In anul 1890, oamenii de stiinta ai Fabricii de vopsele Friedrich Bayer et comp.\" din Elberfeld, langa Wuppertal (precursoarea Firmei Bayer AG\"), lucrau cu infrigurare la conceperea unui medicament contra tusei. Gripa si racelile erau, alaturi de tuberculoza, cele mai raspandite suferinte ale epocii. in final, la sfarsitul anilor \'90, oamenii de stiinta au reusit sa obtina un amestec ce a putut fi folosit la tratarea racelilor. inainte de asta insa, el a fost testat pe muncitorii si angajatii proprii.
Efectele secundare ale medicamentului erau insa uimitoare: muncitorii reactionau euforic, o dispozitie de zile mari punea stapanire pe ei si nici de tusit nu mai tuseau. Noul remediu reprima nevoia de a tusi in mod evident Deoarece muncitorii, dupa ce luau medicamentul, se simteau foarte eroici\", substanta a fost denumita, fara multe alte procese, heroina\". Dar deoarece efectele secundare obserte la inceput puneau in umbra toate celelalte efecte, medicamentul nu s-a putut impune pe termen lung ca antitusiv.
Putin a lipsit insa ca firmei Bayer\", in forfota generala a cautarii unui medicament contra febrei, sa-i scape descoperirea cea mai bogata in consecinte. Mai degraba neluat in seama de colegii lui, tanarul chimist Felix Hoffmann a reusit sa izoleze, in anul 1899, acidul acetifsa-licilic - o substanta analgezica ce scadea si febra. Hoffmann se dedicase acestei directii de cercetare pentru a-l putea ajuta pe tatal sau, care suferea de
reumatism si isi dorea un preparat care sa poata fi usor suportat.
Substanta din care fiul lui obtinuse noul analgezic este prezenta in mod natural in coaja de
salcie (lat. Salix = salcie) si le era de mai multa vreme cunoscuta chimistilor ca acid salicilic. Hoffmann a experimentat diferite legaturi chimice ale acidului salicilic pana cand a gasit in acidul acetilsalicilic substanta convenabila. Sub numele de aspirina\", el a devenit medicamentul cel mai ndut din lume, fiind pus in legatura, ca nici un alt remediu, cu Concernul Bayer\".
