Se semnaleaza in cadrul dermitelor pso-riazice neglijate sau insuficient tratate. Uneori apare precoce, concomitent cu leziunile tegumentare.
Elemente de diagnosticIn general sunt aceleasi ca in PR, cu cateva particularitati:
1 - Degetele nu prezinta noduli (de tip Heberden sau Bouchard), dar iau aspect de degete in "carnat".
2 - Artritele mainilor si ale picioarelor sunt asimetrice si nu sunt insotite de gra-nuloame subcutanate.
3 - Factorul reumatoid lipseste in lichidul sinovial si serul sanguin.
4 - Examenele radiologie si histopato-logic sunt nerelatoare.
Cuprins:
Artrita lupică |
sus  |
Apare în lupusul eritematos sistemic.
Elemente de diagnostic
1 - Rash în regiunea malară.
2 - Rash discoid tegumentar.
3 - Fotosensibilitate tegumentară.
4 - Ulceraţii buconazale.
5 - Artrită:
- periferică
- dureroasă
- inflamatorie
- generatoare de redori
- nedistructivă, dar uneori generatoare de osteonecroze la nivelul capului femural.
6 - Serozite:
- pleurezii
- pericardite.
7 - Leziuni renale:
- proteinurile
- hemoglobinurie
- cilindrurie (cilindri hialini, cristalini şi chiar granuloşi, celule renale).
8 - Psihoze.
9 - Tulburări hematologice:
- anemie hemolitică
- reticulocitoză
- leucopenie, limfopenie
- trombopenie
10 - Imunologic:
- prezenţa celulelor hipice
- prezenţa anti - ADN şi anti - Sm
- apariţia anticorpilor antinucleari (detectabili prin imunofluorescenţă).
Etiopatologie
în mare măsură, etiopatogenia acestei boli este elucidată. După Ciobanu şi colab. (1981), la baza bolii stă o infecţie virală grefată pe un subiect cu o anumită predispoziţie genetică. Din acest conflict apare o anomalie imunologică fundamentală, cauzatoare a simptomatologiei şi evoluţiei bolii.
Se incriminează cel puţin patru aspecte fundamentale în descifrarea etiopatogeniei artritei lupice:
1 - Predispoziţia genetică, în speţă o hiperreactivitate imună favorizată de estrogeni (la femei).
2 - Infecţie virală (ipotetică).
3 - Aberaţia imunologică: antigene nucleare şi de membrană limfocitare la care se adaugă tulburări de semnalizare a reţelei celulare imune şi o hiperproducţie de complexe imune.
4 - Suferinţa prin complexe imune. Acestea depăşesc puterea de epurare a macro-fagelor şi reticuloendotelială, rezultând depozitări inflamatorii tisulare (faza activă), în faza inactivă a bolii, anomaliile sunt ascunse, asimptomatice.
ARTRITE REUMATOIDE
ÎN CADRUL ALTOR SINDROAME
Colita ulceroasă poate da artrite şi sino-vite, cu caracter fugace:
Enterita reziduală (ileita terminală) poate genera artrite, uneori persistente şi destul de rebele la tratament.
Sindromul Reiter dă artrite, uneori zgomotoase, dar prezenţa conjunctivitei şi a uretritei purulente facilitează diagnosticul.
De altfel, toate aceste sindroame sau boli dau artrite, sinovite sau spondilite, în general, după ce a fost pus diagnosticul bolii de bază, manifestarea articulară fiind relativ tardivă.
Sindromul Whipple, sindromul Behqetşi spondartritidele seronegative dau artrite, dar mecanismul etiopatogenetic nu se cunoaşte (posibil au interrelaţii genetice).
SCLERODERMIA
Elemente de diagnostic
1 - Dureri articulare la nivelul degetelor.
2 -Atrofia falangelor diatale cu induraţie sau nu.
3 - Tulburări vasculare la nivelul extremităţilor de tip Raynaud (90 %).
4 - Ulceraţii, panariţii, osteite ale falangelor distale, foarte dureroase, amputaţii spontane, căderea unghiilor. La baza acestor fenomene stă vasculita sistemică.
VASCULITELE
Sunt afecţiuni vasculare de tip reumatoid alergic (angeita hipersensibilă, vasculita leucocitochistică), care stau la baza aproape a tuturor tulburărilor vasculare din reumatism.
POLIARTERITA NODOASĂ
Apare, în general, la bărbaţii de vârstă medie, cu oboseală, jenă musculară, scădere în greutate, anorexie, febră. Relativ rapid apar şi tulburări viscerale (astm bronşic, miocar-diopatie, tulburări renale şi digestive, - abdomen acut, neuropatii periferice), ischemii şi infarcte cutanate la nivelul extremităţilor.
PERIARTRITA NODOASĂ (WEGENER)
Se manifestă prin focare inflamatorii la nivelul tegumentelor, de-a lungul traiectului unei artere (în general, superficială), urmate
de apariţia unor nodozităţi sensibile locale, apoi de obstrucţia dureroasă a arterei.
ARTERITA TEMPORALA
Se manifestă prin: polimialgii, cefalee rebelă temporală, febră, dureri în articulaţia lemporomandibulară (uneori), orbire bruscă la nivelul unui ochi şi scăderea în greutate.
Obiectiv, de-a lungul traiectului arterei temporale se remarcă diminuarea, apoi dispariţia pulsului, apariţia unor noduli mici şi dureroşi. Treptat, durerea se extinde la nivelul jumătăţii respective a scalpului şi, uneori, pot apărea necroze ale acestuia şi ale jumătăţii respective de limbă.
Biopsia arterei evidenţiază leziunea tipică de vasculita cu histiocite, celule gigante multinucleareşi fragmentarea tunicii elastice.
Subiectiv, se manifestă prin: anxietate, tensiune nervoasă, excitabilitate, iritabilitate, alternând cu depresiuni psihice, insomnii, oboseală, dureri, rigiditate (gât, umeri, mâini, piept, spate, şolduri, coate, genunchi) agravate atât de efort cât şi de oboseală sau repaus îndelngat.
Obiectiv, bolnavul încordat, nu se relaxează în timpul examinării, are dureri la pal-pare şi la mobilizarea segmentelor dureroase.
Sindromul polimialigic reumatic |
sus |
Elemente de diagnostic:
1 - Dureri în muşchii proximali (gât, umeri, bazin).
2 - Apare la subiecţii de peste 50 de ani.
3- Criza dureroasă durează peste 30 de zile.
4 - VSH peste 50 mm/oră.
5 - Răspunde foarte bine la prednison, 10 mg. zilnic.
6 - Uneori, se pot asocia dureri articulare.
DERMATOMIOZITELE ŞI POLIMIOZITELE
Sunt leziuni inflamatorii de tip reumatic localizate predilect în muşchii striaţi. Apar în decadele 5 şi 6 ale vieţii şi se manifestă prin dureri la nivelul membrelor inferioare, însoţite de fatigabilitate; durerile cuprind treptat membrele superioare, apoi încep să fie interesaţi şi muşchii care contribuie la întreţinerea unor funcţii vitale, bolnavul acuzând dis-fagie, sughiţ, greutate în respiraţie.
ALTE MANIFESTĂRI ARTRITICE PARAREUMATICE
1. GUTA
Este o manifestare parareumatică metabolică.
Elemente de diagnostic:
1 - Tofi paraarticulari şi în sinovială.
2 - Prezenţa uraţilor în tofi şi in lichidul sinoval.
3 - Acid uric, sanguin şi urinar, crescut.
4 - Atacuri dureroase monoartritice, cu durata de o zi, repetate, însoţite de roşeaţâ periarticulară şi interesând în special articulaţiile cuneometatarsiană I, metatarsohaluciană, intertarsiene.
5 - Radiologie, în afara osteoporezei şi a formaţiunilor chisticesubcondrale, pot apărea (în cazurile mai avansate) opacităţi difuze (uraţii din tofi).
Forme clinice:
- Cronică, cu diformităţi articulare şi tofi confluenţi, care ajung să ulcereze şi să supureze;
- Acută cu atacuri violente de o zi;
- Oligosimptomatică, cu afectarea viscerală (renală); în aceste cazuri, hiperuricemia este deosebit de mare.
2. CHONDROCALCINOZA
Afectează bărbaţii şi se manifestă sub formă de atacuri pseudogutoase, la indivizi de circa 50 de ani (limitele de vârstă, în general, sunt mai largi).
Elemente de diagnostic:
1 - Artrită acută (sau cronică) a genunchilor (uneori şi alte articulaţii mari sau matacarpofalangiene), bilaterală, simetrică, tranzitorie.
2 - Aspectele radiologice sunt tipice: imagini chistice subcondrale, cu microfracturi şi colaps cartilaginos articular, urmat de fragmentarea acestuia şi de formarea de "şoareci" articulari, osteofite, osificări ale tendoanelor muşchilor mari.
3 - în lichidul sinoval se evidenţiază cristale de pirofosfat, de calciu dehidrat (prin analiză chimică sau examen în lumină polarizantă).
3. ALTE ARTRITE DISMETABOLICE
Artritele se întâlnesc în hemocromatoză, ochronoză, maladia Wilson. Noi arh avut sub observaţie un număr de cazuri cu porfirii, cu manifestări poliarticulare la care doartratamentul bolii de bază (îndelungat, boala fiind foarte rezistentă la terapie) a rezolvat
manifestările articulare (dureri, impotenţă funcţională marcată).
Artrita lupică
