Tumorile primare ale articulatiilor, tecilor sinoale si burselor se intalnesc foarte rar. Ele se formeaza din sinoala si sunt in mare majoritate benigne. in general induc tumefiere articulara care se produce prin proliferarea seroasei si prin acumulare de lichid.
Cuprins:
SINOVITA VILONODULARĂ PIGMENTATĂ |
sus |
Boala se întâlneşte cu frecvenţă egală la ambele sexe. Cauza ei este necunoscută. De obicei afectează o singură articulaţie şi aceasta este cel mai deseori genunchiul. Sinoviocitele suferă o multiplicare anarhică, generând numeroşi vili, elemente pediculate sau sesile, mase lobulare, care deseori fuzionează în noduli. Sub aceste celule se află un infiltrat format din celule mari poliedrice sau rotunde (asemănătoare histiocitelor), macrofage încărcate cu hemosiderinâ sau lipide (celule spumoase), fibroblaşti, limfocite, celule-gigant multinucleate. în plus se întâlnesc frecvent zone hemoragice şi depozite de hemosiderinâ. Bogăţia în fibroblaşti indică vârsta leziunii, leziunile tinere având un număr redus de astfel de celule.
în funcţie de întinderea şi distribuţia leziunilor se descriu trei forme anatomo-patologice: o formă difuză care interesează aproape întreaga sinovialâ articulară, teaca tendinoasâ sau bursa (sinovita vilonodularâ pigmentată difuză), o formă nodularâ solitară (sinovita nodulară localizată) şi a treia formă, tenosinovita nodularâ localizată. Sinovitele difuză şi nodularâ au o tendinţa de invazie a osului pe la locul de pătrundere a vaselor nutritive. Aici se formează eroziuni mari, chistice care sunt mai frecvente la articulaţiile ce au o capsulă densă, inextensibilâ ca, de exemplu, articulaţia şoldului. La articulaţiile cu capsulă distensibilâ (genunchi) eroziunile sunt rare. Formele nodulare apar mai frecvent la femei şi se dezvoltă predilect la articulaţiile mici ale mâinii şi piciorului, iar formele difuze se înscriu de preferinţă la articulaţii mari. Tenosinovita localizată nodularâ mai este denumită şi tumoră cu celule-gigant a tecii tendonului. Ea apare ca o masa nodularâ multilobulată ataşată tecii tendonului, interesând mai des flexorul indexului şi inelarului.
Simptomatologia clinică este dominată de durere, tumefiere recurentă prin lichid sinovial brun sau serosanguinolent. Examenul radiografie poate arăta eroziuni chistice. De real ajutor diagnostic este artroscopia (care permite şi biopsie), artrografia şi mai recent rezonanta magnetică.
Tratamentul de elecţie este sinovectomia totală. Cu toate acestea, datorită imposibilităţii practice de excizie a întregii sinoviale, recidivele sunt frecvente, mergând până la 40%. Cei ce prezintă leziuni recurente sunt supuşi radioterapiei, administrării de radiocoloid intraarticular, mergând până la artroplastie la cei cu distrugeri articulare extinse.
OSTEOCONDROMATOZA |
sus |
Suferinţa se caracterizează prin formare în sinovialâ de multiple focare metaplazice de cartilaj hialin (condromatozâ). Osificarea encondrală a cartilajului poartă numele de ostocondromatozâ şi este vizibilă radiografie. Când fragmente ale acestor tumori se detaşează, în cavitatea articulară apare o simptomatologie specifică corpilor străini intraarticulari.
Nodulii cartilaginoşi se dezvoltă ca urmare a unei transformări metaplazice a fibroblaştilor subsinoviali. Boala este mai des monoarticulară şi afectează în special genunchiul. Apare mai frecvent la femei. Simptomatologia clinică este dominată de prezenţa unor corpi străini intrarticulari ficşi sau mobili. Diagnosticul este foarte mult ajutat de radiografia articulaţiei ce poate arăta calcificâri extraosoa-se, de artroscopie care poate servi şi la extragerea fragmentelor mobile. Tratamentul de elecţie este cel chirurgical.
ALTE TUMORI BENIGNE |
sus |
Tumorile benigne articulare întâlnite sunt lipoamele, condroamele, hemangioamele sau fibroamele. între ele, cu frecvenţă mai mare, se întâlneşte Iipomatoza articulară difuză caracterizată prin prelungiri grâsoase, polipoide sau viloase în sinovialâ articulară, mai frecvent în zona suprapatelarâ.
TUMORI MALIGNE |
sus |
Acest tip de tumori este foarte rar. Sarcomul sinovial se naşte din ţesutul fasciei, al tendonului, din tecile sinoviale, din burse. Cel mai des se dezvoltă la membrele inferioare. Leziunea se caracterizează printr-un aspect histologic bifazic.
Se întâlnesc celule mari, poliedrice sau cuboidale (ce secretă acid hialuronic) şi celule epitelioide care sunt aranjate în corzi sau tubuli. Când cele două tipuri de celule sunt inegal reprezentate, apare dominanta unuia, iar aspectul histologic devine monomorf. Tumora apare ca o masă adiacentă unei articulaţii. Artroscopia cu prelevare biopticâ, artrografia ca şi imaginea obţinută prin rezonanţa magnetică sau tomografia computerizată stabilesc diagnosticul. Tratamentul este mixt: chirurgical, cu radiaţii şi substanţe citostatice. Recurenţa tumorii este foarte mare, la 5 ani supravieţuind 25-50%, iar la 10 ani numai 10-20% dintre cei trataţi. Alte specii histologice se întâlnesc mai rar.
Tumorile metastatice au, de asemenea, o incidenţă extrem de rară. Tumorile osului pot interesa structurile articulare.