Daca vrem sa intelegem si sa patrundem cat de cat in sfera bolilor reumatice, n-o putem face fara a avea cate cunostinte elementare de anatomie umana. Anatomia este disciplina care se ocupa cu studiul formei si al structurii organismelor vietuitoarelor. Desi in sculpturile lor grecii au redat perfect forma corpului uman. atat din punct de vedere estetic, cat si anatomic, le era familiara doar forma exterioara a corpului.
Pentru medicul modern nu se poate imagina practicarea medicinei fara cunostinte profunde de anatomie. Desi reumatologia moderna se indreapta tot mai mult spre cercetarea imunologica si genetica, o conditie esentiala a studiului este stapanirea temeinica a anatomiei.
Deci nici noi nu ne putem lipsi de cele cate informatii fundamentale oferite de anatomie, daca dorim sa intelegem inile ce urmeaza.
Aparatul de miscare si de sustinere al corpului uman este compus din numeroase structuri, iar baza lui o constituie scheletul osos. acoperit de muschi, care. impreuna cu ligamentele si tendoanele, dau silitate scheletului. Muschii si oasele se hranesc prin sistemul circular sanguin, care aduce substantele energetice si de alimentare necesare si le preia pe cele rezultate din meolism, transportandu-le la organele responsabile cu eliminarea lor. Dar abia sistemul nervos este cel ce permite functionarea acestor combinatii complexe, prin stimulare si mecanisme complicate de feed-back, asigurand astfel mobilizarea acti a corpului.
La cea mai mica actiune intreprinsa de organism, se declanseaza acest mecanism complicat. Creierul nostru este strabatut de stimuli voluntari si involuntari. Cand intindem mana dupa un pahar cu apa. sunt stimulati numerosi muschi, care, la randul lor. actioneaza asupra articulatiilor, punan-du-le in miscare.
Sunt actite astfel articulatia umarului si cea a cotului, dar mai cu seama articulatiile mainii si ale degetelor, responsabile pentru functia de apucare si tinere. Deja sunt puse in miscare circa douazeci de articulatii, iar numarul lor creste considerabil daca, in plus. trebuie sa ne aplecam pentru a ajunge la pahar. Astfel, sunt necesare miscari ale coloanei vertebrale, dar si la nivelul articulatiei soldului. Chiar si simpla sedere pe scaun cere un mecanism complex de comanda, care activeaza musculatura coloanei vertebrale, ce permite pozitia verticala a axei scheletului.
Bolile reumatice actioneaza in mod negativ asupra acestui mecanism de miscare, fie prin imbolnaviri ale muschilor, ale tendoanclor. ale oaselor, sau prin afectarea structurii interne adesea complicate a articulatiilor. Disfunctiile anumitor nervi sunt tratate, frecvent, prin conlucrare cu neurologii, tot de reumatologi (ischialgia. sindromul tunelului carpian etc).
Partile principale ale unei articulatii a membrelor sunt: osul. cu imbracamantul sau cartilaginos. alunecos, si capsula articulara, cu un invelis exterior dur si cu unul intern, raspunzator de meolismul articular (synovialis). Procesele inflamatoare din articulatie (artrita) se produc la nivelul acestor structuri articulare. Principala tinta a imbolnavirilor reumatice o constituie articulatia, a carei structura interna este prezentata schematic in . 1. in cazul unei inflamatii articulare, se ajunge la o tume-fiere a invelisului intern al capsulei articulare, cu producerea unor substante inflamatoare in mare masura agresive, care conduce la distrugerea cartilajului articular si, mai tarziu, a intregii articulatii in cavitatea articulara, procesele meolice au loc la nivelul lichidului articular, care detine, in acelasi timp, si un rol in alunecare. Daca e vorba de o inflamatie articulara, apare, de la caz la caz, un dezechilibru intre productia de lichid articular si eliminarea lui. Se poate ajunge, in evolutia unei atare situatii, pana la un hematom intraarticular.
Ca o achizitie suplimentara, unele articulatii dispun de niste lamele intraarticulare (meniscuri si discuri), care servesc drept tampon pentru a opri loviturile puternice asupra articulatiei sau pentru a echilibra articulatii asimetrice.
Pungile cu mucus (burse) si tecile tendinoase contribuie la alunecarea intraarticulara. Si ele pot fi afectate de procese inflamatorii. Ligamentele articulare intaresc capsula articulara, asigura conducerea miscarii articulare si modereaza miscarile articulare exagerate. Musculatura are, pe langa rolul de a mobiliza articulatia, si o functie silizatoare.
Clasificarea articulatiilor se poate face dupa numarul de elemente componente (articulatie simpla, articulatie complexa) sau dupa forma corpului articular (bila, nuca, balama etc).
Nu numai membrele sunt mobilizate prin articulatii, ci si coloana vertebrala dispune de numeroase articulatii mici intre vertebre, prin care se produce miscarea armonioasa a coloanei vertebrale.
Dar coloana vertebrala prezinta o buna mobilitate si datorita discurilor intervertebrale. a caror evolutie completa are loc mai ales in anii tineretii. Este vorba de o masa car-tilaginoasa, o legatura mobila, formata in special din fibre cartilaginoase (discul intervcrtebral), intre doua oase vecine (corpurile vertebrale). Aceasta legatura cartilaginoasa. mobila, intre doua corpuri vertebrale si micile articulatii dintre arcurile vertebrale formeaza segmentul ce confera mobilitatea intre doua corpuri vertebrale vecine . Acest segment permite numai o mica raza de mobilitate, dar, in ansamblu, prin insumarea miscarilor celor peste douazeci de asemenea segmente, coloana vertebrala capata o mobilitate remarcabila.
Aceste unitati de miscare sunt supuse modificarilor prin procese degenerative, si astfel se ajunge la spondiloza, atunci cand sunt afectate corpurile vertebrale, la spondiloartroza. in modificari ale articulatiilor intcrvertebrale. si la osteocon-droza, cand e vorba de un proces degenerativ al discurilor intervertebrale.
Un rol apreciabil in mentinerea mobilitatii articulatiei il are cartilajul articular. El acopera partile componente ale articulatiei, permitand alunecarea structurilor interne ale acesleia. In cazul in care acest cartilaj este afectat, se ajunge la modificari ale articulatiei mai rapide sau mai lente, dar de obicei ireversibile, fie prin sarcina (incarcare) gresita, cu uzura consecuti a articulatiei (artroza), fie prin mecanisme inflamatorii (artrita). Modificarea structurii cartilajului articular prin uzura sau inflamatie poate fi atat de importanta.
Incat segmentul osos implicat comunica direct cu cavitatea articulara, ceea ce duce. prin incapacitatea osului de a aluneca, la iritatii semnificative si la dureri, iar in final, la distrugerea ansata a articulatiei.
Deoarece imbolnavirile reumatice pol afecta in mod direct atat oasele cat si muschii, urma o scurta descriere a acestora.
Se cunosc diferite forme de oase. Pentru reumatologi, prezinta importanta in primul rand oasele lungi ale membrelor si oasele scurte ale mainii si ale piciorului. In plus. se mai cunosc oase late. cum ar fi majoritatea oaselor craniului si ale omoplatului, si oase spongioase, ca etmoidul. sfenoidul si osul frontal.
Oasele lungi sunt alcatuite din diafiza (portiunea de mijloc) si din cele doua capete, mai mult sau mai putin proeminente, cpifizele, acoperite, la nivelul articulatiei, de cartilajul articular.
Structura compacta a masei osoase inveleste madu osoasa. Masa solida a osului este imbracata in periost, care este bine scularizat si inert si serveste hranirii osului. Buna inertie a osului a fost simtita de oricine cand a primit o lovitura in fluierul piciorului".
Arhitectura osului este o capodopera a naturii. E in asa fel alcatuita. incat, cu minimum de substanta, se atinge maximum de rezistenta si capacitate de incarcare. Lamelele osoase sunt dispuse conform liniilor de forta ce supun osul la presiuni. Prin schimbarea directiei liniilor de forta asupra osului, de exemplu, prin pozitii vicioase obtinute prin vindecari gresite ale fracturilor, se produce o rearanjare a lamelelor osoase in functie de noile conditii de statica.
Pana acum am avut de a face cu componentele statice ale aparatului locomotor, insa componenta lui dinamica este musculatura. Dupa structura, se deosebesc muschii netezi si muschii striati. Ultima categorie de muschi este raspunzatoare de fenomenul miscarii si influentata de vointa noastra, astfel ca se si numeste musculatura voluntara. Dimpotri, musculatura neteda nu se supune vointei noastre; ea lucreaza in fiecare secunda a vietii in sele sanguine si in intestin. Un singur muschi striat lucreaza independent si. din fericire, complet automat: muschiul inimii (miocardul).
Facand abstractie de diversele forme ale musculaturii scheletice, care nu constituie obiectul randurilor de fata. la orice muschi scheletic se pot deosebi doua capete de fixare, unul considerat, conventional, ca origine (origo), celalalt ca insertie terminala (insertio). De obicei are la capat un tendon, ce se prinde de os fie direct, fie la nivelul periostului. Iritarea locului de insertie poate duce la dureri foarte mari, de pilda, in cazul epicondilitei. Muschiul isi poate schimba atat lungimea, cat si tonusul in functie de necesitati. Exista muschi a caror activitate se exprima mai ales prin tonus, ca, de exemplu, asa-numita musculatura dorsala autohtona, de care avem nevoie pentru mentinerea verticala a coloanei vertebrale.
Forta dezvoltata de musculatura depinde, pe langa factorii intrinseci ai muschiului, ca lungimea si numarul fibrelor musculare ce-l alcatuiesc, si de lungimea bratului parghiei. Un muschi poate actiona asupra unei articulatii, doua sau chiar mai multe. in functie de efectul produs fata de axa corpului, se deosebesc mai multe categorii de muschi: flexori, extensori, adductori. abductori, pronatori si supinatori. Trebuie sa intelegem insa ca, pentru a produce un anumit tip de miscare, asupra unei articulatii nu actioneaza un singur muschi, ci avem de a face cu o actiune combinata a mai multor muschi care lucreaza sinergie sau antagonist.
Diferitele mecanisme ajutatoare sustin functia musculaturii sau confera suprafete de alunecare in articulatie, cum ar fi tecile tendinoase si bursele.In cazul unei functionari normale a acestor parti componente ale aparatului locomotor, descrise in mod sumar in randurile de mai sus, rezulta o miscare armonioasa. in cazul existentei unor defecte in acest mecanism. in functie de agentul cauzal sau de imbolnavirea aparuta, trebuie rezolte probleme de natura chirurgicala, de medicina sporti, de ortopedie sau reumatologice.
