Oamenii de la tara stiu sa povesteasca multe despre o specie de abces cunoscuta sub numele de panaritiu, care este o inflamatie a degetelor. Tratamentul ne arata inca o data cat de orbi sunt unii oameni si cat de necugetat actioneaza ei. Se poarta in aceasta privinta cu atat de putin bun-simt incat par sa-si fi pierdut judecata pentru moment. Remediile folosite impotriva panaritiului sunt unele mai smintite decat altele; fiecare cunoaste un unguent specific si, cand unguentele sunt epuizate, se recurge la tot felul de alte mijloace. Sunt si oameni superstitiosi care, inainte de orice medicatie, cauta sa prinda o cartita fiindca, daca ajung s-o prinda vie si s-o lase sa le moara in mana, dar numai tinand-o intre degetul mare si celelalte degete, acesta este leacul panaritiului. Cand, in cele din urma, s-au tratat si frictionat destul cu unguente, au barfit si sporovait destul, au intrebuintat toate leacurile bizare ale cumetrelor si sarlatanilor, cand, dupa saptamani lungi de dureri de nedescris, panaritiul a copt, plesneste iar puroiul consistent tasneste, atunci isi imagineaza ca vreunul dintre leacuri ar fi facut minuni. Este posibil sa impingi mai departe prostia umana?
Ce este, asadar, un panaritiu? Nimic altceva decat un abces mare, care trebuie tratat urmand metoda aratata la abcese. De cele mai multe ori, panaritiul se manifesta la oamenii al caror corp contine multe materii ce pot da nastere puroiului. Iata de ce nu trebuie actionat doar asupra degetului sau mainii, ci si asupra organismului in intregime. Pentru mana si deget vom face uz de compresa, adica infasuram degetul de 2, 3 sau 4 ori cu o carpa inmuiata in decoct de coada-calului, pentru a preintampina caria osului, in timp ce mana si bratul sunt infasurate de doua ori, cu o carpa inmuiata in decoct de flori de fan sau de varza (care face, oricum, mai mult, decat apa simpla). infasurarea trebuie reinnoita ori de cate ori caldura sau durerile sporesc. O actiune favorabila asupra corpului in intregime va fi exercitata, zilnic, prin 1-2 impachetari jumatate de corp si halatul spaniol mentinut pe durata unei ore. Dupa prima saptamana, impachetarile nu mai sunt aplicate decat la 2-3 zile. In ce priveste aluziunile superioare si inferioare, trebuie sa procedam cu precautie si sa nu le intrebuintam decat mai tarziu, ca mijloace de intarire, cand se va fi resorbit si eliminat destula materie patologica.
De indata ce degetul va coace, adica atunci cand abcesul devine albastrui si moale, nu va trebui sa ezitam sa-l deschidem si sa-I stoarcem fara a ne speria de sangele care se scurge o data cu puroiul. Acest sange s-ar fi transformat repede in puroi si deci nu-i nici un rau in faptul ca a fost si el indepartat. Frica de a nu deschide prea devreme un abces este de prisos in tratamentul cu apa (caracterizat printr-un grad inalt de curatenie); dimpotriva, ea este intemeiata cand facem tratament cu unguente.
Vindecarea panaritiului poate fi efectuata si in felul urmator, pe care, pentru a castiga timp, l-am folosit adesea: cufundam de 2-3 ori pe zi degetul si antebratul -intr-o baie calda (dar nu prea calda) de flori de fan timp de o jumatate de ora, in vreme ce compresele si impachetarile raman aceleasi ca mai sus.
aspectul de carne tocata amestecata cu puroi, lasand pe alocuri sa se vada portiuni de os. Medicul declarase ca, pentru a salva viata pacientului, trebuia sa-i amputeze mana. Am privit pacientul si mi-am zis: Marite Doamne, ajuta-ma sa salvez mana acestui nefericit!" Am examinat mai mult cazul si m-am gandit: osul dezgolit (principalul lucru pentru mine) arata foarte bine, asadar inca nu este atins de boala; degetul, umflat, dezgustator, este ca o cloaca in care corpul deverseaza umorile alterate; aceste materii sporesc umflatura, rod carnea si otravesc tot ce ating.
Trebuie deci ca eu sa exercit asupra degetului pe jumatate putred o actiune mai energica decat asupra corpului, pentru ca el sa inceteze de a se mai otravi si de a, se gangrena singur. Dupa ce am reflectat, m-am pus pe treaba.
Degetul si mana intreaga au fost infasurate in bucati de panza inmuiate in decoct de flori de fan si de coada calului (cele doua te fiind infuzate impreuna); am reinnoit compresele de 4-5 ori pe zi. Trupul bolnaa fost recompensat zilnic cu o impachetare jumatate de corp si, de trei ori pe saptamana ori cu halatul spaniol. Am pus sa i se stropeasca in fiecare zi degetul ulcerat cu apa de alaun (piatra acra) foarte diluata, care a indepartat toata mizeria. N-au trecut nici patru saptamani si degetul, precum si mana, se aflau in afara pericolului: in jurul osului se formale o noua masa de carne, asemanatoare intru totul cu cea normala, cu exceptia unghiei. Omul nostru a putut sa se ocupe iarasi de treburile lui de gradinar ca si mai inainte. El a mai .trait inca multi ani.
