Perspectivele de ndecare cu o terapie derivata din celule
stem sunt mai mult decat vagi. Nu intamplator sunt aproape intotdeauna cercetatori in domeniul fundamental si nu medici clinicieni cei care conjura itorul medicinei cu cercetarea celulelor stem. Chiar daca in Coreea de Sud a fost donat, in februarie 2004, pentru prima data, un embrion omenesc si nimicit imediat pentru a se putea obtine din el celule stem, de terapie suntem inca foarte departe.
De obicei, dubiile de natura etica za de aceasta metoda sunt repede maturate cu trimiterea la o terapie, ce pare din ce in ce mai realista, a unor grave maladii nationale. Aspectul fezabilitatii tehnice domina avertismentele si apelurile purtatorilor de dubii. E ca la cursa intre iepure si arici: stiinta striga in permanenta sunt deja aici!\", in timp ce publicul larg, speriat, reflecteaza care dintre conceptele morale tocmai e pe cale sa dispara. Eticienii ofera in prezent suport cercetatorilor, incercand sa construiasca, prin deductie, din scurmatul dupa celule in embrion o etica a tamaduirii\".
Agitand perspectiva asupra unei posibile terapii, se trezesc doar sperante false. Bolile amintite mereu in acest context, diabet, Alzhetmer si Parkinson, nu vor putea fi ndecate cu ajutorul catorva celule cultivate in laborator. Ca este relativ usor sa reprogramezi in eprubeta cateva celule stem, care din inima - cu indemanare, noroc si factorii de crestere corespunzatori - sa dena creier si din sange muschi, a fost deja dovedit de cercetatori isteti la sfarsitul anilor \'90. Dar a face din aceste tesuturi functionale, a le imta in organe complexe cum ar fi
pancreasul sau chiar creierul si a le integra de durata acolo.este cu totul altceva.
Si mai dificil, daca nu chiar utopic, este de a cultiva organe intregi din celule stem, lucru despre care se fantazeaza mereu cu ocazia fiecarei donari, cat ar fi aceasta de bizara. Constructia tridimensionala a unui ficat, de exemplu, alcatuirea lui din tipuri de celule diferite, precum si alimentarea acestuia cu vase de sange si
fibre nervoase nu vor putea fi reconstruite intr-o perioada de timp prezibila.
Bolnalor de astazi le lipsesc cu totul alte lucruri decat o terapie cu celule stem: terapia durerilor, de exemplu, pentru bolnai de cancer, este lasata adesea de izbeliste. La fel ca asistarea muribunzilor si cea psihosociala in cazul terapiilor de lunga durata. Multor batrani si bolna din camine le lipsesc o sumedenie de lucruri care fac parte din cotidian si care sunt pe cat de importante, pe atat de usor de pus in practica, cum ar fi ingrijirea corporala regulata sau cantitati suficiente de lichide de baut. Ce-i drept, se poate face una fara a renunta la cealalta, dar in practica resursele sunt limitate.
