Ceea ce numim reumatism sunt, de fapt, in jur de 350 de boli diferentiate in functie de cauze, simptome si zona afectata.
Cuprins:
SINDROMUL TIETZE |
sus  |
Atât sindromul Tietze, cât şi costocondrita reprezintă inflamaţia dureroasă a articulaţiilor costocondrale. Aceste noţiuni sunt considerate ca sinonime sau ca entităţi clinice diferite.
Pentru cei ce le diferenţiază, în sindromul Tietze este interesată o singură articulaţie costocondrală (II sau III) şi suferinţa se manifestă prin tumefacţie şi durere locală.
în costocondrita sunt afectate mai multe articulaţii (de obicei III, IV şi V), care dor dar nu sunt tumefiate.
Durerea, factorul comun al ambelor forme, este localizată sau poate iradia în umăr sau braţ şi poate fi exacerbată de tuse, strănut, inspir profund sau la palpare.
Deseori durerea este atribuită suferinţei unor organe endotoracice, cel mai frecvent cordului, dar în egală măsură poate fi expresia unei boli reumatice sistemice.
Ameliorări se obţin după infiltraţii locale cu substanţe anestezice (novocainâ, xilină) şi steroizi sau după aplicări locale de căldură.
BOALA SCHEUERMANN |
sus |
Această epifizită a corpilor vertebrali toracali apare mai ales la adolescent şi adultul tânăr. Este de cauză necunoscută şi se manifestă prin dureri ale coloanei vertebrale toracale şi prin cifoză.
Examenul care pune diagnosticul este cel radiografie. Imaginea de profil a coloanei vertebrale arată vertebre cu marginea anterioară neregulată, cu contur festonat. în faze avansate de boală se descriu micşorări şi curbări ale acestei margini, care alături de hernii intraspongioase ale nucleiilor pulpoşi discaii induc cifoza dorsală.
Ca tratament se recomandă dormit pe pat dur, exerciţii fizice de tonifiere a musculaturii şanţurilor vertebrale, rareori fiind indicaţii de aparat gipsat.
ARTRITE ASOCIATE DISLIPIDEMIEI |
sus |
Hiperlipoproteinemia de tip II poate fi însoţita în jumătate din cazuri de manifestări articulare. Sunt afectate preferenţial marile articulaţii, deseori cu un caracter poliarticular şi migrator. Artritele care durează zile, rareori săptămâni, sunt urmarea afectării primare a structurilor periarticulare, cel mai frecvent a tendoanelor şi tegumentelor. Aici pot să apară xantoame (tendonul Achillian, patelar, al muşchilor extensori ai mâinii şi piciorului). La pacienţii homozigoţi xantoamele se evidenţiază în copilârie, pe când la heterozigoţi dupâ vârsta de 30 de ani când apar şi pe tegumente (coate, genunchi, mână). Câteodată se poate crea confuzie cu reumatismul articular acut datorită artritelor migratorii, a unui titra ASLO crescut (fals pozitiv prin dislipidemie) şi a unei insuficienţe aortice secundare aterosclerozei. Ca tratament se recomandă salicilaţi, alte AINS, analgezice.
SINDROMUL TIETZE
