Tumora comuna, benigna, descoperita accidental, deseori nechirurgicala. Semne clinico-radiologice. Se asociaza uneori cu hemangiomatoza generalizata sau a unui membru. Radiologie, in cadrul es-teoporozei scheletului segmentului respectiapar (solitare sau multiple) imagini lacunare, striate, ca "razele de soare", dinspre centrul leziunii.
Cuprins:
. hemangiomul |
sus  |
Localizările sunt craniene, vertebrale, costale (75%) sau în oasele lungi (25%) şi au aspect de rarefacţie rotundă sau ovoidală şi doar examenele radiologice în diferite incidenţe furnizează, uneori, aspectul caracteristic, striat, al tumorii. în corpii vertebrali aceste striaţii (verticale) apar ca nişte coloane subţiri care susţin platourile tibiale. Fracturile spontane (tasările) de corpi vertebrali (dureroase) sunt deseori unicul simptom care atrage atenţia asupra existenţei unui heman-giom. Localizarea vertebrală este lombară (mai rar toracală) şi duce la compresiune în canalul rahidian.
Tumora, în orice localizare, este bine delimitată radiologie şi, chiar dacă "destinde" corticala, în dreptul său apare o apreciabilă apoziţie periostică.
Tratamentul propus de unii autori este roentgenterapia. Curetajul tumorii şi plom-bajul cavităţii cu autotransplante spongioase dă rezultate excelente. în cazul compresiunilor canalului medular, vertebrectomia propusă de unii autori este extrem de laborioasă, şocantă şi riscantă. Vom prefera laminectomia de decompresiune, urmată (eventual) de roentgenterapie (300° - 4000 r°).
. hemangioendoteliomul |
sus |
Tumoră malignă vasculară a oaselor copiilor. Rară, derivată din endoteliul vaselor din canalele vasculare sau din anastomozele vasculare libere din oase.
Semne clinico-radiologice. Evoluează malign de la început. Nu este dovedită transformarea malignă a hemangioamelor. Localizarea este de preferinţă în epifizele oaselor lungi; se extinde rapid în vecinătate (cele din epifiza proximală a tibiei sau distală a femurului, spre spaţiul popliteu). Se mai localizează în epifizele distale ale tibiei şifibulei, marele trohanter, tuberculii humeru-sului, oasele iliace, coaste. Dă metastaze mai rar, dar se extinde în vecinătate (Constant, Stout, Thomas, Hauser).
Aspectul radiologie (radiografie) este de liză lacunară, nedelimitată, progresivă.
Tratamentul este chirurgical şi radical (amputaţii sau dezarticulaţie la distanţă de tumoră - trebuie exclus osul care prezintă tumora), din cauza prognosticului sumbru.
. Hemangiopericitomul (glomusul) Tumoră pericitară (Stout şi Murray) benignă, rară.
Semne clinice-radiologice. Se descoperă accidental sau cu ocazia unei fracturi (patologice). Rareori dă dureri. Imaginea este de rarefacţie intraosoasă circumscrisă, localizată la falange, la tineri (15-30 ani) de ambele sexe. Deseori se confundă cu encondromul. Un traumatism îi poate exacerba evoluţia. Falanga cel mai des atinsă este cea distală.
Tratamentul este chirurgical (trepano-evidare, curetaj al pereţilor cavităţii şi plom-baj cu os spongios). în cazul unei creşteri rapide, după un traumatism (Torre, Iglesias, Zeiler), este recomandabilă dezarticulaţia falangei.
Nu se descriu recidive după tratamentul chirurgical corect.
Server Perez susţine caracterul paratu-moral al chistului osos anevrismal, a cărui origine (hematom subperiostic, hemangiom, fistulă arterio-venoasă, anomalie osoasă congenitală) este discutabilă, iar tratamentul (curetaj, plombaj osos, rezecţie segmentară) şi evoluţia, cel puţin nesigure (recidivează adesea). De aceea el recomandă biopsia leziunii urmată de rezecţie largă şi urmărire atentă; roentgenterapia nu are efect. Localizarea poate fi diferită, dar mai frecventă în oasele late, epifize (proximale de tibie sau fibulă) sau metafize. Este situat, central, cu evoluţie excentrică, este bine delimitat, cu margini subţiri, policiclice (aspect lobulat), fără tendinţă la delimitare netă şi prezintă uneori o liză centrală.
. hemangiomul
