Articulatiile pot fi impartite dupa gradul de mobilitate si structura anatomica in doua tipuri principale: diartroze sau articulatii sinoale in care se produc miscari ample si sinartroze in care miscarile sunt foarte limitate sau absente. La randul lor sinartrozele se impart in 4 subtipuri:
- simfize, articulatii care contin un disc fibrocartilaginos intre extremitatile oaselor, ce sunt fixate prin ligamente ferme;
- sincondroze in care oasele sunt unite prin cartilaj hialin si in care mobilitatea este limitata (articulatiile manubrio si costosternale);
- sindesmoze in care oasele sunt unite prin ligamente fibroase fara cartilaj (articulatia distala tibio-peroniera);
- sinostoze in care oasele sunt unite ferm intre ele prin tesut conjunctiv dens si prin punti osoase si care nu permit nici un fel de miscare (articulatiile intre oasele capului).
ARTICULATIA DIARTRODIALA,
Extremitatile oaselor care formeaza o articulatie diartrodiala sunt acoperite de cartilaj hialin. Articulatia este inconjurata de o capsula care este formata dintr-un strat extern fibros si unul intern sinoal. Unele articulatii (radiocarpiana, sternoclaculara, genunchi) contin meniscuri fibrocartilaginoase intraarticulare ce ajuta la mentinerea silitatii si la adaptarea extremitatilor osoase. Periferic aceste meniscuri sunt atasate capsulei articulare si ligamentelor de intarire a acesteia. Elementele care participa la o buna mecanica articulara sunt cartilajul, sinoala si lichidul sinoal.
Cartilajul de tip hialin este elastic, compresibil si deformabil. Aceste proprietati sunt urmarea unei mari hidrofilii a proteoglicanilor structurali care la presiune elimina in mediu apa si electrolitii, iar la relaxare o reabsoarbe ca un burete. Prin acest mecanism se asigura in acelasi timp si hrana condrocitelor.
Sinoala tapeteaza toata articulatia cu exceptia cartilajului. Ea inconjoara marginile cartilajului articular si se fixeaza pe os care in acest loc este lipsit de periost. Sinoala formeaza multiple falduri periferice care fac ca miscarile ample sa se produca fara deteriorari tisulare. Sinoala este compusa din 1-3 straturi de celule denumite sinoocite. Ele sunt lipsite de membrana bazala. Acest caracter particular explica in mare masura proliferarea lor necontrolata in poliartrita reumatoida. Celulele sinoale sunt de doua tipuri: A si B. Tipul A (denumit si M de la Macrophage-like), mai numeros, are o bogata reprezentare a organitelor celulare care sunt active, sugerand proprietati de fagocitoza. Tipul B (denumit si F de la Fibroblast-like) are un reticul endoplasmatic abundent. El este implicat in sinteza hialuronatului din lichidul sinoal. Tesutul conjunctiv subsinoal in care se gasesc fibroblasti, mastocite, fibre de colagen (I si III) si tesut adipos au o retea bogata de capilare sanguine si venule, vase limfatice si terminatii nervoase.
Lichidul sinoal este un transudat plasmatic bogat in hialuronat secretat de sinoocitele B. El contine maximum 200 elemente/mm3 care in majoritate sunt mononucleare provenite din sinoala. Rolul sau major este de lubrefiere a suprafetelor articulare si de asigurare a hranei cartilajului hialin care este avascular. in artrita, numarul si raportul celulelor, ca si caracterele biochimice ale lichidului articular se modifica.
Silitatea articulara este data de structuri ale tesutului conjunctiv (capsula, tendoane, ligamente) si de centurile musculare. In acelasi timp acestea permit o mobilitate articulara in anumite uri si limiteaza amplitudinea miscarilor.
Miscarile in articulatiile diartrodiale se fac cu usurinta datorita unor coeficienti de frecare foarte scazuti. Acest fapt este posibil deoarece suprafetele cartilajului articular sunt foarte netede si sunt acoperite de glicoproteine ce interactioneaza cu suprafata lui formand o pelicula cu proprietati lubrifiante. in plus lichidul sinoal aduce un supliment de onctuozitate prin acidul hialuronic.
