Fenomenul este cunoscut de la gainile carora li s-a taiat capul si care ar mai alerga dupa aceea inca ore intregi. Conform legendei, asa s-ar intampla si la oameni, mai ales in cazul piratului si luptatorului pentru libertate nord-german Klaus Stortebecker. Dupa ce acesta a fost prins, se spune ca si-ar fi dat acordul in privinta unui schimb sangeros cu autoritatile. Stortebecker, care fusese deja condamnat la moarte, a facut propunerea ca lui sa i se ia primul capul, iar camarazii, pe langa care ar mai putea sa treaca fara cap sa fie iertati. Conform traditiei, salti astfel de la o moarte sigura ar fi fost vreo jumatate de duzina de acoliti din suita sa, insirati pe un rand. Iar daca respectivul calau nu i-ar fi pus piedica in dreptul celui de-al saptelea complice - asa suna simpaticul sfarsit al istorioarei -, ar fi fost si mai multi.
La om insa nu este posibila viata fara cap, iar mersul fara cap, in nici un caz. Toate miscarile corpului sunt dirijate de creier si nu pot fi mentinute dupa deces nici chiar pentru cate secunde. Nici alimentarea cu sange nu mai este asigurata imediat dupa aceea daca arterele cele mari de la gat au fost taiate. Asa-zisul alergat la animale se bazeaza pe
spasmele reflexe ale musculaturii, dupa ce traiectele nervoase catre creier au fost taiate.
Dar in curand poate ca incerca sa existe un cap fara corp, cel putin pentru scurt timp. Chirurgul american Robert White uieste sa transteze capete. Victimelor tinere ale unor accidente li se vor transpune capete de oameni in rsta. Acestei interventii dubioase ii stau inca in cale obstacole de ordin medical si mai ales etic. Daca aceasta interventie avea, totusi, toc cand, trebui sa existe un moment scurt, dar hotarator, cand capul a parasit unul dintre corpuri, dar nu a ajuns inca la celalalt.
