Simpla prezenta a microcristalelor libere intr-o catate articulara induce local un proces de inflamatie acuta. Pana in prezent in lichidul sinoal s-au identificat o serie de cristale care au fost implicate in patogenia artritei acute.
Dintre acestea cu cea mai mare frecventa si mai bine studiate sunt artritele produse prin cristale de urat monosodic monohidrat. Aparitia lor in articulatie este urmarea ruperii unor depozite sinoale preformate. Cristalele de acid uric libere in articulatie adsorb rapid pe suprafata lor o serie de proteine ce se dispun intr-un strat monomolecular. intre cele peste 30 de specii de polipepteide identificate pe suprafata cristalelor, cateva sunt de interes biologic in geneza inflamatiei ca IgGl, Clq, fibrinogen, kininogen etc.
IgG se fixeaza pe cristale (datorita unui fenomen de atractie electrica) prin extremitatea Fab, lasand libera portiunea Fc ce va fi recunoscuta de receptorii specifici de pe leucocitele polimorfonucleare.
Sistemul complementului este activat de moleculele de IgG care s-au atasat cristalelor de urat si de Clq ce dene activ in urma fixarii electrostatice pe aceleasi cristale.
Factorul Hageman este activat printr-un mecanism similar celui produs prin contactul cu suprafata sticlei, proces care declanseaza sistemele biologice ale coagularii, plasminogenului, kininelor.
Desi toate aceste sisteme au potentiale proinflamatoare, cel mai important element flogogen al genezei artritei acute este leucocitul polimorfonuclear. Multitudinea de leucocite polimorfonucleare (in jur de 20 000/mm\' in lichidul sinoal) este rezultatul in mod principal al actiunii chemotactice a fractiilor C3a si C5a (aparute in urma activarii sistemului complementului), a leucotrienelor (LTB4) generate local, cat si a formarii si eliberarii unui factor chemotactic specific de catre insasi leucocitele expuse la cristale. Formarea acestui factor (Crystal Induced Chemotactic Factor = CCF) poate fi determinata si de particule de latex, gamaglobuline agregate, alte specii de cristale.
Fagocitoza cristalelor de urat este rapida, mai ales ca acestea sunt cu usurinta alipite leucocitelor, data fiind existenta receptorilor specifici pe suprafata celulei polimorfonucleare. Cristalele se acumuleaza in fagolizozomi, dar acestia nu le pot prelucra fiind lipsiti de uricaza, iar cantitatea degradata de leucoperoxidaza este nesemnificativa. Persistenta cristalelor in fagolizozomi duce la perforarea organitelor celulare. Enzimele deversate in citoplasma distrug leucocitul si tot continutul enzimatic din celula este eliberat in mediu. Cristalele nedistruse vor fi din nou fagocitate si fenomenul se repeta. incarcatura enzimatica lizozomala, alaturi de sistemele activate ale complementului, kininelor, leucotrienelor dau procesului un caracter acut, perpetueaza inflamatia si induc modificari distructive cartilajului articular.
Artrita se produce in mod similar si in cazul celorlalte cristale, fiind puternic argumentata in cazul pirofosfatului de Ca dihidrat, fosfatului bazic de Ca, suspensiilor de corticosteroizi injectate local.
Colesterolul poate fi intalnit in artrite inflamatoare sau degenerative, mai ales in cele de lunga durata. El nu a fost insa gasit in interiorul polimorfonucle-arului, ci numai liber, in lichidul sinoal. Participarea sa la inflamatie este argumentata prin capacitatea de a activa complementul pe cale alterna.
Un rol patogenic posibil a fost atribuit si cristalelor de oxalat de Ca si fosfat de Al, ambele putand aparea la bolnai supusi dializei extracorporale prelungite, pentru insuficienta renala cronica.
