in Peru, intre anii 1870 ti 1880, a bantuit o epidemie misterioasa si, pana la momentul respectiv, necunoscuta in intreaga lume. Mai ales lucratorii la caile ferate au fost afectati de ea. Acestia sufereau de
febra mare, slabiciune si anemie. Deoarece boala se raspandise in principal de-a lungul tronsonului nou-construit de cale ferata intre capitala Lima si localitatea La Oroya, molima fatidica a fost denumita febra Oroya\". O gramada de peruani au fost secerati, iar o atenuare a suferintelor sau chiar un tratament cu sanse de reusita nu parea a se vedea la orizont.In anul 1881 murea si un tanar peruan, student la medicina, de febra misterioasa. Deoarece viitorul medic suferea s\\ de eczeme mamela-re, colegul si prietenul lui, Daniel Alcides Carrion (1858 - 1885), a presupus ca exista o legatura intre aparitia negilor si febra. Si asta deoarece in multe dintre traditiile peruane era vorba mereu de o eczema verucoasa, care exista deja cu multe secole in urma la incasi si care fusese denumita de acestia siriki\", eczema care se manifesta cu febra foarte mare. in Europa nu se stia inca nimic despre aceasta maladie, ea parand limitata la regiunile muntoase ale Anzilor.
Carrion a presupus, pe baza lecturilor sale, ca cele doua louri clinice atat de misterioase trebuie sa aiba aceeasi cauza. Miscat de soarta colegului sau, el a vrut sa aduca doda printr-un autoexperiment eroic. La 27 august 1885 si-a injectat sangele unei femei care suferise de eczeme numite si negul peruan\". Carrian a tinut apoi un jurnal meticulos despre autoexperimentul lui. La 22 de zile dupa infectare, la 17 septembrie 1885, se faceau simtite primele simptome. Avea dureri si-i era destul de rau. Curand s-a instalat si febra. in putine zile, simptomele s-au intensificat, asa incat el n-a mai putut parasi patul. Febra, durerile si
anemia l-au slabit atat de tare, incat el nu a mai putut sa-si continue notitele, iar prietenii lui au trebuit sa preia in locul lui aceasta sarcina.
Carrian n-avea sa-si mai revina. A murit la 5 octombrie 1885, la rsta de 27 de ani, in spitalul francez din Lima. in Peru, el este si astazi omagiat ca erou national pentru sacrificiul lui curajos. Agentul patogen al bolii, care a fost denumita, in memoria lui, boala Carrian\", fi descoperit abia in 1909 de catre Alberto Barton (1871 - 1950), un compatriot de-al lui Carrion, si denumit, dupa numele sau, Bartonella bacilliformis\".
