LEPRA
Afectiunea, generata de mycobacterium leprae, este astazi exceptional de rara. Leziunile osoase sunt cauzate (si asociate) de neite (si perineite) leproase si sunt de tip trofic (ulcere penetrante, necroze, amputatii spontane cu mutilari ale extremitatilor etc.) Anestezia tegumentelor, periostita scleroasa si osteomielita suprainfectata cu piogeni sunt deseori asociate leziunilor tipice leprei.
Cuprins:
Afecţiuni veneriene |
sus |
Acestea pot genera osteoartrite pe cale hematogenă sau prin contiguitate (pe cale limfatică).
Gonococia are drept complicaţie articulară tipică artrita de genunchi. Tratamentul antibiotic specific şi imobilizarea articulaţiei (dacă este cazul, antibioterapia intraar-ticulară) pentru 21 de zile, dau rezultate bune.
"Granuloma inguinale", inflamaţia specifică a ganglionilor inghinali în cadrul unei infecţii genitale (patognomonică este evidenţierea microscopică intracelulară a "corpusculilor Donovan"), poate determina artrite de şold sau spondilite (osteomielita) ale vertebrelor L4 si L5 (în special). Tratamentul susţinut cu cloramfenicol şi rahisinteza dau rezultate foarte bune.
MICOZELEActinomicoza poate interesa oasele prin propagarea din vecinătate (de la plămâni la coaste şi vertebre, de la gură la mandibulă, de la piele, la oasele şi articulaţiile membrelor, de la regiunea ileocecală la pelvis, coloana vertebrală etc). Leziunile sunt distructive,lichefiante, cu formare de abcese care elimină un puroi granulos, cu particule gălbui.
Blastomicoza (agent: Blastomycos der-matitidis) se propagă din vecinătate (dela piele spre profunzime) sau hematogen. Afectează, în primul rând, coloana vertebrală, dar şi oasele membrelor. Diagnosticul este microscopic (corpusculi micelieni în celule gigante) din materialul prelevat din pseudotuberculii lezionali.
Sporotricheza (sporotrichium) afectează foarte rar oasele sau articulaţiile omului. Se propagă din vecinătate (leziuni tegumentare) sau hematogen şi interesează craniul, coastele, oasele scurte (dactilite asemănătoare cu cele tuberculoase sau luetice).
Cryptococcoza (toruloza) şi histoplas-moza dau rareori leziuni osoase. Dacă afectează coloana vertebrală (histoplasma duboisii, în special), necroza lichefiată interesează mai mulţi corpi vertebrali, rezultând adevărate prăbuşiri vertebrale cu cifoze consecutive grave, compresiuni medulare sau radiculare, paraplegii.
Hidotidoza este cea mai frecventă. Omul, ca gazdă intermediară, în ciclul de dezvoltare al Taeniei Echinococcus, poate avea diferite localizări ale chistului hidatic (ficat, plămâni), localizarea osoasă fiind dintre cele mai rare (sub 1%: coloana vertebrală, toracică, pelvisul, scapula). Diagnosticul radiologie este pus de imaginea lacunară chistică multioculară fără ruperea corticalei sau reacţie periostică.
Tratamentul chirurgical este foarte dificil. Extirparea în totalitate a zonei parazitate, la distanţă, în os sănătos, este greu de apreciat.
deoarece formaţiunile parazitare (hidatidele) invadează spongioasa oaselor afectate foarte neregulat şi fără o delimitare precisă. De aceea, atunci când este posibil, se preferă extirparea în totalitate a osului (scapulectomie, rezecţie de coastă, vertebrectomie).
VIROZELE
Varicela poate cauza oprirea creşterii prin închiderea cartilagiilor de creştere. De asemenea, atât la adulţi cât şi la copii, pot apare osteite uscate, nesupurative ("osteo-myelitis variolosa") sau artrite (cot, genunchi) care evoluează spre anchiloză şi diformităţi.
Variola dă acelaşi tip de leziuni, dar artritele sunt mai grave.
Virusul vaccinai poate produce zone multiple de distrucţie osoasă.
Rubeola dă rareori leziuni osteoarticulare.
Maladia caffey (hiperostoza corticalâ infantilă) |
sus |
Boală rară, apare la sugar (2-6 luni) şi se manifestă ca o osteoperiostită inflamatorie la nivelul oaselor lungi ale membrelor, coastelor, oaselor centurii scapulare, mandibulei (radiologie apar imagini de apoziţie lamelară osoasă subperiostală, care îngroaşă şi deformează diafiza, lamele care înlocuiesc treptat corticalâ iniţială, care se rezoarbe).
Ca simptome asociate, se citează: febra, instabilitatea nervoasă, edem şi eritem al zonei afectate, anemie, leucocitoză, VSH crescut, reacţii pleurale. în cazuri grave pot apare tulburări de coagulabilitate (trombopenie) şi hemoragii cerebrale letale.
Evoluţia bolii este în pusee (săptămâni -luni, urmate de remisiuni - 3-4 ani).
Etiologia este necunoscută, probabil virală. Au fost incriminaţi şi factori ereditari sau familiali, precum şi epidemiologici.
Tratamentul chirurgical se impune doar în cazul abcedării sau suprainfectării leziunilor osteoperiostice.
Infecţiile mÎinii şi degetelor |
sus |
Dat fiind rolul deosebit al acestei unelte de mare fineţe care este mâna, supuraţiile care îi pot afecta funcţionalitatea şi integritatea morfologică trebuie tratate cu maximum de atenţie. Tratamentul se face în servicii de specialitate, dar cunoaşterea câtorva noţiuni legate de aceste infecţii, este obligatorie.
Etiopatogenia presupune o poartă de intrare sau o metastază septică. Germenii responsabili sunt cei banali (streptococi, stafilococi), ocazionali (tifici, enterococi, diverşi diplococi) germenii anaerobi (deosebit de periculoşi: colibacil, proteus, piocianic, etc).
Orice plagă (înţepătură accidentală sau de insectă) până la plăgile mari, dilacerante, orice leziune preexistentă (flictenă, bursită, granulom reumatoid) sunt focare potenţiale de infecţie care pot îmbrăca forme de simple inflamaţii periferice până la artrite, osteo-mielite, flegmoane extensive, gangrene, sep-tico-pioemii.
Infecţiile degetelor poartă numele de panariţii:
- dorsale - ale regiunii unghiale
- antracoid
- palmare - superficiale
- profunde
- gangrenoase
- erizipeloide
Tratamentul constă din antibioterapie, imobilizare, prişniţ rece alcoolizat, vaccino-terapie (vaccin polimicrobian) şi evacuare chirurgicală (incizie), când este colectat.
Propagarea panariţiilor pe vaginele sinoviale ale flexorilor (tenosinovite) presupune incizii etajate de drenaj.
Extinderea infecţiilor descrise mai sus la lojile musculare şi spaţiile celulare ale mâinii, constituie flegmoanele:
- palmare - mediane - superficiale
- profunde (retrotendinos)
- comisurale
- loja tenariană
- loja hipoternariană
- dorsale
Aceste flegmoane pot fuza proximal de-a lunghul vaginelor sinoviale tendinoase, până la nivelul antebraţului.