La 8 noiembrie 1895, o femeie a fost prima care a trebuit sa intinda mana. Era sotia profesorului de fizica din Wurzburg Wilhelm Conrad Rontgen (1845 - 1923), asupra careia s-au indreptat pentru prima data razele X\" nou-descoperite. Dupa o expunere de peste douazeci de minute, poza era gata, iar fotografia mainii cu inel a doamnei Rontgen a facut inconjurul lumii intregi la pragul dintre anii 1895 si 1896. Triumful metodei diagnostice si terapeutice, ce fi in curand denumita raze Rontgen\", nu mai putea fi oprit.
Euforia in legatura cu procedeul cel nou era imensa. insa medicii au obsert curand efectele secundare considerabile ale acstor radiatii. Mai ales tehnicienii, fizicienii si medicii au suferit tamari ale pielii dintre cele mai grave, ajungandu-se pana la mutilare, deoarece se expuneau fara protectie la raze. La Viena, in 1896, razele au fost folosite pentru prima oara in scop terapeutic. O fetita cu o pata hepatica uriasa si paroasa pe gat si spate a fost iradiata terapeutic. Ea a capatat in urma tratamentului o ulceratie hemoragica a pielii, dar medicii n-au dat o importanta prea mare acestui efect secundar.
Deja in 1897, medicul Heinrich Albers-Schonberg (1865 - 1921), din Hamburg, punea bazele unui institut rontgenologic, devenind astfel primul medic de specialitate in acest domeniu. Din cauza contactului profesional permanent cu razele, a fost si el prejudiciat de acestea, doar cati ani mai tarziu. Pe fondul unor efecte secundare de-abia cunoscute si al lipsei unor masuri de protectie, medicul era expus unor mari cantitati de raze. in 1910, lui Albers-Schonberg a trebuit sa i se amputeze bratul stang, bolnav de cancer. in anul 1921, el murea din cauza urmarilor actiunii indelungate a razelor Rontgen.In anul 1901, Henri Becquerel (1852 - 1908) descoperea radioactivitatea, iar sotii Curie obseru calitatile iradiante ale radiumului. Si acesti geniali oameni de stiinta au subapreciat periculozitatea substantelor pe care le manuiau zilnic. Becquerel, de exemplu, a purtat asupra sa, in buzunarul de la haina, o bucata de radiu timp de doua saptamani. El s-a debarasat de materialul iradiant doar atunci cand a constatat ca pielea i se alterase s.i-l manca exact pe locul din dreptul buzunarului. Medicii au dedus, cel putin din aceasta experienta, ca radiul poate arde pielea. Asa s-a dezvoltat o terapie contra ulceratiilor, cancerului si modificarilor pielii.
Si perechea Curie, care primise in 1903, impreuna cu Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru fizica, incarca, in timpul cercetarilor, cu mainile goale pehblenda radioacti din care se extragea radiumul. Pierre Curie (1859 - 1906) a murit in urma unui accident de circulatie. Marie Curie (1867- 1934), dubla laureata a Premiului Nobel (in 1911 a primit si Premiul Nobel pentru chimie), a murit din cauza unei forme speciale de anemie, care trebuie pusa pe seama actiunii permanente a radiumului asupra corpului ei.
