;
Punctele gasite pe antebrate pentru: crampa scriitorului, guta, dureri precordiale, amorteli ale degetelor.
Punctele de pe degetele mainilor pentru: crampa scriitorului, amorteli si dureri la degete, dureri precordiale, tendinita, guta, paralizie.
Punctele localizate pe fese pentru: menstruatie dureroasa, constipatie, diaree, lumbago, hemoroizi, frigiditate, impotenta sexuala, enurezis.
Punctele prezente pe fata interna a coapselor pentru: nevralgie sciatica, menstruatie dureroasa sau neregulata, impotenta sexuala.
Punctele aflate pe fata externa a coapselor pentru: consti-. patie, diaree, menstruatie dureroasa sau neregulata.
Punctele dispuse pe fata anterioara a coapselor pentru: reglarea functiilor stomacului si intestinelor.
Punctele repartizate pe fata posterioara a coapselor pentru: crampe musculare, dureri pelviene, entorsa genunchiului.
Punctele comasate pe fata posterioara a genunchilor pentru: crampe musculare, amorteli sau dureri la nilul gambelor, dureri de genunchi, entorsa de genunchi.
Punctele de pe fata posterioara a gambelor si pe tendonul Iui Ahile pentru: crampe musculare, amorteli si picioare reci, dureri de calcaie, impotenta sexuala, cresterea elasticitatii tendonului lui Ahilc.
Punctele situate pe fata anterioara a gambei, deasupra gleznelor pentru: guturai, gripa, frison, menstruatie dureroasa, sterilitate, guta, diaree, lipsa poftei de mancare.
Punctele localizate pe marginea calcaiului pentru: gripa, menstruatie dureroasa, febra, enurezis. ,
Punctele aflate pe talpi pentru: amorteli, crampe musculare la acest nil, oboseala, dureri lombare, menstruatie dureroasa sau neregulata, enurezis.
Punctele din jurul gleznelor pentru: amorteli, entorse dureroase la acest nil, sedentarism.
Punctele de pe glezne pentru: cefalee, ameteli, frison, guta, crampe musculare.
Punctele situate pe degetele picioarelor pentru: amorteli, frison, menstruatie dureroasa, frigiditate, sedentarism.
