- Polimialgia reumatica.
- Arterita temporala.
- Rahialgii, discopatii.
- Piciorul dureros deformat (cav, valg, plat, fasceita tara, pinteni calcaneeni, metatarsalgii diverse).
- Mana si piciorul cu afectiuni inflamatorii fibrozante deformate (sindroamele de canal carpian si canal tarsian, sinus tarsi, loja Guyon, maladia Dupuytren, maladia Lederhouse).
- Chisturile sinoale nearticulare.
- Maladia Tietze (tumefactii dureroase ale articulatiilor condrostemale 1 - 3).
- Simfizita pubiana.
- Pariartritele scapulhumerale, epicon-dilitele, apofizitele.
Cuprins:
Osteoartrozele |
sus  |
Sunt īncă discuţii dacă acest grup de afecţiuni poate fi īncadrat īn reumatism. īn ceea ce priveşte nomenclatura, există o multitudine de termeni sinonimi (arthritis deformas - Virchow; arthrozis deformans - unii autori europeni; osteoartrită), asupra termenului de osteoartroză oprindu-se Copemman şi Scott, ca fiind mai cuprinzător pentru aceste boli degenerative ale articulaţiilor si discurilor in-tervertebrale.
Patologie
Ca factori ar putea fi menţionaţi:
- Vārsta, care poate contribui, prin manifestările de "senescenţă articulară", la fisurarea cartilajului articular, din cauza "uscării fibrilare". Scleroza vaselor şi a sinovialei duce, de asemenea, la alterarea lubrefierii, iar activitatea enzimatică a condrocitelor scade, ceea ce produce alterări metabolice osului subcondral (şi aşa braditrofic), procesele regenerative la nivelul său şi al cartilajului articular devin aproape nule.
- Microtraumatismele.
- Leziunile vasculare.
- Tulburările metabolice generale şi locale (tulburarea metabolismului proteoglica-nilor şi al colagenului de partea acetabulară).
- Tulburările endocrine modifică pozitiv activitatea osteoclasticā, accentuānd resorbţia osoasă. Din acest motiv apar chisturi sub-condrale şi necroze supraiacente īn care regenerarea osoasă este anarhică, fiind īnsoţită de fibroză. Aceasta cuprinde şi ţesuturile din jur (interesate īn procesul inflamator local), osificarea anarhică la acest nivel dānd naştere la osteofite.
Clasificare
1 - Osteoartroze idiopatice.
2 - Secundare:
- Unor diformităţi articulare:
- incongruenţe articulare
- mucopolizaharidoze
- displazii epifizare
- protruzie acetabulară
- displazii luxante
- epifiziolize
- pseudoartroze
- meniscectomii
- Unor necroze aseptice:
- idiopatice
- după corticoterapie
- după roentgenterapie
- īn hemoglobinopatii
- īn unele boli (Thiemann, Kashin -Beck, Gaucher).
- Unor artrite inflamatorii (infecţioase)
- Unor tulburări metabolice şi endocrine
- Unor microtraumatisme:
- profesionale
- laxităţi articulare
- hipertrofii ale membrelor
- Unor neuropatii.
- Unor boli sanguine (hemofilie).
Forme clinice
Nu vom aprofunda manifestările clinice ale osteoartrozclor, deoarece ele au făcut subiectul multor dezbateri şi lucrări īn ultimii douăzeci de ani.
Localizărilecele mai frecvente consecutive unor artrite inflamatorii sunt: şoldul (coxartroză), genunchiul (gonartroză), coloana vertebrală (spondiloză), piciorul, glezna, māna.
Lombalgiile |
sus |
Multe forme dintre lombalgii pot fi īncadrate īn următoarele categorii:
STENOZELE LOMBARE DEGENERATIVE
Acestea pot fi secundare unor afecţiuni reumatice (SA, PR), congenitale sau traumatice (spondylolisthesis), sau artrozice (artroza micilor articulaţii intervertebrale), sau pot fi primare (idiopatice).
Simptomatologia constă īn durere (lom-bosciatică, lombocruralgie, radiculalgie, lom-balgie), anestezii şi deficit motor (inconstant).
Examenul obiectiv clinic, electric şi neurologic nu furnizează date deosebite.
Examenul radiologie al coloanei vertebrale, īn incidenţe oblice, poate să evidenţieze spondylolisthesis, artroză a micilor articulaţii, īngustare a găurilor intervertebrale, spondi-loliză, discartroză, anomalie de tranziţie, stenoză vizibilă de canal rahidian.
Tomografia, scanner-ul, mielografia (Amipac) pot să evidenţieze: o "īntrerupere" a rădăcinilor, stenoze de canal, etajări ale sacului durai, osteofite intracanaliculare etc.
Leziunile stenozante pot interesa atāt canalul rahidian (durai), cāt şi pe cel radicular (porţiunea īn care se găsesc rădăcinile nervoase de la emergenţa lor din sacul durai pānă la ieşirea din canalul rahidian: īn acest traiect, rădăcinile au raporturi foarte apropiate cu articulaţiile intercorporeale, discurile intervertebrale, procesele articulare, articulaţiile interapofiziare, istmul şi pediculii vertebrali).
Stenoza lombară este o realitate deseori neglijată īn diagnosticul diferenţial. Junghans, Mixter, Bar, Mc Nab, Epstein, Newman şi Willis sunt nume reprezentānd diferite şcoli care s-au ocupat de studiul acestor entităţi patologice, iar Congresul SICOT de la Kyoto (1978) a consacrat o bună parte din timp acestei probleme,
LOMBALGIA JOASĂ DE ORIGINE DORSALĂ ( "LOW - BACK PAIN")
īşi are originea īn regiunea T 11 - L 1. Şarniera toracolombară este un punct de solicitare mare atāt īn statică, cāt şi īn timpul mişcărilor. Micile articulaţii, inervate de aceleaşi ramuri dorsale ale nervilor rahidieni T 10 - L 1 care merg la tegumentele regiunii dorsale joase şi ale regiunii fesiere superioare, sunt responsabile de durerile iradiate īn aceste regiuni. Durerile se pot īntinde şi la regiunile trohanteriene şi dorsale ale coapselor, nu sunt īntotdeauna simetrice, sunt cronice, cu perioade de acutizare, coloana vertebrală păstrāndu- şi flexibilitatea.
Obiectiv durerea se constată plasānd bolnavul īn decubit ventral pe o masă, cu membrele inferioare atārnānd īn jos. Pe creasta iliacă posterīoară, la 8 - 10 cm. de linia mediană, se găsesc "punctele dureroase ale crestei" la palpare, iar imediat dedesubt, dacă pensăm pielea īntre degete se evidenţiază o "celulalgie".
De asemenea, presiunea laterală pe procesele spinoase şi presiunea profundă pe masivele articulare posterioare T 9 - L 3 este dureroasă (Maigne, 1984).
ALTE RAHIALGII
Psihoze, psihonevroze, colopatii, emotive.
ALTE MANIFESTĂRI PSEUDO-REUMATISMALE
PSEUDOPOLIARTRITA RHIZOMELICA
Este reprezentată de o afecţiune de tip reumatoid a centurilor, idiopatică, la indivizi de peste 50 de ani.
SINDROMUL ALGODISTROFIC
Nu este obligatoriu să aibă o etiologie traumatică.
PERIARTRITELE
Pot evolua separat, chiar după liniştirea unui puseu de artrită reumatică.
ALCAPTONURIA
Apare īn lipsa hemogentisicazei.
SESAMOIDITELE
Un interes aparte prezintă sindromul "La Fabella dureroasă ". Fabella este un sesamoid postero-extern la nivelul genunchiului, īn grosimea inserţiei superioare a capului lateral al m. gastrocnemian (extrem de rar la nivelul capului, medial). Acest sesamoid se găseşte īn 12 - 19 % din indivizi, chiar dacă nu se vede radiologie (poate fi cartilaginos). Rolul său este de īntărire a clementelor capsuloligamen-tare posterioare īn hiperextensia genunchiului. Spre fabella converg toate elementele fibroase de forţă īn stabilitatea unghiului posterolateral al genunchiului.
Clinic, sindromul se manifestă prin durere de tip mecanic (la mers, alergare, sărituri) şi la palpare (īn decubit ventral, uşoară flexie a genunchiului). Punctul dureros se găseşte la 1 cm. mai sus de extremitatea laterală a interliniei articulare a genunchiului (formaţiune dură, dureroasă, de circa 10-12 mm diametru).Cauze/e apariţiei sindromului pot fi traumatismele repetate (sportivi), concomitent cu existenţa unui focar de infecţie.
Osteoartrozele
