Luxatia acestei articulatii poate fi acuta (posttraumatica) sau recidinta (habituala). Apartine ca diagnostic si tratament, chirurgiei maxilo-faciale, dar in urgenta sau daca transportul pana la o unitate specializata dureaza, o luxatie de acest tip trebuie rezolta.
Cuprins:
1. cap şi gat |
sus  |
A. Articulaţia temporo-mandibulară
Simptome importante
1. Prognatismul dureros al mandibulei. Acesta poate fi unilateral (mandibula are un prognatism oblic, asimetric) sau bilateral.
2. Durerea preauriculară şi laterofarin-giană, asociată uneori cu o depresiune a tegumentelor în regiunea preauriculară, dureroasă la palpare.
3. Impotenţa funcţională - pacientul nu poate închide gura.
Tratament. După constatarea acestor semne clinice, dacă nu avem posibilitatea unui examen radiologie, prin mişcări uşoare antero-posterioare şi de lateralitate, încercăm să observăm dacă nu este vorba de fracturi ale condililor sau ramului vertical ale mandibulei (cracmente, mobilitate, dureri exacerbate). Dacă poziţia vicioasă este relativ fixă, se poate încerca reducerea; se introduc cei doi polici (stând în faţa pacientului) în gură, înapoia molarilor de minte ai mandibulei şi se exercită o tracţiune în jos, apoi o mişcare de "închidere" (uşoară, a gurii). De obicei, la tracţiunea în jos se percepe un clic şi arcadele dentare se aliniază.
B. luxaţiile vertebrale cervicale |
sus |
Pot avea un grad variat de gravitate (de la simple radiculalgii până la hernii de disc sau secţiuni sau contuzii de măduvă spinală).
Durerile mari, poziţia vicioasă a gâtului, redoarea ("torticolis post-traumatic") şi în final, examenul radiologie lămuresc diagnosticul.
Este preferabil ca un accidentat bănuit de un astfel de diagnostic să fie îndreptat spre un serviciu de specialitate, cu imobilizare provizorie a capului şi gâtului.
Tratamentul de urgenţă este asemănător cu cel descris la fracturi. De asemeni, cel de specialitate (extensie craniană, reducere ortopedică sub anestezie, reducere chirurgicală, rezecţie de proces articular cu eventuală rahisinteză, foraminectomie, etc).
Au aceleaşi cauze ca şi fracturile sau luxaţiile, mecanismul direct fiind însă mai rar, iar cel indirect de intensitate mai mică. Durerile la mişcări sau la mers, însoţite de contractură musculară (cervicală sau lombară, regiunile de elecţie ale entorselor) sunt principalul simptom. Iradierile radiculare pot atrage atenţia asupra unui hematom sau edem local sau chiar a unei hernii de disc.
Radiografiile simple sau cu contrast (aer, substanţe opace) asociate cu examenul neurologic, precizează diagnosticul.
Tratamentul de urgenţă constă din imobilizare şi analgezice. Chiar în eventualitatea unor simptome suportabile, este bine ca pacientul să beneficieze de consultul unui neurochirurg. Durerile localizate, neiradiate, care permit totuşi mişcări şi nu sunt însoţite de contracturi musculare, pot fi tratate cu imobilizare 10-21 de zile şi fizioterapie (eventual antalgice şi decontracturante) şi ţinute sub
observaţie.
Prognosticul este în general, bun.
în rezumat, este de reţinut că un traumatism vertebral, cu cât este mai cranial situat, este mai grav (potenţial). Imobilizarea, transportul atent, observarea permanentă a bolnavului până la serviciul de specialitate, sunt extrem de importante.
3. spondylolistezisul |
sus |
Este o luxaţie anterioară, progresivă, a vertebrelor lombare datorată unei soluţii de continuitate, la nivelul pediculului vertebral (spondiloliză).
Spondiloliza poate fi congenitală (lipsă de sudură osoasă) sau post-traumatică (fracturi, pseudartroze). Corpul vertebral al vertebrei craniale alunecă progresiv ventral (L5-S1 cel mai frecvent), uneori ajungând chiar la o "ptoză" în pelvis. In general, la adult, această luxaţie anterioară progresivă a corpului vertebral se opreşte şi se stabilizează.
Simptomele sunt, în general, cele ale unei hernii de disc, cu iradieri radiculare mai reduse, însă. Uneori, durerea este "în bară" la nivelul joncţiunii lombosacrate. Examenul radiografie (faţă, profil, oblic dreapta şi stânga) evidenţiază soluţia de continuitate a pediculului vertebral ("decapitarea căţelului") şi alunecarea ventrală a vertebrei suprajacente.
Tratamentul poate să îmbrace toate formele, de la cel conservator-funcţjonal (gimnastică, antalgice), fiziobalneoterapie, până la cel chirurgical (rezecţie de arc vertebral, rezolvarea herniei de disc asociate, rahisinteză dorso-laterală, etc).
Luxaţia sacro-coccigiană are simptome asemănătoare cu fractura coccisului, este diagnosticabilă radiografie şi, în caz de dureri rebele, are indicaţie chirurgicală (coccigec-tomie).
1. cap şi gat
