Viziunea europeana asupra Asiei este caracterizata de multe prejudecati si putine cunostinte obiecti. Unul dintre cliseele existente - mai ales in legatura cu japonezii, coreenii si chinezii - ne invata ca reprezentantii acestor popoare dorm putin fiindca muncesc incontinuu sau cel putin au in cap doar munca. Chiar si rarele distractii din timpul liber se petrec in grup, de cele mai multe ori impreuna cu colegii de serviciu -asa reiese din conceptia raspandita la noi.
Cel putin pentru chinezi, cliseul muncii fara intrerupere nu este adevarat. Multe culturi - printre care si cea chinezeasca - pornesc de multa vreme de la premisa ca
somnul de dupa-amiaza este foarte important. China este probabil singura tara din lume in care somnul de dupa masa de pranz este ancorat pana si in Constitutie - chiar daca multi angajatori nu permit acest lucru.
Somnul de dupa-amiaza ca drept fundamental: asta n-au reusit-o nici macar tarile clasice ale siestei, ca Spania si Mexicul. in Constitutia chineza se spune, in articolul 49, mutatis mutandis: cine munceste are dreptul si la somnul de dupa-amiaza. Poate ca aici sta ascuns adevaratul secret al harniciei neobosite si al tenacitatii ce le sunt permanent atribuite chinezilor, cel putin din punctul de dere al occidentalului: linistea e datatoare de forta.
