Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
Medicul si filozoful olandez Johan Baptist van Helmonl (1579 -l644) punea sub semnul intrebarii, in scrierile sale despre filozofia naturii, numeroase metode medicale. Vederile sale asupra spiritului vietii\" si asupra efectelor magice ale magnetismului i-au adus mult timp persecutii din partea Bisericii (inclusiv un proces in fata Inchizitiei] si a multor facultati de medicina. Abia doi ani dupa moartea sa, van Hei mont a fost reabilitat de catre Biserica Catolica.
Van Helmont era sceptic in privinta beneficiilor nesectiei, care era una dintre cele mai raspandite forme de tratament in secolul al XVII-lea. De aceea, el a propus un studiu care aproape ca satisfacea cerintele de calitate ale zileior noastre. Astfel, pentru acest studiu prevazuse un numar suficient de mare de participanti, o distributie intamplatoare (randomizare) a probantilor si o evaluare statistica cat de cat multumitoare. Aceasta cercetare ar fi putut sa intre in istoria medicinei. Nu s-au pastrat motile pentru care nu s-a ajuns niciodata sa se puna in practica acest experiment. Poate ca din cauza ului de conceptie al cercetarii, sau poate ca de vina au fost, mai ales, criteriile finale de evaluare a succesului sau insuccesului nesectiei. Helmont dorea sa imparta, prin tragere la sorti, 200-500 de saraci\" in doua grupe. Membrilor uneia dintre grupe ar fi trebuit sa li se ia atata sange cat li s-ar fi parut sustinatorilor nesectiei ca este rezonabil din punct de dere terapeutic. Probantii celeilalte grupe ar fi trebuit sa fie scutiti de procedura sangeroasa. Ca masura a eficacitatii tratamentului, van Helmont propunea o are a numarului de inmormantari care ar fi denit necesare in cele doua grupe. Cu tot conceptul simplu si convingator al acestui studiu, adeptii nesectiei nu au parut dispusi sa sustina o asemenea cercetare.