inainte de a trece la aspectele sanogenetice ale acrului, merita sa facem succinte consideratii asupra compozitiei sale chimice. in aceasta compozitie sint de semnalat doua categorii de elemente: unele care se gasesc in mod constant, iar altele numai in mod accidental. Dintre elementele constante, oxigenul, azotul si bioxidul de carbon, se gasesc in proportii aproape fixe in timp ce vaporii de apa si ozonul se gasesc in proportii variabile.
Oxigenul se afla in aer in proportii de 20,95%. Retineti faptul ca unui om in stare de efort ii este necesara o proportie minima de oxigen de 15%. Sub 10% oxigen in aer, viata devine imposibila. Procentul de oxigen se reduce cu inaltimea si cu scaderea presiunii atmosferice. Vom vedea implicatiile acestui fapt asupra biologiei umane la modulul intitulat medicina muntelui. Cel de-al doilea constituent important al aerului il reprezinta azotul. Acesta se afla in concentratie de 78,09% si neutralizeaza actiunea nociva a oxigenului. Merita retinut faptul ca, un aer bogat in azot are proprietati sedative asupra bronhiilor. Tusea diminua in acest caz, iar respiratia bolnavilor suferinzi de inflamatie cronica a bronhiilor este usurata.
Cei de-al treilea constituent important al aerului este bioxidul de carbon sau acidul carbonic, care se afla in mod obisnuit in aer intr-o concentratie de 0,03%. Fiind un gaz mai greu decit aerul, se afla de 20'60 de ori mai mult in vecinatatea solului decit in portiunile, mai inalte. Prezenta acestui gaz in atmosfera nu produce tulburari decit daca trece peste 3 A,, cind se face remarcat printr-o marire a amplitudinii respiratorii si usoara accelerare a respiratiei (tahipnee). Peste 3% continut de bioxid de carbon atmosfera devine toxica, iar peste 5% produce asfixie (flacara se stinge deja in jurul a 1 %). in compozitia aerului mai intra ozonul (in proportie de 1'2 mg la 100 m3), apoi vapori de apa, o serie de gaze rare (argon, .heliu, neon, xenon si cripton), iod (provenind din apa marii si avind aceeasi circulatie ca si apa), apoi' amoniac, oxid de carbon, clorura de sodiu (in proportie de 1'15 mg la m3) si, in sfirsit, fum si praf ' patrunderea acestor ultime doua elemente pe caile respiratorii soldindu-se cu efecte mecanice, traumatice, iritative si de transport a diversilor microbi. In continuare, merita sa facem citeva referiri speciale in legatura cu doi constituenti importanti ai aerului, in ceea ce priveste sanatatea: oxigenul si ozonul.
Oxigenul reprezinta, dupa cum stim, alimentul nr. 1 al fiintei vii si, implicit, oxidarea reprezinta modalitatea cea mai importanta de obtinere a energiei in organism. Aceasta este ratiunea pentru care cele aproximativ 15' 18 inspiratii pe minut pe care le efectueaza un adult sanatos, in conditii de repaos, reprezinta din anumite puncte de vedere 15-l8 mese respiratorii, mese al caror numar se poate dubla, tripla sau cvadrupla, in conditii de efort. Meolismul celular necesita un aport continuu din aceasta hrana fundamentala care este oxigenul, pentru buna desfasurare a proceselor oxidative care stau la baza vietii. Acest gaz incolor, inodor si insipid reprezentat de oxigen si care este dupa cum am vazut elementul cel mai raspindit din atmosfera, din apa si din pamint, este prin definitie elementul cel mai indispensabil al vietii, de altfel insasi simbolul ei. Asadar, aparatul respirator, aprovizionind organismul cu acest aliment sazos, ca si aparatul digestiv, aprovizionind acelasi organism cu alimente lichide, semilichide si solide, sint inrudite intre ele.
Nu intimplator, aceste aparate au o origine comuna din punct de vedere filogenetic, cit si ontogenetic. Nu intimplator apoi, unii le eticheteaza chiar cu denumirea sugestiva si comuna de sistem- gastro-pulmonar, si tot nu intimplator, aceleasi sectoare din economia organismului au fost etichetate de marele anatomist si om de cultura roman, F r a n-cisc Rainer, cu denumirea si mai plastica de aparat de import al materiei". Asadar, trebuie sa stim din capul locului ca exista doua feluri de a minca: o data in numele aparatului digestiv, cind ingeram, in mod normal, trei mese principale pe zi si, o data in numele aparatului respirator, cind ingeram ' de data aceasta oxigen ' in contul a 15'18 mese pe minut.
Nici ca se poate exemplu mai elocvent pentru a sublinia rolul considerabil, vital, ocupat de respiratie in complexul proces al vietii. Aceasta este ratiunea pentru care gasim atita perfectiune in organizarea functiei respiratorii si de oxigenare a organismului. Pentru ca la nivelul alveolelor pulmonare, respectiv al acelor camarute microscopice care alcatuiesc in esenta structurile buretoase ale plaminilor, au loc schimburi vitale care se efectueaza pe de o parte intre un mediu gazos ': aerul alveolar ' si, pe de alta, intre un mediu lichidian, ' singele din capilarele pulmonare ', medii separate intre ele doar de extrem de fina membrana alveolara, nenumaratele asemenea alveole pe care le contin cei doi plamini, puse cap la cap, realizeaza o suprafata de oxigenare uriasa, care este la nivelul adultului de domeniul a circa 140 m2.
Avind in vedere marea importanta a oxigenului in viata, omul si-a dorit intotdeauna in mod instinctiv un aer bun. Tot instinctiv omul simte aceasta realitate mai ales la munte, in paduri si in cringuri, stiut fiind ca aceste formatiuni vegetale alcatuiesc in ansamblu plaminii Terrei, si asta tocmai din cauza continutului lor bogat in oxigen. in legatura cu acest fapt Emily Dickinson, cea mai mare poeta americana, avea sa declare undeva, intr-o scrisoare, adresata unei prietene, in limbajul propriu al poetilor: Stiu undeva un cring, pe malul unei ape, unde aerul este atit de tare si atit de bun, incit ori de cite ori stau acolo, fie si numai o jumatate de ora, ma intorc acasa nu numai mai puternica, ci si mai buna". Desigur, Emily Dickinson avea perfecta dreptate. Calcule de specialitate au evidentiat faptul, aparent incredibil, ca un adult normal are nevoie de circa 1 kg de alimente pe zi, de circa 1,5 lichide, inclusiv apa, si de ' retineti aceasta ' aproximativ 12 nr de aer. Necesitatile de aer variaza insa in limite foarte largi, chiar in perimetrul omului sanatos, stiut fiind, in acest sens, ca un sportiv poate consuma in cursul unei competitii si pina peste 25 m3 aer pe zi.
Principalii consumatori de aer sint desigur flora si fauna. S-a calculat, pe aceasta linie, ca in decursul unui deceniu, de exemplu, intregul ocean aerian trece prin organismele vii, inclusiv prin organismele umane. De unde importanta considerabila pe care trebuie sa o acordam acestui mediu esential de existenta de calitatea caruia depinde insasi calitatea vietii. Iata insa ca Martin Cotrau si Aurelia n Butuc ne precizeaza in chiar cuvintul introductiv al sectiunilor lor intitulate Toxicologia gazelor", aparuta in 1983, ca omul inspira zilnic 12 m3 respectiv peste 15 kg aer, care, pe linga oxigenul absolut necesar vietii, contine si o serie de impuritati gazoase, volatile sau solide; asadar, se introduce in fiecare zi o cantitate de aproape sapte ori mai mare de poluanti decit poluantii ingerari cu cei doi litri de apa necesari. S-a calculat ca, numai in ceea ce priveste pulberile, ingestia anuala la o persoana, datorita poluarii aerului, este de aproximativ 6 kg.
Mai mult ca oricind deci calitatea acestui element primordial care este aerul si care impreuna cu pamintul, apa si focul alcatuiau cele 4 elemente fundamentale ale cosmogoniilor traditionale, trebuie sa ne preocupe in mod deosebit, cu atit mai mult cu cit aceasta calitate incepe sa se deterioreze in mod metodic.
Sa nu pierdem niciodata din vedere faptul, ca aerul reprezinta nu numai un simbol universal al vietii, asa cum se crede in mod obisnuit, ci si un mediu propriu de desfasurare a luminii, culorilor, mirosurilor ca si al vibratiilor interetare. Pe buna dreptate, aerul este considerat din acest punct de vedere drept o cale de comunicare dintre pamint si cer, asadar dintre eta pe care o locuim si univers. Aerul este in aceeasi masura si un intermediar al reactiilor dintre foc si apa, apoi un autentic simbol al mobilitatii universale. Nu intimplator, in toate timpurile si in toate culturile, aerului i s-a acordat importanta cuvenita. in vechea mitologie elena, de exemplu, aerul este reprezentat adeseori drept o divinitate, luna reprezentau! sotia acestei divinitati iar roua fiica (Ce plastica si ce sugestiva asociere). In drama antica Ienia, Menelau ' dupa cum ni se precizeaza in celebra Enciclopedia franceza al carei girant si coordonator a fost Denis Dide-rot ' ia aerul drept martor al cuvintelor lui Agamemnon dar, Aristofan ' dupa cum ni se precizeaza in aceeasi Enciclopedie ' considera drept o impietate acest juramint al lui Euripide.
Mediana trebuie intotde-ntna sa mentina in constiinta oamenilor preocuparea de baza pentru puritatea acestui element esential al vietii care este aerul. Notiunea de aer confinat, termen provenind de la frantuzescul confine, si care inseamna aer inchis, viciat, irespirabil, trebuie mereu intretinuta vie in constiinta noastra, si asta mai ales in contextul poluarii carac-terizind societatea moderna, fenomen care afecteaza sever anumite arii de pe mapamond, iar medicii, in special igienistii, trebuie sa intretina o vie miscare de idei pe aceasta linie. Martian Cotrau si Aurelian Butuc de care am mai pomenit ne semnaleaza in sectiunea lor exemple cit se poate de graitoare ce pot fi absolut determinante, pentru educatia sanitara in special a tinerelor vlastare, care astfel trebuie crescute in spiritul grijei pentru propria sanatate dar si pentru aceea a colectivitatii, intr-unui din aceste exemple, este vorba despre moartea prin asfixie a unor sclavi negri, moarte survenita in calele vaselor in care acestia erau transportati peste ocean. intr-un alt exemplu, ni se reaminteste despre moartea unor hindusi, survenita in 1756, in beciurile politiei din Calcuta, unde acestia au fost intemnitati pentru impotrivirea lor in fata ocupantilor englezi. intr-un alt exemplu apoi ni se vorbeste despre moartea survenita intr-un subteran, in 1805, a unor prizonieri austrieci, in urma bataliei de la Austerlitz Si, in sfirsit, tot pe linia exemplificarilor sugestive din acest domeniu ni se reaminteste si de moartea survenita in 1848 a unoi revolutionari francezi, in beciurile somptuosului palat Tuilleries din capitala Frantei.
Cine a urmarit evolutia navelor spatiale si a aprofundat si cauzele avariului misiunii Apollo 13 din aprilie 1970, stie foarte bine, ca problema rigorilor aerului confinat s-a pus in mod acut, atunci cind nava in cauza aflindu-se la 330 000 km de pamint, inregistreaza explozia accidentala a unor rezervoare de oxigen, fapt ce a determinat diminuarea cantitatii de oxigen, ceea ce a facut inutilizabile pilele de combustibil ' sursele principale de energie electrica. Asadar, cit mai multa grija pentru aerul nostru cel de toate zilele, pentru aceasta pline' cosmica pe care o servim, in mici felii, de 15'1& ori pe minut.
Si acum, in continuare, citeva consideratii asupra altui constituent al aerului care, dupa cum au demonstrat cercetari recente, exercita influente dintre cele mai interesante asupra sanatatii. Este vorba despre ozon. Din capul locului precizam faptul ca, in ceea ce priveste concentratia acestui constituent natural al atmosferei, aceasta concentratie este de o suta de ori mai mare pe munte, decit intr-un desert oarecare de exemplu. Asadar, in consecinta la Soveja ca sa nu dam decit un mic exemplu, vom avea de o suta de ori mai mult ozon decit in Sahara. Concentratia maxima a ozonului se afla la aproximativ 18' 35 km altitudine, unde acest gaz albastrui, cu miros caracteristic, penetrant, alcatuieste un strat protector, denumit ozonosfera.
E bine sa stim, ca ozonosfera reprezinta centura de aparare a vietii pe pamint, avind rol de filtrare si de retinere a celei mai mari parti din radiatiile ultraviolete solare si anume a 4/5 din acestea, centura lasind ca numai 1/5 din aceste radiatii sa ajunga pe pamint. Daca s-ar intimpla ca toate radiatiile ultraviolete sa ajunga pe pamint, viata ar fi in buna parte sau chiar in intregime distrusa. Ozonul se afla in general in cantitati mici in atmosfera din apropierea solului, concentratia acestui gaz crescind odata cu altitudinea. Asadar, mari cantitati de ozon vom gasi in zonele muntoase, ozon provenind mai ales din descompunerea oxigenului sub actiunea descarcarilor electrice.
Precizam faptul ca, in ultimul timp, s-a constatat pe mondial o imputinare a continutului de ozon al atmosferei, si asta in special datorita intensificarii traficului cu avioane supersonice. Cercetari de specialitate cu caracter prognozic prevad ca,concentratia ozonului se va diminua in anul 1994 cu 30%, ceea ce este de-a dreptul ingrijorator. Opus acestei situatii este o alta, si anume faptul ca in atmosfera marilor orase, supuse actiunii nocive a smogului fotochimic, s-a putut constata o crestere a concentratiei de ozon, crestere cu rol poluant desigur, si cu rol daunator vietii.
Vom preciza in incheiere faptul, ca ozonul in concentratii potrivite asa cum este situatia in zonele muntoase, exercita efecte stimulative asupra organismului si efecte oxidative, mai puternice chiar decit ale oxigenului. Ozonul, in sfirsit, exercita efecte bactericide im-piedicind deci formarea bacteriilor, motiv pentru care aerul muntilor este inabil mai sanatos pentru organism decit aerul de* la ses sau decit acela pe care il respiram in aglomerarile urbane.
Iar acum, in continuare, citeva cuvinte despre alte aspecte inedite ale aerului in legatura cu sanatatea umana. Fireste ca in epocile foarte vechi omul nu a putut observa decit incidental diferenta intre aerul proaspat si aerul viciat, viata societatilor umane desfasurin-du-se inca foarte mult in aer liber, iar rarele exalari de gaze sau vapori nesanatosi (linga vulcani, in anumite pesteri ori in preajma unor mlastini) erau lesne eviile. Vom deschide, in continuare, o scurta paranteza pe marginea notiunilor de aer curat si de aer proaspat, notiuni care adeseori se confunda, ca si a opiniei igienistilor in legatura cu aceasta problema, atunci cind aceste notiuni se refera la modificarile imprimate aerului curent de catre instalatiile de conditionare a aerului.
Prin notiunea sau expresia de aer curat vom intelege desigur acel aer care nu este viciat de prezenta diverselor pulberi, de prezenta diversilor agenti poluanti. Un aer curat insa nu este in mod obligator si proaspat, prospetimea fiind imprimata de provenienta sa recenta, de contactul nemijlocit cu masa di* aer din mijlocul naturii, din mediul exterior. Dupa cum stim insa instalatiile de conditionare a aerului, mult utilizate pe acele arii de pe mapamond si din tarile dezvoltate, cu conditii climatice speciale, ne furnizeaza un aer curat, dar nu intotdeauna proaspat, si asta gratie filtrelor care il debaraseaza de noxele poluante. Iata insa, ca cercetari de ultim moment, efectuate de igienisti demonstreaza ca exista totusi o diferenta intre aerul proaspat si aerul curat, trecut prin instalatiile de conditionare. Pare paradoxal, dar s-a putut constata ca aerul conditionat ii scade omului capacitatea de munca, uneori ii poate da chiar stari depresive si, in orice caz, sporeste imbolnavirile de tipul racelilor, reumatismelor si maladiilor cardiovasculare. Se poate asa ceva? Da, deoarece din aerul conditionat, care e curat, dar nu intotdeauna proaspat, adica luat direct de la sursa, din atmosfera, lipsesc doua elemente esentiale: ozonul si ionii. Asemenea observatii au fost analizate pe baza unor date statistice, in ultima vreme de catre oamenii de stiinta din mai multe tari si in special de cercetatorul vest-german F. A b e 1 ca si de igienistii sovietici I. S. Gubern-ski si M. T. D'umitrie
Experientele efectuate in urma acestor analize, intii pe cobai, au evidentiat ca o concentratie buna de ozon in aer sporeste rezistenta organismelor la frig si la actiunea substantelor toxice, sporind in acelasi timp si calitatile generale ale shigelui, ca si ale circulatiei sangvine. Este bine sa stim, ca in conditii naturale, aerul se ionizeaza sub actiunea radioactivitatii diferitelor elemente din aer, din sol ca si din alte medii. Tot in aceleasi conditii, ionii grei ' mai putin mobili si cu efecte negative asupra organismului ' se neutralizeaza reciproc cu ionii usori ' acestia fiind foarte mobili si stimulind in mod benefic activitatea organismului viu, apoi se recombina si, drept rezultat, se obtine o concentratie stationara de ioni in aer. Dar daca in aerul liber concentratia de ioni usori este de 10 pe cm3 de aer, in incaperile cu aer conditionat aceasta concentratie poate scadea foarte mult, acesti ioni fiind neutralizati de peretii conductelor de aductiune ca si de zidurile incaperii. Se impune insa sa dam citeva explicatii, sumare, pe marginea formarii ionilor negativi, care, dupa cum am mai precizat, exercifa efecte dintre cele mai fericite asupra orga nismuiui. Stim cu totii ca omul contemporan isi petrece in medie 66% din viata in incaperi inchise, iar diferitele cai de acces ale aerului spre aceste incaperi, tind sa deterioreze virtutile terapeutice ale aerului proaspat, natural.
Din aceasta realitate rezulta doua lucruri foarte importante pentru sanatate si anume ca omul contemporan trebuie sa se foloseasca cit mai mult de aerul proaspat al spatiilor deschise, extraurbane, asadar de aerul cimpiilor, al cringurilor, al ogoarelor si al padurilor. In acelasi timp, tot omul contemporan trebuie sa reconditioneze instalatiile de conditionare a aerului, adica sa le faca in asa fel, incit acestea sa nu deterioreze calitatile aerului in momentul cind acesta este preluat de instalatiile in cauza. Concentrindu-ne asupra formarii ionilor vom preciza ca prin intermediul radiatiilor cosmice sau a emanatilor radioactive din pamint sau din aer, dintr-o molecula de gaz se desprinde un electron. Electronul in cauza odata desprins se va combina cu o molecula vecina, transformindu-se pe aceasta cale in ion negativ, ceea ce a mai ramas din molecula devenind automat ion poziti Fenomenul ionizarii tine, asadar, de faptul ca moleculele diferitelor substante existente in aer, pierd sau cistiga o sarcina electrica, ionii rezultati fiind in esenta particule aeriene purtatoare de sarcina electrica pozitiva sau negativa. Oamenii de stiinta sint deja in posesia unor fapte de observatie foarte importante in legatura cu aceste particule.
De fapt, inca de multa vreme s-a observat ca electricitatea atmosferica intervine, pe anume cai, in sens pozitiv sau negativ, in sanatatea umana. Si tot de multa vreme se stie, si anume din secolul al XVIII-lea, din moment ce Franklin si Saussure nu semnalat ceva mai precis decit atit, si anume influenta binefacatoare a aerului de munte asupra sanatatii umane. Un alt cercetator, tot in acelasi secol, de data aceasta naturalistul francez Buffon, a facut la rindul sau o observatie cit se poate de interesanta, pe tema ionizarii aerului, fara a cunoaste substratul stiintific al acestui fapt. In tarile cu civilizatie inaintata, precizeaza naturalistul si filozoful citat, se gasesc mai multi batrini decit in tarile subdezvoltate. Astazi, influenta favorabila a ionilor negativi, in ceea ce priveste longevitatea, nu mai este contestata de nimeni. Indiferent de conditionarile genetice, de cele iriMegatura cu felul alimentatiei si al muncii luate in discutie pentru elucidarea misterului acelor colectivitati din ariile etare semnalate, nu trebuie neglijat nici rolul factorului climatic, al ionizarii aerului, in aceasta privinta. Cercetatorii nu mai au nici o indoiala asupra faptului ca ionizarea negativa a aerului realizata pe cale naturala, intervine in mod benefic atit in viata in general cit si in prelungirea ei in particular. Este demonstrat, de exemplu, ca in aerul de munte, uscat, exista intre 800'1 500 de ioni negativi pe centimetru cub, in vreme ce la ses, aceasta cifra scade in jur de 400, pentru ca la oras, sa se afle in jur de 150.
Mai mult inca, in interiorul localurilor supraaglomerate si prost aerisite din perimetrul oraselor, numarul ionilor negativi scade la numai citeva zeci. Problema ionilor negativi si implicatiilor acestora in ceea ce priveste longevitatea merita a fi retinuta indiferent de numerosii factori incriminati pe aceasta linie. Dupa cum stim, oamenii a"junsi la virste foarte inaintate, asadar longevivii, au exercitat in toate timpurile 0 deosebita atractie pentru stiinta in general si pentru medicina, in particular; atractie generata de presupunerea ' judicioasa de altfel ' ca acesti indivizi detin in structurile lor biochimice, in modul lor de a trai, cifrul fascinant al longevitatii. Unii pun totul pe seama cumpatarii, a vietii rationale si a abstinentei in ceea ce priveste consumul alcoolului si fumatul. Altii, dimpotriva, conditioneaza longevitatea doar de o alimentatie vegetariana. Nu trebuie sa ne surprinda marea diversitate de pareri,' din moment ce in stiinta contemporana s-au lansat nu mai putin de 200 de. ipoteze privind^ esenta biologica a fenomenului complex al imbatri-nirii.Impingind lucrurile si » mai departe, putem spune ca aproape fiecare individ isi are propria sa teorie in materie de longevitate. Indiferent insa de toata aceasta derutanta diversitate, trei fapte de observatie au devenit repere de prim ordin in inventarul teoriilor longevitatii.
Unul dintre aceste, si cel mai important, tine de aceea ca ereditatea joaca din acest punct de vedere un rol absolut determinant. In al doilea rind, trebuie sa avem in vedere si conditiunile geoclimatice si, in al treilea rind, conditiile de viata. Desigur ca in cadrul conditiilor geoclimatice aerul joaca un rol esential, mai ales prin aceasta componenta de prim ordin reprezentata de ionii negativi. Medicina moderna acorda ionilor negativi un rol din ce in ce mai important insceea ce priveste sanatatea in general si longevitatea in particular. Nu trebuie uitat insa, apropo de influentele negative ale poluarii aerului asupra ionizarii negative a acestuia, ca reducerea transparentei aerului din cauza poluarii contribuie substantial la scaderea procentului de ioni negativi din atmosfera si la cresterea procentului de ioni pozitivi, a caror nocivitate este incontesila. Ce a reprezentat aceasta reducere, cel putin in perimetrul marilor metropole? Raspundem dind un unic exemplu: radiatia solara din regiunea Parisului a scazut, de la inceputul acestui secol, cu mai mult de un sfert. Dupa datele observatorului astronomic din parcul Saint-Maur, numarul de zile pe an in care vizibilitatea se afla sub doi km era in orasul-lumina", de 23 in 1873, de 45 in 1914, si de 125 in 1958. Influenta benefica a ionilor negativi isi spune cuvintul mai ales in protejarea cailor aeriene de infla-matiile curente (raceli, rino-faringite, traheite, bronsite etc).
O experienta cit se poate de interesanta, efectuata printre salariatii unei banci din Elvetia, a adus date cit se poate de importante pentru problema ionizarii aerului: experienta care a fost repetata si confirmata in multe alte locuri de pe mapamond. Este vorba despre un studiu efectuat asupra a 362 voluntari de la banca mentionata, si care au acceptat sa lucreze, timp de 30 de saptamini, in incaperi obisnuite de lucru din punct de vedere al aerisirii in paralel cu alo 309 salariati, care lucrau in incaperi cu numar sporit de ioni negativi. Rezultatul experientei a fost de-a dreptul convingator: salariatii din primul grup iu contractat mai des boli ale cailor respiratorii si au lipsit din acest motiv de la lucru cu de 16 ori mai multe zile decit salariatii din cel de-al doilea grup. Totul se datoreste faptului ca ionii pozitivi provoaca o iritatie a cailor respiratorii, tulburind functia sistemului bronsic.. Ceea ce este interesant de semnalat tine de faptul ca incalzirea aerului ti conditionarea sa contribuie la reducerea cantitatii de ioni negativi din aerai rece. Peretii aparatelor, aripioarelor ventilatoarelor, invelisurile metalice etc. capteaza ionii negativi, ceea ce explica de ce multe persoane sint incomodate de incalzirea aerului si in special de conditionarea sa.
Contribuind la usurarea trecerii oxigenului din aer in singe, prin membrana celulelor pulmonare, ionii negativi contribuie la prelungirea vietii, la longevitate. Rolul lor este de-a dreptul capital in fenomenele respiratorii. Ionizarea negativa influenteaza favorabil ritmurile respiratorii si cardiace; de asemenea, tulburarile endocrine de tot felul sau cele de meolism. Ionii negativi exercita nete actiuni calmante asupra cortexului cerebral, facilitind somnul si relaxarea si contribuind in felul acesta la revigorarea fizica si psihica a organismului. Stimulind miscarea peristaltica a bronhiilor si reducind in felul acesta timpul de contact al mucoasei bron-sice cu fumul de tigara sau cu pulberile gudro-nice se reduce astfel, implicit, si riscul de cancerizare ce revine nicotinei si gudronilor. Ionii negativi rA£prezinta, in multe cazuri, explicatia pentru care in unele localitati ne simtim bine si in altele nu; pentru ce in unele ne simtim tonici si bine dispusi, iar in altele apatici si fara vlaga.
A~ P. Rrueger si E. I. R e e d, de la Universitatea din Berkeley (S.U.A.), specialisti cu o experienta de 20 de ani in studiul influentei ionizarii aerului asupra functiilor biologice, readuc in actualitate aceasta problema mult discutata a rolului ionilor negativi in procesul sanatatii. Susnumitii afirma, ca ionii negativi intirzie dezvoltarea si scurteaza viata bacteriilor si virusurilor care produc holera, diareea, diverse afectiuni ale pielii; de asemenea, ionii negativi, prin stimularea producerii de serotonina, regleaza somnul si buna dispozitie.
Afirmatia din urma se bazeaza pe analize efectuate asupra a 12 000 de creiere si 36 000 esantioane sanguine de soarece. Cercetarile explica actiunea nefasta pe care anumite fronturi climatice le au asupra oamenilor (foehnul" din Alpii austrieci, de pilda) sau de ce locuitorii oraselor intens poluate sint mai morocanosi. Krueger si Reed au dovedit, de asemenea, inutilitatea unor aparate care creeaza ioni negativi", mult comercializate in Occident. Mijlocul cel mai bun de a respira un aer bogat in ioni negativi ramine excursia in zone cu aer curat, de-a lungul apelor. De altfel, in materie de ionizare, mai sint inca multe lucruri de lamurit. Deocamdata va trebui sa recunoastem, ca ionii negativi exercita o intensa actiune catalitica, al carei mecanism justifica marile eforturi de elucidare stiintifica intreprinse in prezent in foarte multe tari ale lumii. Cum aerul insa nu reprezinta numai un aliment indispensabil al vietii gratie combustibilului esential al aceluiasi proces reprezentat de oxigen, ci si un factor sanogenetic de prim ordin, vom zabovi in incheierea acestui modul in special asupra functiilor sale de revigorare si de calirc a organismului, asupra functiilor sale benefice asupra somnului ca si asupra altor functii asemanatoare, dind si o scrie de recomandari practice in domeniile respective si in special in ceea ce priveste ameliorarea respiratiei, conditie fundamentala pentru aducerea la indeplinire a tuturor celorlalte.
A respira un aer curat si proaspat este tot atit de important pentru organism ca si reciproca acestei situatii din domeniul aparatului digestiv, respectiv a minca alimente bune si, de asemenea, proaspete. De altfel, am mai precizat la inceputul acestui modul, ca aparatul respirator ca si cel digestiv au o origine comuna din punct de vedere filo-genetic ca si ontogenetic, motiv pentru care multi autori le inglobeaza impreuna intr-un sistem functional unic denumit sistemul gas-tro-pulmonar sau aparatul de import al materiei.
Si pentru ca aerul, dupa cum am mai precizat reprezinta un excelent mijloc de calire a organismului, merita sa zabovim putin si asupra acestui aspect. Indiscuil, omul este pe departe vietatea cea mai acerba de pe eta si cea mai inzestrata din punct de vedere al potentialului de adaptare. Aceasta vietate s-a straduit, inca de la aparitia sa pe eta, sa se adapteze celor mai dificile conditiuni de existenta, celor mai incredibile realitati geoclimatice, impingind in felul acesta viata dincolo de limitele posibilului. In ciuda marei sale fragilitati fizice, de-a dreptul socanta in atie cu robustetea celorlalte mamifere, si in ciuda marei sale vulnerabilitati care 1-a handicapat intotdeauna, omul s-a extins, totusi, pe toate intinderile Terrei, incepind cu fierbintile pustiuri ecuatoriale si terminind cu infernul alb al Arcticii si Antarctici).
Daca exista fiinta vie care sa poata suporta si indura orice, aceasta fiinla_ este intruchipata indiscuil de catre om. intr-adevar, dupa cum atesta faptele de viata curenta, omul poate infrunta nu numai caldurile paralizante de pe diversele meridiane ale lumii, ci si frigurile cele mai ingrozitoare, eschimosii din Alaska, din Groenlanda ca si din Canada, stau marturie in acest sens. Mai mult decit atit, dupa cum ne asigura exploratorii polari, acesti locuitori de exceptie ai Terrei nu se considera nici pe departe dezmosteniti ai soar-tei, cum poate am fi tentati a-i considera, si nici niste avariati ai vietii. Ei cunosc din plin risul, frumosul si fericirea, in acceptiunea obisnuita a lucrurilor. Gratie inepuizabilelor posibilitati de adaptare, gratie continuei caliri a organismului, proces in contextul caruia aerul joaca un rol primordial, oamenii infrunta in aceeasi masura nu numai frigul deprimant al pustiurilor albe, ci si soarele ucigator al ecuatorului unde, cel putin in orele dupa-amiezii, parca fumega toate cuptoarele pamintului. Notiunea de calire, cu semnificatiile sale in legatura cu sporirea rezistentei organismului fata de o serie de factori naturali ca frigul, caldura, umiditatea, vintul, radiatiile solare etc, provine fara indoiala din tehnica, si anume de la marirea duritatii si a rezistentei unui material metalic, pe calea racirii lui bruste, si asta dupa o prealabila incalzire a sa la temperaturi inalte.
Dar, ce reprezinta procesul de calire din punct de vedere biologic si in special sanogenetic? Ce altceva decit procesul datorita caruia, folosi ndu-ne de o serie de factori naturali ca aerul, apa, radiatiile solare, variatiile de temperatura si mai ales frigul, reusim sa sporim rezistenta organismului fata de multiplele posibilitati ale mediului fizic in ceea ce priveste agresionarea integritatii organismului.
Un singur exemplu este, credem, pe deplin edificator, in ceea ce priveste reliefarea acestui aspect. Dupa cum stim, multi oarc acot
