Max Pettenkofer (1818 - 1901), medic si farmacist, a primit in 1865 prima catedra de
igiena din Germania, si anume in Miinchen. Medicul se ocupa in primul rand de aparitia holerei si a tifosului si credea cu tarie ca cea mai importanta premisa pentru protectia impotriva acestor maladii periculoase este mentinerea curateniei solului, a apei poile st a aerului. in orice caz, bacilul holerei, descoperit in 1882 de Robert Koch, nu era - in opinia lui Pettenkofer - cel mai important factor al imbolnavirii de holera.
Ca sa poata aduce dovada acestui fapt, Pettenkofer a baut la 7 octombrie 1892, in cadrul unui experiment public pe propria persoana, o zeama in care fojgaiau o multime de bacili de
holera proaspat cultivati. Fapta sa eroica a denit foarte cunoscuta, deoarece la acel moment in Hamburg si in Paris bantuiau niste epidemii de holera cumplite. Pettenkofer era convins de faptul ca
bacteriile nu-i fac absolut nimic, ca acestea vor fi distruse de
sucurile gastrice acide din
stomacul lui si ca de aceea nu i se va intampla nimic rau.
Nu stim din ce moti, Pettenkofer nu s-a imbolnavit de holera si a supravietuit experimentului. Si-a vazut astfel confirmata teoria. Dar poate ca medicului ii era destul de indiferent in 1892 cum se va termina acest autoexperiment riscant. Si asta deoarece cativa ani mai tarziu, la 10 februarie 1901, acesta isi punea capat zilelor.
Cocteilul boierie al lui Max Pettenkofer este cel mai cunoscut dintre toate, dar in anii 1880 si 1890 multi alti medici au baut sosuri bacteriene infectate cu germeni ai holerei. in 1893 au avut loc mai multe autoex-perimente in grupul de lucru al rusului Mia Ilici Mecinikov. Bacteriologii rusi Zablotny si Savcenko au incercat sa se imunizeze impotriva maladiei prin vaccinarea cu germeni de holera morti. Dupa vaccinare, au baut bacterii vii si au ramas neatinsi de holera.
Medicii - in total aproape 50 - care au baut pe parcursul acestor ani bacili de holera sau care s-au vaccinat impotriva ei au avut fiecare dintre ei o teorie proprie pentru faptul ca au supravietuit acestui experiment. Dar nimeni nu a putut sa explice la acel moment de ce la unii infectia nu s-a declansat, in timp ce la ceilalti boala a luat totusi forme usoare sau chiar sere.
