Medicina a cautat mereu sa desparta rezolrea problemelor trupesti de a celor sufletesti. Filozofia insa nu Ie-a tratat separai, iar de la Freud stim ca exista multe legaturi intre soma - corp si psyche - suflet, spirit.
Astazi, se cunoaste faptul ca multe tulburari ale tractului digestiv au la baza probleme psihice, iar uncele boli de piele pot fi influentate de starea sufleteasca - si- de cati ani. suntem la curent cu interdependentele existente intre psihic, sistemul imunitar si fenomenele inflamatoare.
Cuprins:
Reumatismul, expresie a problemelor psihice |
sus |
Ar fi desigur o mare greşeală dacă. în contradicţie cu principiile pur somatice ale bolilor, am considera problemele psihice drept cauza primordială sau chiar unică în apariţia îmbolnăvirilor. Tot aşa cum astăzi acceptăm influenţa factorului psihic în provocarea multor afecţiuni, nu trebuie să ne îndoim de existenta evenimentelor la nivelul corpului în fenomenul de boală. In producerea, cronicizarea, intensitatea, reinstalarea unei boli joacă un rol important atât corpul. cât si spiritul. în îmbolnăvirile reumatice, fenomenele psihice pot avea o contribuţie semnificativă. Acest lucru este valabil atât în bolile degenerative (mai ales cele ale părţilor moi) cât si în bolile inflamatoare reumatice.
In ceea ce priveşte sindroamele reumatice ale părţilor moi, ne ajută si limbajul popular. De multe ori, se spune despre oamenii care depun o activitate psihică grea, importantă, costisitoare, împovărătoare că sunt "încordaţi". Si, într-adevăr, stările de încordare ale musculaturii spatelui, dar adesea si ale tendoanelor de inserţie, sunt evidente în probleme psihice apăsătoare. "Relaxarea" linişteşte musculatura si aparatul de inserţie.
Desigur că în cazul fenomenelor de încordare la nivelul părţilor moi ale coloanei vertebrale există modificări de uzură ale discurilor si ale articulaţiilor intervertebrale care creează condiţiile apariţiei unor iritaţii ale rădăcinilor nervoase. Rolul decisiv este jucat de acţiunea combinată a modificărilor anatomice si a încărcăturii psihice.
Durerile resimţite la nivelul articulaţiilor si al părţilor moi survin adesea în stări depresive. Un sindrom clasic în acest sens este sindromul fibromialgic în care pot apărea dureri în diferite părţi ale corpului (spate, umeri, bazin, braţe, membre inferioare, piept), foarte rebele mai ales la nivelul tendoanelor de inserţie. în acest sindrom, medicamentele contra durerilor sau a inflamaţiei ajută puţin sau deloc, în schimb, antidepresivele (prescrise numai de medic!) si în special măsurile psihoteiapeutice sunt de un real folos.
Un fenomen distinct îl constituie durerile reumai ice care apar la femeile de vârstă mijlocie, adică în jurul menopauzei. Nu este încă destul de clar dacă aceste suferinţe trebuie puse pe seama transformărilor hormonale sau se bazează pe alţi factori. S-a dovedit însă că aceşti ani doldora de transformări duc si la modificări ale psihicului femeii (cel puţin subtile) care pot influenţa si aceste fenomene articulare.
Trebuie menţionat în acest capitol, ce tratează legătura bolilor reumatice cu factorul psihic, că si durerea se află sub influenţa psihicului. Aceeaşi durere. în funcţie de starea psihică, se resimte diferit. Astfel, distragerea, bucuria, teama, tristeţea pot influenţa modul de percepere al bolii.
Am specificat mai sus că nu numai bolile reumatice degenerative, ci si cele inflamatoare, sunt supuse factorilor psihici. Se ştie că pacienţii cu poliartrită cronică au anumite trăsături psihice, un mod de a vedea viata si legătura cu partenerul diferit faţă de pacienţii care suferă de alte boli sau faţă de persoanele sănătoase. Deşi fenomenul nu apare întotdeauna, este totuşi o observaţie statistică interesantă. La aceasta se adaugă cunoaşterea faptului că factorii psihici influenţează producţia proprie de cortizon (la nivelul corpului) şi manifestarea proceselor inflamatoare.
Dacă factorii psihici pot influenta îmbolnăvirea, ba chiar uneori au caracter cauzal, atunci ar trebui ca măsurile terapeutice adresate sufletului să ducă la o ameliorare a suferinţei -într-adevăr, efectele psihoterapeutice sunt benefice în sindromul fibromialgic. în bolile reumatice s-a câştigat experienţă cu trainingul autogen si. la pacienţii trataţi cu ajutorul acestuia, s-a observat o diminuare evidentă a suferinţelor. Adesea, este suficientă simpla abţinere de la situaţii psihice stresante.
"Relaxarea" are deci. în sensul celor menţionate mai sus. un efect deosebit, de multe ori vindecător.
Problemele psihice,expresie a îmbolnăvirilor reumatice |
sus |
în capitolul referitor la afectarea organelor interne de către bolile reumatice (capitolul III), am văzut că si sistemul nervos central poate fi coafectat. în special în LED, si mult mai rar în alte îmbolnăviri ale ţesutului conjunctiv, se produc modificări primare, organice şi psihice. Pe lângă depresii, poate apărea "psihosindromul organic", o perturbare psihică survenită ca urmare a modificărilor organice de la nivelul creierului, fiind uneori chiar singura manifestare clinică a bolii (LED). Psihoterapia nu ajută în cazul acestui tip de perturbare psihică, în schimb, tratarea bolii de bază cu medicamente imunosupresive are adesea o eficienţă rapidă, dacă nu au apărut deja complicaţii ireversibile.
Foarte rar poate fi făcută răspunzătoare o anumită afecţiune organică de aceste probleme psihice, ca o consecinţă a bolilor reumatice. Este evident că orice boală duce la o anumită modificare psihică si că o boală cronică - si multe boli reumatice sunt cronice - provoacă schimbări psihice substanţiale. Stările dureroase permanente si teama că durerile vor reveni împovărează sufletul.
Este deci limpede faptul că bolile reumatice determină probleme sufleteşti. Avem de a face aici cu un cerc vicios, întrucât suferinţa psihică indusă de boală accentuează acuzele reumatice, aşa cum am arătat în paragraful de mai sus (capitolul V/l). Astfel, după cum stările depresive pot provoca suferinţe reumatice, tot aşa bolile reumatice provoacă, la rândul lor. suferinţe psihice ("depresii reactive", într-o anumită măsură depresii "întemeiate", spre deosebire de depresiile "endogene").
Să nu uităm că pacienţii cu boli reumatice cronice devin adesea dependenţi de mediul înconjurător. Acest lucru îi face pe dc-o parte dependenţi de dorinţa de a fi ajutaţi de cei din jur, iar pe de altă parte, se simt o povară pentru cei apropiaţi. Aceste situaţii pot fi marcate de multe fenomene psihice: stări depresive (până la tendinţe de sinucidere), uneori relaţii sadomasochiste cu persoanele cu care vin în contact, sau agresiuni reciproce. în concluzie, trebuie reţinut că bolnavul cronic, invalid, pierde legătura cu mediul: fie pentru că îşi pierde mobilitatea, fie pentru că prietenii şi cunoştinţele dinaintea perioadei de handicapat suportă cu greu această stare de dependenţă şi nu mai doresc să stea în compania lui. Uneori, chiar şi faptul că sunt sănătoşi îi face să se ruşineze. în orice caz, starea de izolare a bolnavului reumatic cronic duce la o tensiune psihică suplimentară. în aceste situaţii, organizaţiile de întrajutorare sunt cele care pot să înlesnească contactul între bolnavi.