Din statisticile serviciilor medicale ale tarilor dezvoltate, intre anii 1960 si 1989 numarul ranitilor in incendii a crescut aproape proportional cu numarul si dirsitatea acestora, adica aproximativ cu 21%. Daca pana acum 40-50 de ani (exceptand razboaiele), ponderea incendiilor era in proportie de 70% in domeniul habitatului, azi aceste catastrofe afecteaza doar in 30-33% din cazuri casele de locuit, procentele mai mari fiind preluate de alte medii (forestier, industrial, nuclear etc). Dar odata cu dirsificarea cauzelor incendiilor, a crescut si complexitatea leziunilor suferite de cei surprinsi la fata locului, precum si de cei destinati sa-i salze (in Revolutia Romana din 1989, circa 8% din raniti - neoficial).
Ce este, asadar, de facut in momentul declansarii unui incendiu? Este intrebarea pe care trebuie sa si-o puna orice om care are ca sarcina salvarea semenilor. in primul rand, sa ajute pompierii la suprimarea acelui "triunghi de foc" care sta la baza intetinerii focului (combustibilul sau carburantul + sursa de caldura + oxigenul necesar arderii), pentru a observa "pe viu" cel mai bun traseu de evacuare a ranitilor. in al doilea rand, sa tina seama ca evacuarea cea mai eficienta dintr-o constructie in flacari nu este echivalenta cu operatiunea cea mai rapida. in consecinta, nu vom utiliza ascensoarele (pericol de blocare sau de extindere rapida a flacarilor din cauza aspiratiei ascendente a aerului in casa liftului).
Trecerea prin incaperi se va face cat mai aplecat spre podea si pe langa pereti, unde fumul este mult mai putin dens. Vor fi preferate unele incaperi de trecere inca neincendiate, situate in directia opusa vantului sau curentilor de aer si udate (racite) permanent (mai ales deschiderile: usi, ferestre). Vor fi calmati locatarii tentati de a sari pe ferestre, pentru a astepta in ordine sosirea salvatorilor sau a improviza un mijloc de evacuare sigur. in al treilea rand, trebuie sa se aibe in dere cateva situatii speciale, care cantaresc enorm in economia finala a sinistrului. Astfel, entuala sursa a incendiului va fi neaparat diminuata daca se gasesc mai multi raniti in incapere (o susrsa de foc casnic este mai bine sa fie imediat acoperita decat stropita; curentul electric - intrerupt; robinetele de gaz -inchise si protejate entual cu o carpa uda, buteliile de aragaz - inchise si acoperite cu o carpa uda). Apoi, se trece la evacuarea locatarilor. Cei care au hainele aprinse vor fi acoperiti pe fata cu o carpa subtire uda, iar corpul le va f acoperit cu o patura sau vor fi rulati intr-un covor. in lipsa acestora, accidentatul va fi rulat pe sol, dar nu tarat sau carat in fuga.
Pentru transportul si primul ajutor al sinistratilor trebuie tinut seama ca acestia nu sunt niste simpli traumatizati (fracturi, luxatii, contuzii craniene, toracice sau abdominale etc), ci afectati mult mai complex (soc termic, soc psihologic, arsuri inca invizibile ale tegumentelor, cailor respiratorii, prin inhalarea aerului sau gazelor fierbinti, arsuri corneene, asfixii sau preasfixii datorate emanatiilor de CO2, CO, hidrocarburi, funingine, gudroane etc). Au fost si cazuri de inecati de apa sau spuma utilizate de pompieri.In privinta transportului si mijloacelor de evacuare nu vom insista, acestea fiind deprinse de catre militari sau voluntari, in cadrul unor reguli stricte si in functie de mijloacele din dotare. Ne permitem sa atragem atentia insa asupra unor generalitati de mare importanta:- mijloacele de evacuare trebuie sa fie simple, solide, usoare, neinflamabile si nede-formabile la caldura; dispozitile sau obiectele constituti ale acestora sa aiba dimensiuni rezonabile (160-l80 cm) si sa fie foarte simplu concepute, pentru a putea fi manevrate si montate de oricine, in orice spatii, si utilizate chiar de un singur salvator (prin tarare); salvatorul sa se autoprotejeze de accidente neprevazute, sa se plaseze simetric in fata sarcinii de ridicat cu picioarele departate si genunchii flectati, spatele drept, iar ridicarea sarcinii sa se faca prin activizarea muschilor coapselor, evitand flexia sau torsionarea coloanei rtebrale.
Aceste precizari nu sunt inutile. Imaginati-va ca, prin nerespec-tarea lor, salvatorul face o hernie de disc in timpul efortului si ramane imobilizat langa ranit; pe cat putem, sa folosim fortele ranitului, pentru a-l pune sa se agate de noi, sa miste cu mainile sau sa impinga cu ele caruciorul pe care il transportam sau targa improvizata cu care il tragem; pe cat posibil, necunoscand leziunile suferite de accidentat, este bine ca acesta sa fie transportat de 3-4 persoane, care sa il sustina pe picioare, bazin, torace si cap, fara oscilatii mari.
Primul ajutor dupa scoaterea ranitului din focar (sau ridicarea sa de la locul accidentului, daca a sarit pe fereastra etc.) comporta urmatoarele etape:
1. Oprirea unei entuale hemoragii externe (sau exteriorizate), prin compresiune (manuala sau bandaj), garou (cu eticheta pe care sa se scrie ora legarii) sau pensa, plasata doar de un cadru medical.
2. Transportul rapid, dar atent, in cel mai apropiat loc adapostit, pentru a se lua primele masuri in caz de alte pericole vitale (asfixie -respiratie artificiala, masaj cardiac, oxigeno-terapie, controlul starii functionale a cailor respiratorii superioare si a faringelui -dezobstruarea lor, inlaturarea unor corpi straini sau cheaguri, controlul deglutitie voluntare, sustinerea mandibulei sau tractiunea limbii in cazul pierderii cunostintei; posibilitatea unei hemoragii interne - tradusa prin paliditate, puls foarte rapid, abia perceptibil, sau chiar absent, in care caz bolnavul va fi plasat cu capul la un nil inferior picioarelor).
3. Imobilizarea provizorie a unor entuale leziuni osteoarticulare, precedata insa de spalarea, aseptizarea si pansarea sterila a entualelor plagi sau arsuri.
