Multi medici au respins propunerile existente in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea privitoare la executia medicala\" a pedepsei cu moartea. Nu au vrut sa opereze condamnati la moarte sau sa faca alte experiente pe ei. Le era frica de consecintele negati pe care aceste lucruri ar fi putut sa le aiba asupra prestigiului breslei lor. Chirurgii si anatomistii aau deja de indurat prejudecata dupa care faceau cercetari pe oameni vii, deoarece aau nevoie - in scopuri didactice - de cei executati.In majoritatea tarilor europene, disectia era posibila doar pe cadavrele celor executati. O data cu extinderea si infiintarea de noi clinici si unirsitati in secolul al XlX-lea, cadavrele au inceput sa fie foarte cautate. Astfel, jefuirea mormintelor a denit o activitate infloritoare. Cateodata, insisi studentii la medicina vizitau\" noaptea cimitirele. Spre final, bande organizate de infractori au preluat, in masura din ce in ce mai mare, aceasta afacere murdara. Multi dintre medicii institutelor si clinicilor apelau la serviciile hotilor de morminte pentru a putea sa-si acopere nevoile.
Totusi, unii dintre hoti incercau sa evite munca de noapte, care era atat de obositoare, incercand sa-si mute obiectul activitatii pe procurarea cadavrelor proaspete\". William Burke, cel mai cunoscut hot de morminte din Marea Britanie, isi imbata mai intai victimele, ca mai apoi sa le omoare. Anatomistii plateau preturi mai bune pentru cadavrele proaspete decat pentru cele inhumate deja de cateva zile. in 1828, Burke a fost insa prins asupra faptului. in 1829 a fost spanzurat, iar cadavrul lui ar fi fost dat ulterior la patologie.
Anomaliile legate de disectii si cazurile spectaculoase de jefuire a mormintelor au dus in cele din urma la emiterea, in anul 1832, a unui Anatomy Act\" in Anglia. Sub amenintarea unor pedepse cu inchisoarea pentru medici, s-a emis reglementarea conform careia trebuia prezentata o aprobare legala pentru fiecare cadavru care urma sa fie studiat din punct de dere anatomic sau patologic.
