Daca privim lucrurile din punct de vedere chimic, aceasta prejudecata populara are - la o prima vedere - sens. Caci logic ar fi ca celulele corpului, incarcate de
minerale si saruri, sa incerce sa compenseze diferenta de concentratie atunci cand persoana respecti bea apa distilata. Consecinta ar fi ca celulele se umplu pana la refuz cu lichid si plesnesc. Omul moare din aceasta cauza.
Si totusi, oricat de plauzibil ar suna aceasta teorie, nu se intampla asa. in primul rand, doar putine dintre celulele corpului intra in contact nemijlocit cu ceea ce mancam sau bem. Chiar atunci cand ele ar fi lezate, acest lucru nu inseamna deja sfarsitul. in al doilea rand, in stomac se afla in permanenta si parti de hrana solida, precum si diverse saruri si minerale ale sucului gastric, astfel incat se ajunge intotdeauna la un amestec al apei distilate cu saruri si minerale inainte ca aceasta sa intre in contact cu celulele. in al treilea rand, exista cati concetateni care pun mana in foc pentru efectele apei distilate si - atat cat se stie - n-au suferit nici un fel de
tulburari de sanatate, desi o beau regulat.
