Privit din exterior, creierul se schimba foarte putin pe parcursul vietii omenesti. Cu varsta, ef devine mai putin compact. Daca survin si
tulburari de circulatie, anumite sectoare chiar se zbarcesc un pic. Per otal insa, materia cenusie a unui aduit sanatos pare sa ramana, de-a lungul anilor, neschimbata.
Din contra, microstructura celulelor si a legaturilor neuronale din creier este in permanenta supusa modificarilor. in mod constant, iau
nastere noi legaturi neuronale, in timp ce cele chi si putin folosite ies la pensie. Ne putem imagina creierul ca pe o retea uriasa sau ca pe o harta a traficului unui mare oras, unde anumite trasee sunt in permanenta circulate, in timp ce pe altele se circula doar din cand in cand, ele trebuind sa faca fata unui volum mare al traficului doar la anumite ore. Analogia cu metropola ar fi insa si mai potrivita daca strazile s-ar lati sau s-ar ingusta in functie de volumul traficului.
Modificarile si devierile din creier reflecta tot ceea ce facem noi cu aparatul nostru cognitiv. La anumite amintiri, anumite performante ale memoriei sau la anumite puncte centrale ale perceptiei senzoriale unele legaturi neuronale sunt mai mult solicitate decat altele. Prin exercitiu se imbunatateste nu numai performanta, ci si calea care o face posibila. Se stie astfel despre nevazatori ca sectoarele scoartei cerebrale unde sunt reprezentate functiile auzului, pipaitului si gustului sunt mult mai bine conturate decat la oamenii care pot dea.
