» Kinoterapia (gr. kinesis = miscare) sau tratamentul cu ajutorul miscarii sub diferite forme, este aplicata, azi, in scopuri profilactice si curative, de majoritatea specialitatilor medicale: ortopedie (corectarea defectelor fizice si recuperare postoperatorie); neurologie (discopatii, pareze, paralizii); reumatologie (spondilita anchilozanta, artroze, poliarfrita reumatoida); medicina interna (arterite, infarct miocardic, astm bronsic, bronsite cronice); balneologie (sechele posttraumatice si neurologice, artroze); oftalmologie (miopie) etc.
Terapia prin miscare nu este o noutate, dupa cum s-ar crede. Ea are o vechime, atestata documentar, de aproape 5 000 de ani. Cu 3 000 i.e.n. egiptenii foloseau miscarea in scopuri igienice. Ulterior metoda le-a fost preluata de alte popoare: greci, romani, arabi etc. Pentru spartani, miscarea avea o cu totul alta semnificatie. Patria", spuneau ei, poate fi aparata numai daca ai o buna conditie fizica". Legislatia lui Licurg, prevedea, insa, masuri de educatie fizica si pentru apararea sanatatii". Spartanii executau exercitiile fizice mai mult in corpul gol (gumnos), de unde prone si termenul de gimnastica, devenit universal in timpurin} noastre, el fiind rostit pe toate meridianele Pamantului.
Bazele gimnasticii rationale pentru tamaduirea bolilor au fost puse de vestitul medic grec Hipocrate. El impartea exercitiile fizice in doua categorii: naturale si fortate (denumite in zilele noastre pasive). Pentru prelungirea etii", spunea Hipocrate, omul are nevoie de gimnastica chibzuita, aer proaspat si\'\' plimbari".
Scopul gimnasticii la romani este exprimat cum nu se poate mai bine, in nemuritoarea maxima a lui Juvenal (60-l40): mens sana in corpore sano" (Minte sanatoasa in corp sanatos).
La inceputul mileniului nostru, unul dintre cei mai vestiti medici arabi, Acenna, intuia unele efecte ale miscarii asupra organismului: Gimnastica", spunea el, activeaza caldura corpului, care, in felul acesta, va topi si elimina reziduurile care se aduna in el"..
Vechii chinezi foloseau, pentru echilibrarea energiilor (dobandirea sanatatii), pe langa acupunctura, masaje, manipulari, diete speciale, te medicinale etc, si gimnastica. Multe dintre exercitiile lor au fost preluate de japonezi, care, mai foloseau, pentru ingrijirea corpului, si alte metode bazate pe miscare: dansurile rituale si artele martiale.
Pana nu de mult, orice samurai care se respecta trebuia sa cunoasca si sa practice cat mai bine toate artele martiale, care erau, de fapt, sporturi in toata regula: scrima, manuirea lancii, trasul cu arcul, echitatia, inotul, luptele (Kempo, Karate, Ju-Jutsu, Sumo) etc. Artele martiale se practicau dupa un anumit ritual. . Multe "dintre exercitiile fizice practicate de vechii chinezi sunt intalnite si azi, nu numai in China1, dar si in alte tari, care \' au adoptat metodele terapeutice traditionale.
Printre medicii europeni care au contribuit la raspandirea si progresele gimnasticii terapeutice s-au aflat urmatorii: A. Andry (Franta), in secolul al XVHI-lea; M. Daily (Franta), in secolul al XrX-lea; G. Zander (Suedia), in secolul al XlX-lea.
La sfarsitul primului razboi mondial, ca urmare a numarului foarte mare de invalizi si mutilati de tot felul, ce trebuiau recuperati si chiar incadrati in munca, gimnastica medicala a luat un mare avand in Europa. In tarile beligerante au luat fiinta numeroase centre de recuperare si reabilitare fizica (lat. habilitas = abilitate).In tara noastra gimnastica medicala se practica pe scari mare, nu numai in serciile de specialitate, dar si in spitalele ci sectii de chirurgie, ortopedie, neurologie, boli interne, reumatologie etc, sub supravegherea unor specialisti.
Miscarea in scopuri terapeutice se poate folosi in mai multe feluri, in functie de boala, varsta, ocupatie etc: gimnastica medicala (selectiva sau generala); reeducarea mersului, prehen-siunii etc; imitatii si jocuri; hidrokinetoterapie; sporturi sau dansuri curative; terapii ocupationale, ergoterapie etc
Persoanele sanatoase, unii bolna sau convalescenti pot practica kinetoterapie, in\'scopuri profilactice sau curative, si altfel: mers pe jos, alergari usoare (jA°&A£\'nS)> natetie* mers cu bicicleta, gimnastica aerobica, gimnastica energetica, saritul corzii etc.
Atentie! Indiferent de forma de miscare aleasa, nu uitati sa cereti azul medicului, mai ales dupa varsta de 35'40 de ani, chiar daca va simtiti in forma, pentru a eta unele surprize, uneori mai mult decat neplacute.
Iata care sunt binefacerile efortului fizic corect dozat: contribuie la profilaxia aterosclerozei, la ameliorarea ventilatiei pulmonare si digestiei. la combaterea constipatiei, la tonificarea muschilor, ia tonificarea inimii, la corectarea defectelor fizice etc Deci, miscarea contribuie la pastrarea si imbunatatirea starii de sanatate. Daca miscarea are atatea efecte pozitive asupra organismului, omului, lipsa ei, dimpotriva, genereaza numeroase suferinte
Asa, de exemplu: muschii se subtiaza, mobilitatea articulatiilor se reduce, rezistenta organismului fata de infectii scade, oasele se demineralizeaza, ateroscleroza se instaleaza mai repede etc. Pe scurt, sedentarismul grabeste imbatranirea si scurteaza ata!
O forma de miscare la indemana oricui, in orice anotimp, este mersul pe jos intr-un anumit ritm. El creste rezistenta organismului, fortifica inima si plamanii, imbunatateste circulatia sangelui, mai ales la nivelul inimii , imbunatateste digestia si tranzitul intestinal, combate obezitatea si aterosclezora etc
Mersul pe jos poate fi efectuat in orice perioada a zilei, cea mai indicata fiind intre orele 16-20 sau dimineata. la doua ore dupa micul dejun - care trebuie sa contina 25% din ratia zilnica de alimente, completata cu ceai, sucuri de fructe sau de legume. Bauturile reci trebuie etate deoarece pot provoca diaree, imbracamintea va fi lejera si cat mai adecvata anotimpului, iar incaltamintea rezistenta si elastica, cu tocuri joase,-de maximum 3 cm. in primele zile se va merge intr-un ritm de 4 km/ora, timp de 15-20 de minute, apoi de 6-7 km/ora, pe distante crescute progresiv, ele putand ajunge, dupa un antrenament indelungat, pana la 20-30 km/zi. Mersul pe jos se recomanda de cel putin 3-4 ori pe saptamana. La munte, unde cantitatea de oxigen este scazuta, ritmul mersului pe jos va fi mai scazut.
In timpul mersului bratele vor fi balansate in voie, ceea ce va contribui la fortificarea muschilor partii superioare a corpului. Dupa fiecare 50 de minute de mers sa va face o pauza de 10 minute, iar dupa trei ore una mai lunga, de 30 de minute. in timpul pauzelor pot fi consumate legume sau fructe, proaspete sau sub forma de sucuri, stand jos.
Persoanele care isi petrec vacanta la munte, in sezonul cald., pot practica mersul pe jos pe terenuri accidentate, metoda cunoscuta si sub denumirea de cura de teren". in acest caz, in primele zile va fi strabatuta o distanta mica, de 500-l 000 metri pe zi. intr-un ritm de 3-4 km/ora. Ulterior, distantele vor fi marite pana la 3-4 km/zi. sau chiar mai mult, pentru cei sanatosi. Bagajul, care trebuie sa fie cat mai mic cu putinta, va fi purtat intr-un rucsac, nu in mana.
Este un excelent antidot impotriva stresurilor. Pe langa efectele amintite, el creeaza o buna dispozitie, la aceasta contribuind: frumusetea peisajelor intalnite pe drum, conversatiile purtate cu partenerii respecti si cresterea secretiei de endor-fine (ca urmare efortului fizic depus). Aceste substante, produse la nivelul creierului au si proprietati euforice, nu numai antal-gice. \' .
. Un astfel de sport va fi practicat numai in locurile nepoluate: parcuri, gradini, paduri, tarmul marii etc.
Dar mersul pe jos mai poate fi practicat ca un mijloc de deplasare la locul de munca si inapoi acasa, cand distantele respective sunt de numai 2-3 km. Cand ele depasesc 3 km si suntem in criza de timp. unul din drumuri, la ducere sau la intoarcere poate fi facut pe jos. Se mai poate proceda si altfel: cu o statie sau doua, sau chiar mai multe, inainte de destinatie.
se va cobori din respectivul mijloc de transport si se va merge pe jos. Terapia prin miscare poate fi continuata prin renuntarea la ascensor si prin folosirea scarilor, daca starea de sanatate sau conditia fizica vor permite un astfel de efort in plus. Trebuie spus ca urcatul zilnic a cat mai multe scari contribuie nu numai la slabire, dar si la fortificarea muschiului inimii.
Atentie! Un astfel de sport trebuie practicat numai de catre
persoanele sanatoase, cele trecute de 40-45 de ani avand nevoie
de azul medicului.
Un alt sport la indemana oricui este alcrgatul in pasi marunti (jogg\'ng)A» cu o teza de 7-l1 km/ora, pe distante ce variaza intre 5-20 km. in functie de varsta, antrenament si rezistenta fizica. Jogging-ul, cunoscut cu multa vreme in urma de popoarele nordice, a fost redescoperit de medicul american Kenneth Cooper, in anul 1970.
El contribuie la prelungirea etii, prinfr-o importanta economie realizata de muschiul inimii. Dupa un antrenament corect, dupa mai multe luni de alergat, inima va reusi sa se adapteze la un astfel de efort si sa-si indeplineasca functiile, contractandu-se de 10 ori pe minut mai putin decat inainte. Aceasta inseamna o economie de 50 de milioane de contractii in timp de 10 ani (Sante magazin, ax. 103, 1984). Cu o astfel de inima s-ar mai putea, deci, trai in plus, inca 10 ani, spun specialistii, dar cu urmatoarele conditii: persoana respectiva sa fie perfect sanatoasa, sa nu fumeze si sa se hraneasca rational, pentru a nu depasi greutatea ideala.
Jogging-ul se poate practica chiar pe loc, pe un covor rulant, depasirea anumitor parametri ("tensiunea arteriala, frecventa pulsului si respiratiei etc.) fiind semnalizata sonor si optic.
Atentie! Jogging-ul nu este lipsit de riscuri, mai ales la cei trecuti de 50 de ani, fara azul medicului. Printre accidentele survenite in timpul alergarii se numara fracturile colului femural si ale osului calcaneuv diareele severe, crizele de angina pectorala si chiar infarctul \'miocardic, mai ales la cei necontrolati de medic. Ca si mersul pe jos, jogging-ul se va practica numai in locurile nepoluate.
Un alt sport la moda azi, ca si jogging-ul, este gimnastica aerobica, ale carei exercitii, efectuate timp de 12-l5 minute. in acompaniamentul unei muzici ritmice, speciale, sunt asemanatoare unui dans ritmic. Gimnastica aerobica sau, cum i se mai spune, dans terapeutic" se executa in grupuri mici de persoane. Ea contribuie la o mai buna oxigenare a tesuturilor, la eliminarea toxinelor din corp prin apa pierduta prin transpiratie, la combaterea obezitatii, aterosclerozci.si constipatiei etc.
Atentie! Gimnastica aerobica poate fi practicata numai de persoanele sanatoase, limita de varsta fiind 45 de ani. Dupa varsta de 35-40 de ani examenul medicului si azul sau sunt obligatorii.
Fireste, cititorul mai poate executa si alte forme de miscare, in scopuri profilactice sau curative, cum sunt sporturile si exercitiile fizice adecvate varstei. Amatorii unei astfel de kine-toterapii pot gasi amanuntele necesare in lucrarile de speciali-tateaparute in numar mare in tara noastra.In cele ce urmeaza vom prezenta cateva exercitii de gimnastica energetica, folosite de medicina traditionala chineza inca din secolul al Il-lea, cunoscute sub numele de Jocul celor cinci dobitoace" si Exercitiile anotimpurilor". Fiind usor de executat, ele pot ti folosite de persoanele sanatoase, convalescente si chiar de unii bolna.
Jocul celor cinci dobitoace" consta din 5 exercitii, prin executia fiecaruia, incercandu-se imitarea unui animal (tigrul; ursul, maimuta, cerbul si cocorul) intr-o anumita ipostaza: panda, cautare de hrana, odihna etc.
Pentru executia unui astfel de exercitiu, este nevoie de al-\' tele, pregatitoare (. 18 A):
a) asezat pe genunchi cu palmele pe abdomen;
b) expiratie prelungita cu aplecare in fata, pana la atingerea abdomenului, palmele apasand in partea sa superioara, dupa care respiratia va fi retinuta pentru cateva secunde;
c. d) se rene in pozitia sezand pe genunchi, inspirandu-sc profund si prelungit;
e) din aceasta pozitie, cu membrele de-a lungul corpului, se va misca capul in toate directiile (inainte, inapoi, lateral, rasuciri).
Tigrul.-Prin acest exercitiu (. 18 B) se incearca imitarea tigrului in ipostaza atacului:
a) cu respiratia retinuta, picioarele usor departate si genunchii indoiti, capul aplecat in fata, prirea inainte, intr-un punct fix; dupa cateva secunde se va trece la pozitia urmatoare:
b) cu pumnii stransi, membreie superioare se ridica foanc incet, ca si cum s-ar ridica o greutate mare, pana aproape de orizontala si
c) deodata, vor fi coborate brusc si retrase spre abdomen, expirandu-se cu zgomot, imitand, in felul acesta, strigatul animalului.
Contribuie la profilaxia bolilor si dezvolta atentia.
Ursul. Prin acest exercitiu (. 18 C) se incearca imitarea miscarilor greoaie ale ursului:
a) cu respiratia retinuta se adopta pozitia ursului, cu picioarele departate, dreptul indoit si dus inainte; membrul superior drept este ridicat pana la nivelul abdomenului, iar cel stang dus inapoi si indoit din cot; dupa cateva secunde se trece la pozitia urmatoare;
b) inspirand profund, se va incovoia spatele, membrele superioare fiind duse inainte, imitand pozitia ursului la criere, apoi
c) cadere brusca pe patru labe, imitand ursul in mers.
Se foloseste pentru controlul fortei fizice, conservarea mobilitatii articulare si relaxarea muschilor.
Maimuta. Prin acest exercitiu (. 18 D) se incearca imitarea maimutei, animalul cel mai agil:
a) cu respiratia retinuta, picioarele departate, unul dus mai in fata, cu genunchii indoiti; ridicare pe varful piciorului din spate si ducerea membrului superior, de aceeasi parte, inapoi, iar celalalt inainte, la orizontala, pana la nivelul umarului;
b) dupa cateva secunde se pivoteaza (rasuceste) cu piciorul din fata, la stanga si la dreapta;
c) pivotarea se va repeta de mai multe ori, inspirand cat mai profund.Intretine supletea corpului si contribuie la cresterea transpiratiei.
Cerbul. Prin acest exercitiu (. 18 E) se incearca imitarea unor miscari pe care le face cerbul:
a) cu respiratia retinuta si cu picioarele departate, unul dus mai in fata, capul aplecat inainte, cu pumnii stransi, se ridica membrele superioare pana la nivelul abdomenului;
b) dupa cateva secunde se va intoarce capul cu gatul intins inapoi, timp in care se va inspira profund, apoi
c) ridicarea pe varfuri, cu ridicarea simultana a umerilor si rasucirea corpului inapoi, cu prirea cat mai mult pe spate.
Trebuie executat mai ales dimineata, imediat dupa scularea din pat. El contribuie la pastrarea supletei corpului.
Cocorul. Prin acest exercitiu (. 18 F) se incearca imitarea zborului cocorului:
a) cu respiratia retinuta, picioarele departate, unul dus in fata, genunchii indoiti si mainile impreunate deasupra capului;
b) dupa cateva secunde, expirand profund, bratele se coboara de-a lungul corpului, iar capul se apleaca in fata, ca intr-o reverenta;
c) se rene, dupa alte cateva secunde, in pozitia verticala, capul fiind dus pe spate, cat mai mult pentru a pri cerul, in inspiratie profunda si prelungita, bratele ramanand de-a lungul corpului.
Are efecte relaxante si contribuie la combaterea oboselii si dezvoltarea capacitatii de concentrare.
Pentru a fi cat mai eficace, exercitiile trebuie executate zilnic, de mai multe ori. Amintim ca ele fac parte din programul de pregatire al cosmonautilor americani.
Exercitiile anotimpurilor"
Exercitiul echinoctiului de primavara (. 19 a) consta din rasucirea capului intr-o parte si alta, de mai multe ori (36), mainile fiind tot timpul tinute intinse, iar maxilarele apropiate si indepartate unul de altul tot de 36 de ori, cu inghitirea salivei de 9 ori.
Este util pentru orice fel de suferinta. Exercitiul solstitiului de vara (. 19 b) se executa prin ridicarea, pe rand, a picioarelor, din pozitia sezand, cu strangerea lor cat mai puternic cu mainile, de 35 de ori, dupa care ele vor fi automasate.
Se recomanda in toate bolile reumatice.
Exercitiul lunii a saptea (. 19 c) este format din 58 de aplecari pe spate, de fiecare data pornindu-se din pozitia aplecat in fata cu mainile la podea.
Contribuie la relaxarea respiratiei.
Exercitiul echinoctiului de toamna (. 19 d) consta in inclinarea laterala a corpului, de 15 ori, in fiecare parte, din pozitia asezat cu picioarele incrucisate si mainile aplicate pe urechi. . -
Se poate practica de bolna cu dispnee si incontinenta urinara. El poate fi folosit si in timpul sedintelor de vertebroterapie.
Exercitiul solstitiului de iarna (. 19 e) se face prin strangerea mainilor intre genunchi, de 5 ori, din pozitia sezand, cu picioarele cat mai intinse.
Este indicat bolnalor cu diaree sau dizenterie.
