In anii \'70 si \'80, aceasta presupozitie era larg raspandita pana si in randul medicilor. Tipu! de personalitate vesnic ambitios, care nu este niciodata multumit cu ceea ce a realizat si care tinde mereu inainte, la mai mult, parea sa fie candidatul tipic pentru un infarct timpuriu. Era denumit personalitate alpha\", iar graba iui neintrerupta parea ca se potriveste foarte bine cu tragicul sfarsit: pompa ajungea sa fie, la un moment dat, depasita de
stresul continuu si ceda. Din punct de vedere social,
infarctul reprezenta acum douazeci de ani, eroicul sfarsit al cadrelor de conducere.
Exista, desigur, si astazi manageri si alti ambitiosi de succes care sufera un infarct miocardic - 42% din totalul deceselor in SUA sunt cauzate de maladii ale inimii si ale sistemului circulatoriu. Dar angajatii in pozitii medii si muncitorii care nu au facut cariera si care bat pasul pe loc de foarte multi ani in evolutia lor profesionala sunt cu mult mai frecvent victimele unui infarct. in afara de asta, intre timp se stie ca pentru oamenii dezantajati social ai paturilor de jos riscul de a se imbolnavi de inima este cu mult mai mare. Persoanele cu o educatie scolara si cu un statut social modest se hranesc cu mult mai putina grija, practica mai putin sport, sunt mult mai frecvent supraponderale si fumeaza mai mult, iar toate acestea contribuie la cresterea riscului de infarct.
O alta cauza pentru predispozitia la infarct miocardic este modul diferit de perceptie al stresului, al agitatiei si al greutatilor zilnice: stresul pozitiv (eustress\"-ul), asa cum il percep in mod tipic multi manageri, este partial legat de exigente foarte inalte si de greutati imporatoare, dar el ii permite celui in cauza sa inainteze, iar obiectivele autopropuse sunt astfel atinse. Soiul acesta de stres este, de aceea, mult mai putin daunator sanatatii decat stresul perceput ca negativ (distress\"), care, in pofida tuturor stradaniilor, nu duce la rezultate imbucuratoare.
Institutul de Demoscopie din Allensbach a realizat in primara anului 2002 un studiu despre perceptia stresului. Conform acestui studiu, 77% dintre angajatii si functionarii aflati in posturi de conducere percep stresul ca pe un sentiment multumitor. 43% dintre cadrele de conducere au sentimentul ca sunt supuse acestui stres pozitiv si la serviciu. Iar ia liber-profesionisti si la cei care muncesc in regie proprie chiar 53% sunt de acord cu aceasta descriere.
Rata scazuta a infarctelor in randurile cadrelor de conducere are si o alta cauza. Managerii de rf au devenit in ultimii ani mult mai constienti de problemele legate de sanaiate. in toate etajele superioare acest lucru este evident. Nu numai Joschka Frscher a alergat catre sine insusi. Unii manageri isi permit un antrenor personal pentru conditia lor fizica, altii reusesc, in pofida unei agende incarcate, sa practice sport in mod regulat si sa se hraneasca sanatos. Din toate acestea se poate trage concluzia: riscul unui muncitor la banda rulanta de a muri de un infarct miocardic este - privit din punct de vedere statistic - de trei ori mai mare decat cel al directorului sau de fabrica de aceeasi rsta.
