Sangele este un lichid deosebit. Acest lucru nu l-a stiut numai Goethe, care l-a comunicat si femeilor lui. Sangele are o importanta mis-ttco-religioasa, iar puritatea lui era pentru multe forme statale totalitare o componenta importanta a ideologiilor lor.
Si in medicina sangelui i se atribuie, dincolo de importanta lui fiziologica, un rol deosebit. Ce pare mai de bun-simt decat sa pui la radacina diferitelor maladii un sange prost\", mai ales atunci cand nu dispui de o explicatie concludenta pentru anumite simptome? N-au trecut bine nici 20 de ani de cand medicii credeau ca si schizofrenia isi are originea intr-un factor deosebit al sangelui - o fatidica toxina a schizofreniei. Iar atunci cand sangele este prost sau cel putin astfel contaminat, el trebuie curatat. Medicina moderna, de cand s-a inntat dializa, face posibil acest lucru. La sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor \'80, in multe clinici de specialitate, psihiatrii au cerut o spalare a sangelui pacientilor schizofrenici. Presupusa
otrava a schizofreniei ar fi trebuit astfel indepartata din corp prin
dializa - aceasta era ideea -, iar bolnavul psihic s-ar fi vindecat pe loc.
Unii pacienti au fost conectati regulat la masina de spalat sange timp de peste doi ani. Li s-au facut pe cale operatorie, special pentru acest scop, asa-n urnite le shunts\" la antebrate, adica niste scurtcircuite intre ne si artere, care serau ca puncte de introducere a accesului dialitic pentru rinichii artificiali\". Unora dintre pacienti chiar le mergea mai bine dupa acest tratament invaziv, iar o parte din medici era de parere ca poate fi constatata o
slabire a simptomaticii. Dar de ajutat cu adevarat, aceasta terapie nu a ajutat in nici un caz, cel mult printr-un efect placebo de scurta durata.
Cel putin 325 de cazuri publicate sunt cunoscute din literatura de specialitate, in care spalarea sangelui si-a gasit intrebuintarea la pacientii cu schizofrenie. Mai multe duzini de articole au fost publicate pe aceasta tema, pana cand, pe la sfarsitul anilor \'80, nu s-a mai auzit, brusc, nimic despre aceasta metoda dubioasa. Poate ca acelor oameni de stiinta atat de creduli, care bagasera mana-n foc pentru aceasta tehnica inovatoare, le scapase un aspect, pe care criticul medical Petr Skrabanek, mort in 1994, il explica savuros: ideea despre otrava schizofreniei din sange pronea, la origini, de la un pacient schizofrenic.
