Specialista in cancere din Freiburg, Charlotte Niemeyer, a descris pregnant aparitia cancerului: Cancerul este o intreprindere nedreapta. Pe cine loveste, s-a zis cu el!\" Exista, desigur, diferiti factori care cresc riscul aparitiei unui anumit tip de cancer:
fumatorii se imbolnavesc mai des de cancer la plamani, cine fumeaza si mai si bea tarii pe deasupra face cancer la esofag,
laringe si dezvolta
tumori in regiunea gurii si a gatului. De asemenea, despre un anumit mod de ata si de mancare, ca si despre diferite substante chimice si radiatii radioactive se stie ca pot declansa cancerul.
Si totusi, se vorbeste mereu despre o personalitate canceroasa\". Conform acestei prejudecati populare, oamenii care nu dau voie propriilor sentimente sa se ridice la suprafata fac mai des cancer decat cei care-si exteriorizeaza emotiile. in special prin anii 1960 - 1970 a fost creionat portretul personalitatii canceroase\": o persoana inhibata, care tine totul in ea si-si reprima majoritatea sentimentelor, incepand de ia placerile sexuale si pana la furie sau agresiune. Faptul ca Norman Mailer si-a injunghiat sotia la betie a fost justificat de catre acesta prin afirmatia ca daca nu s-ar fi eliberat pe aceasta cale de setea sa de sange\" ar fi facut cancer. Susan Sontag a scris despre cancer in sectiunea ei Krankheit a/s Metapner (Boala ca metafora) cum ca aceasta ar fi maladia celor loti sufleteste\". inca din secolul al ll-lea d.Hr., medicul greco-roman Calen punea tn legatura un anumit temperament cu formarea tumorilor canceroase.
De pesie 20 de ani insa, aceasta teza a personalitatii canceroase a fost invalidata, chiar daca mitul supraetuieste in continuare. Oamenii de stiinta au descoperit ca afirmatia despre existenta unei personalitati canceroase se baza in special pe asa-numitele cercetari retrospective: cei care se imbolnasera deja de cancer erau chestionati si se trasa un profil al personalitatii lor. Bolnai de cancer aveau, intr-adevar, adeseori dificultati in a-si exterioriza sentimentele. Acest lucru nu era insa cauza, ci urmarea suferintei lor tumorale. Dupa cateva studii prospective, conceptul unei personalitati canceroase n-a mai stat in picioare: s-a realizat astfel un profil al personalitatii la indizi sanatosi, iar dupa niste ani s-a verificat care dintre acestia s-a imbolnat de cancer. in final, nu s-a putut constata sub nici o forma faptul ca un anumit tip de personalitate ar prezenta un risc crescut.
Pentru pacienti este foarte dificila confruntarea cu cliseul personalitatii canceroase. Li se da astfel a intelege ca ar fi trait in mod gresit\", si de aceea ar fi ei insisi novati de boala lor. Un fenomen asemanator poate fi observat, in prezent, in legatura cu sloganul prelucrarea bolii\". Cine se preocupa activ de intelegerea bolii lui, ca un pacient instruit si bine informat ce trebuie sa fie, cine-sj imagineaza plastic celulele canceroase si lupta cu ele da prin aceasta o mana de ajutor la inngerea maladiei, asta cel putin in ziunea populara! Studiile corespunzatoare de pana acum au putut arata insa doar o foarte mica influenta a prelucrarii bolii asupra evolutiei ei in realitate. Psihicul a fost, se pare, supraestimat. Adesea, nici bolnai, nici apartinatorii lor nu vor sa accepte acest lucru. Nevoia lor de a gasi cauze pentru faptul ca s-au imbolnat este imensa.
