Dupa aplicarea fiziotcrapici, am la dispozitie posibilitatea terapiei medicamentoase. Bineinteles ca alegerea unei anumile forme de terapie depinde. in primul rand, de tipul de afectiune reumatica. In cazul unei imbolnaviri degenerati a sistemului osos. ne orientam mai intai asupra masurilor fizioterapculicc. in cazul bolilor inflamatorii articulare, dimpotriva, ameliorarea suferintelor se obtine preferential prin terapia medicamentoasa anii inflamatoare. De obicei insa medicul recurge la o combinatie de diferite masuri terapeutice, deoarece numai printr-o terapie complexa putem aa succes in Iratarea acestor afectiuni.
Ce medicamente se utilizeaza in terapia bolilor reumatice?
» Antiinflamatoare nesteroidice (AINS - medicamente care nu contin cortizon, recomandate in suferintele reumatice)
» Preparate cortizonice
» Analgezice (medicamente contra durerilor)
» Asa-numitele terapeutice de baza (care trebuie sa opreasca sau sa incetineasca evolutia bolii)
Medicamentele antiinflamatorii nesteroidice (AINS) dezvolta in organism mai multe actiuni:» inhiba inflamatia (antiflogistice);
» calmeaza durerea (analgezice);
» scad temperatura (antipiretice).
Fiecarui reumatic, antireumaticul potrivit
Aceste trei caracteristici sunt de la substanta la substanta in mod diferit reprezentate. Astfel, un medicament are o componenta antialgica mai puternica, altul are un efect inflamator mai puternic. Medicului i se ofera astfel posibilitatea de a alege medicamentul cel mai potrivit pentru afectiunea dvs. Daca suferiti de o imbolnavire de uzura, unde apar putine elemente inflamatoare, atunci el va alege un medicament cu un efect analgezic puternic (de calmare a durerii), daca, dimpotriva, ati o poliartrita cronica sau o alta boala reumatica inflamatoare, el se va decide, in consecinta, pentru un medicament in care predomina efectul de inhibare a inflamatiei (antiflogistic).
Astazi, am la dispozitie un numar foarte mare de medicamente inregistrate ca antireumatice nesteroidice, care se administreaza diferit. Majoritatea acestor AINS exista sub forma de lete, capsule, drajeuri si supozitoare. Unele preparate se gasesc si sub forma injecila, ceea ce, ca si in cazul supozitoarelor, prezinta avantajul de a evita tractul digestiv.
Nu exista efect favorabil, fara reactie adrsa
Efectele adrse asupra tractului digestiv, care apar cel mai des in terapia cu AINS, nu pot fi impiedicate deoarece substantele au un efect general asupra mucoasei gastrice, in sensul ca inhiba anumite mecanisme de protectie (efectul prostaglandinic). Cele mai importante efecte nedorite (reactii adrse) ale AINS sunt:
» Pe tractul digestiv: gastrita, duodenita. ulcerul gastro-duodenal, hemoragiile digesti gastrointestinale.
» Modificari ale hemoleucogramei: reducerea numarului de globule albe si trombocite, prin efectul de inhibare a producerii acestora la nilul madui osoase: scaderea numarului de hematii (anemic), prin sangerari cronice la nilul stomacului, ca urmare a unei gastrite.
» Reactii alergice cu eruptii pruriginoase (mancarimi ale pielii), uneori chiar crize de astm.
Antireumaticele actioneaza chiar si prin piele
Unele medicamente reumatice sunt puse la dispozitie sub forma de unguente, geluri sau creme. Prin folosirea lor. este aproape imposibil sa se ajunga la reactii adrse siste-mice. in cel mai rau caz. aparand o reactie iritativa locala. Efectul atins este insa mai scazut.
Cortizonul, cel mai puternic antiinflamator
Cortizonul este un hormon produs de corticala glandei suprarenale. Astazi, cand vi se prescrie un preparai corti-zonic, acesta este un derivat sintetic al hormonului natural.
Stiinta a descoperit si produce aceste derivate pentru a mari eficienta substantei de baza si pentru a reduce efectele adrse.
Efectele cortizonului sunt: antiinflamator si imuno-supresiv (inhiba sistemul imunitar).
Si astazi este inca cel mai puternic medicament antiinflamator, ceea ce explica de ce se foloseste atat de des in reumatologie.
Indicatiile cortizonului in reumatologie:
» inflamatii acute articulare si ale coloanei rtebrale;
» boli inflamatoare ale tesutului conjunctiv (colagenoze);
» inflamatii cronice, atunci cand eficienta preparatelor nesteroidice nu este cea scontata;
» pentru infiltratii intraarticularc in inflamatii necauzate de infectii.
Asemenea oricarui medicament, si cortizonul are, pe langa actiunea pozitiva de vindecare, si efecte nedorite care. in special in administrari prelungite, pot duce la urmari suparatoare. Ca in orice tratament, trebuie bine cantarite efectele favorabile si cele negati.
Dupa descoperirea calitatilor antiinflamatoare benefice ale cortizonului, o perioada lunga de timp a fost administrat cu marinimie, ceea ce a provocat aparitia multiplelor efecte adrse si. in consecinta. o respingere a acestei substante, in principiu atat de valoroase. Euforia cortizonica a luat o curba descendenta spre teama de cortizon. Astazi, se cunosc foarte bine partile insorite si cele intunecoase ale acestui grup de substante, si ele pot fi folosite in mod eficient cu un risc minim. In terapia pe perioade scurte, trebuie avuta in dere in special toleranta digestiva. Substantele moderne de protectie gastrica trebuie administrate de timpuriu, pentru a impiedica aparitia complicatiilor, cum ar fi gastritele, ba chiar ulcerele gastrice.
Efectele adrse ale cortizonului:
» Tulburarile tractului digestiv (gastrita, ulcere, hemoragii).
» Osteoporoza (in utilizari prelungite).
» Scaderea capacitatii de rezistenta la stres (reactia corpului la situatii de stres organic sau psihic) in administrari prelungite
» Atrofia cutanata (modificarea calitatii pielii).
» Sindromul Cushing" (fata in forma de luna plina", scaderea calitatii tesutului conjunctiv) in administrari prelungite.
» Cresterea glicemiei si a tensiunii arteriale.
Cortizonul in alternanta glanda suprarenala - hipofiza
Am mentionat mai devreme ca producerea de cortizon propriu are loc la nilul corticalei grandei suprarenale. Producerea sa in corp este insa coordonata de glanda hipofiza. Atunci cand cortizonul este adus suplimentar in organism, ca medicament, se ajunge la un mecanism de feed-back reglat de hipofiza. prin care productia de cortizon la nil suprarenal este scazuta. O consecinta a acestui mecanism poate fi atrofia corticalei glandei suprarenale, care apare in administrarile prelungite de cortizon in doza crescuta.
Doza echivalenta
Limita zilnica este injur de 7.5 miligrame Prednisolon (un derivat cortizonic). Dirsele preparate cortizonice au felurite efecte, mai mult sau mai putin puternice, asupra ciclului de reglare hipofiza-corticosuprarenala, ceea ce conduce la asa-numita doza echivalenta de Prednisolon.
Cu cat efectul de inhibare asupra ciclului de reglare este mai puternic, cu atat mai scazuta este doza echivalenta de Prednisolon a preparatului cortizonic respectiv. Doza-limita in administrari de lunga durata trebuie, pe cat posibil, sa nu depaseasca doza echivalenta de Prednisolon mentionata anterior.
Vedem deci ca nu cortizonul in sine poate fi periculos, ci administrarea lui imprudenta. Acest lucru este insa valabil in cazul oricarui medicament eficient, deoarece si antireumaticele nesteroidice trebuie luate doar sub supraghere medicala.
De aici, o artizare urgenta: Nu va tratati singuri! intrebati medicul, cautati impreuna cu el medicamentul cel mai potrivit bolii.
Vindecarea este rareori posibila
Nu trebuie sa disperati, deoarece cu asa-numita terapie de baza se poate cel putin incetini evolutia bolii, daca nu chiar stopa, desi mecanismele de actiune ale acestor forme de terapie nu sunt inca suficient cercetate. Se cunoaste insa efectul lor asupra sistemului imunitar.
Terapia de baza folosita in poliartrita cronica:
» Resochin (Chloroquin)
» Subreum
» Saruri de aur (lete, injectii)
» D-Penicilamina
» Salazopirina
» Amethopterin (Methotrexate) »Azathioprin (Imurek)
» Ciclosporina A (Sandimmun)
» Ciclofosfamida (Endoxan)
Terapia de baza in artroze (condroprotectiva):
» Condroitinsulfat (capsule, injectii)
» Acid hialuronic intraarticular
Terapia de baza in colagenoze:
» Methotrexate
» Endoxan
» Imurek
» Leflunamid
» (Cortizon)
Intrucat aceste medicamente au, in parte, efecte adrse periculoase, se administreaza numai in centre reumato-logice, respectiv doar sub control medical. Sunt necesare urmarirea permanenta a hemoleucogramei si a functiei renale si hepatice. Prin respectarea stricta a acestor masuri, riscul poate fi menlinut in limite relativ reduse. inainte de a incepe terapia, este neaparat necesara o discutie clarificatoare intre pacient si reumatolog, deoarece pacientul, prin comportamentul sau fata de boala, poate reduce riscul aparitiei complicatiilor (respectarea stricta a controalelor, indepartarea factorilor de risc suplimentari, ca. de pilda, alcoolul, luarea altor medicamente fara consult medical, expunerea excesiva la radiatiile solare etc).
Reactiile adrse ale terapiei de baza:
» Modificarea hemoleucogramei.
Scaderea globulelor albe (leucopenie). a trombocitelor (trombopenie) si a globulelor rosii (anemie).
» Leziuni hepatice.
» Leziuni renale.
» Interferente de actiune cu alte medicamente.
» Sensibilitate la razele ultraviolete.In plus. incercarile de terapie pe baze molecular-bio-logicc au adus deja progrese promitatoare. Dar. dc-acum inainte, trebuie sa ne multumim o perioada cu metodele cunoscute si folosite pana in prezent.
Ce medicamente se mai folosesc in tratamentul bolilor reumatice?
De multe ori sunt utilizate in mod suplimentar substante care relaxeaza muschii, asa-numitcle miorelaxante. mai ales in suferintele coloanei rtebrale, marcate adesea de contracturi musculare. in sciatica, sunt intrebuintate asa-numitele vitamine ncurotrope din grupa B (B1. B6, si B121).In artritele reacti, pe langa antireumaticclc uzuale, sunt necesare si antibiotice, chiar cateva luni la rand ( cap. VII/2).
Terapia medicamentoasa a bolilor reumatice, relativ simpla la prima dere, prin utilizarea repetata a medicamentelor antiinfiamatoare nesteroidice, il supune pe medic la o sarcina nu prea usoara, si de aceea este numai de resortul specialistului!
