Medicul italian Eusebio Valii era deosebit de indraznet si doritor de experimente, mai ales pe sine insusi. Poate ca era doar obosit de ata, sau poate ca spera la gloria eterna a posteritatii. Oricum ar fi fost, el a pus sa i se injecteze, in 1803, intr-un spital din Istanbulul de azi, un amestec de puroi in care germenii patogeni ai ciumei si variolei reprezentau ingredientele principale. Valii voia sa dovedeasca faptul ca pe aceasta cale te poti vaccina impotriva ciumei. A avut noroc si nu s-a ales decat cu niste simptome usoare de ciuma. inaripat de succes, el a repetat autoexperimentul de mai multe ori in urmatoarele luni.
Cheful de experimente pe propriul corp parea ca nu vrea sa mai ia sfarsit la dottore Valii, din contra. in anul 1816, el si-a dorii sa cerceteze caile de contaminare ale febrei galbene. Pentru aceasta, in Havana cubaneza, el si-a frecat pe piele camasa unui decedat care murise de
febra galbena, dupa care s-a cuibarit comod langa cadavru. De data asia insa Valii n-a mai supraetuit experimentului. El a murit cateva zile mai tarziu din cauza complicatiilor febrei galbene.
Pentru Valii s-a gasit insa un demn urmas: medicul militar francez Jean-Louis Geneeve Guyon, care si-a depasit chiar predecesorul. in anul 1822, Guyon a baut sangele vomitat de un bolnav de febra galbena. Cum i-a mers in primele ore dupa aceasta procedura, traditia nu ne spune. Mult mai important pentru stiinta a fost sfarsitul acestui auto-experiment: Guyon nu s-a molipsit de febra galbena.
Cativa ani mai tarziu, intre timp se facuse deja 1831, Guyon era pregatit pentru un nou autoexperiment. Si de data asta era vorba despre o maladie infectioasa mortala si foarte raspandita. Guyon si-a injectat germeni patogeni de hofera si nu s-a imbolnat nici de data aceasta. De ce a murit pana la urma, nu stim. Atat cat se stie insa, se pare ca nu din cauza unui experiment pe propria-i piele.
