Medicul american Joseph Goldberger s-a supus, la inceputul secolului XX, la mai multe autoexperimente extrem de gretoase. Goldberger era interesat de cauzele pelagrei, o maladie pe cat de chinuitoare, pe atat de inestetica, acompaniata de
diaree si
tulburari neurologice, care bantuia in paturile sociale joase.
Simptomele pelagrei au fost caracterizate prin cei trei D\": diaree,
dermatita finflamatie a pielii) si dementia (dementa). Pacientii prezentau o roseata a piein care ustura insuporil, crampe si pareze, care pe unii ii impingeau la sinucidere. in sudul Europei, dar mai ales in statele din sudul SUA izbucneau mereu epidemii grave cu zeci de mii de morti. Mai ales regiunile mai sarace ale Statelor Unite erau afectate in mod deosebit, acolo unde se cultiva in principal porumb.
Majoritatea medicilor credeau pe atunci ca novat era un germene patogen. Goldberger, care fusese insarcinat de catre Public Health Serce din SUA sa faca un studiu asupra pelagrei, nu dadea nici un ban pe aceasta ipoteza si pe germenul necunoscut. in definitiv, el facuse observatia ca doar oamenii saraci si subnutriti se imbolnaveau de pelagra, in timp ce medicii si personalul de ingrijire, care veneau in contact cu bolnai, nu se molipseau niciodata.
Goldberger voia sa dovedeasca, prin experimente pe propria-i persoana, ca in joc nu era nici un germen patogen. in 1914, el si-a injectat mai intai sangele unui bolnav. Dar aceasta nu era de ajuns. Ulterior si-a frecat gura si nasul cu saliva si secretii nazale de la bolna. Goldberger nu simtea nici un simptom. Cateva zile mai tarziu s-a ajuns la punctul culminant al acestor scarbo-party-uri\", cum numea Goldberger autoex-perimentele sale: impreuna cu cativa colegi, el a inghitit din urina, fecalele si bucatile de piele ale celor infectati. Ce-i drept, a facut diaree, dar de pelagra tot nu s-a imbolnat.
Dupa ce Goldberger a repetat aceste scarbo-party-uri\" de sapte ori la rand, i-a fost pana st lui de-ajuns. intr-o seara si-a notat in jurnalul sau: Astazi a avut loc ultimul nostru party. Daca un om s-ar putea contamina cu pelagra in acest mod, atunci noi ar fi trebuit s-o patim urat de toi. Dar acum ajunge! Pentru totdeauna!\" Pentru Goldberger, ipoteza infectiei era definitiv respinsa. in plus, el avea si doua alte do pentru presupunerea lui: reusise sa provoace pelagra la detinuti, prin aceea ca-i trecuse pe o
dieta saraca in proteine. Daca dadea insa bolnalor de pelagra o mancare bogata in carne, acestia isi reveneau.
A durat totusi peste 20 de ani pana ce stiinta a descoperit ca pelagra ia
nastere din cauza unei anumite forme de lipsa de tamine. Maladia se declanseaza printr-o subalimeniare cu niacina, substanta ce se gaseste in drojdie, carne si ficat.
