Din fericire, sunt putine boli reumatice care duc la invaliditate. Cu toate acestea, problema ingrijirii si integrarii persoanelor suferinde de reumatism este extrem de importanta, atat pentru reumatic, care. printr-o pensionare timpurie, isi pierde increderea in posibilitatile sale. cat si pentru societate. Desi ne vine poate greu sa credem. 3% din populatie sufera de forme inflamatoare de reumatism, iar la grupa de populatie trecuta de cincizeci de ani. procentul este de 40% in ceea ce priste suferintele reumatice de uzura, mai mult sau mai putin intense, la nilul aparatului locomotor si de sustinere.
Pentru a intretine bucuria de a trai si capacitatea de munca ale reumaticului o perioada cat mai lunga, apare, pe langa responsabilitatea medicala fata de aceste persoane, si o deosebita datorie sociomedicala.
Persoana bolnava de reumatism trebuie mentinuta cat mai mult posibil in procesul muncii, lucru ce se poate realiza recurgand la inzestrarea ergonomica a locului de munca. Acesta poate aa insa .si efecte negati asupra bolii sale. astfel incat ne putem referi la bolnavul reumatic din doua puncte de dere in relatia sa cu locul de munca.
Cuprins:
Suferinţe reumatice cauzate de ocupaţie |
sus  |
Cu această problematică se ocupă īn mod ştiinţific medicina muncii. Scopul ei este acela de a păstra si promova integritatea corporală, psihică şi socială a persoanelor angajate īn procesul muncii. Medicul specialist īn acest domeniu trebuie să recunoască si să atragă atenţia de timpuriu asupra condiţiilor de muncă nocive pentru sănătătate şi să facă propuneri constructive īn sensul īmbunătăţirii acestor situaţii. Nu īntotdeauna īnsă o suferinţă care, după anumite păreri subiective, a dus la īnrăutăţirea stării de sănătate va fi recunoscută drept aşa-numita boală profesională. Orice stat cu organizare socială avansată are o listă, alcătuită prin lege, cu afecţiunile considerate boli profesionale $i cu criteriile exacte ce le definesc, pentru a fi recunoscute ca atare. In contradicţie cu simţămintele noastre subiective, această listă cuprinde relativ puţine boli din grupa de īmbolnăviri reumatice.
Boli profesionale cu referire la reumatism
. Boli cronice ale burselor de la nivelul articulaţiilor genunchiului şi cotului produse prin forţe sau trepidaţii permanente.
. Paralizii nervoase datorate presiunii.
. Rupturi ale apofizelor vertebrale.
. Leziuni ale meniscului sau alte suferinţe la nivelul articulaţiei genunchiului, īn cazul minerilor sau persoanelor care muncesc īn condiţii asemănătoare.
. īmbolnăviri prin muncă la presiuni atmosferice crescute.
. īmbolnăviri provocate de trepidaţiile maşinilor cu aer comprimat sau ale acelor maşini şi utilaje care au acelaşi efect.
. īmbolnăviri pulmonare declanşate de praf.
Una dintre cauzele acestor boli o constituie, desigur, fenomenul de uzură la nivelul articulaţiilor care afectează majoritatea populaţiei. De aceea, e dificil de apreciat legătura primară īntre o activitate productivă şi uzura accentuată a articulaţiilor sau a coloanei vertebrale. īmbolnăvirile reumatice inflamatoare nu apar deloc pe lista bolilor profesionale, cu excepţia "sindromului Caplan" denumit asa după medicul englez Anlhony Caplan, care l-a descris īn anul 1953 pentru prima oară. Este vorba despre o inflamaţie articulară combinată cu o depunere de praf de cuarţ la nivelul plămānilor (silicoză). Grupele profesionale expuse intens şi continuu la praf sunt, cu siguranţă, şi mult mai atinse de īmbolnăvire (cei care lucrează cu jet de nisip, īn fabricile de porţelan, minerii, cei care fabrică samotă. cărămizi şi ţigle, muncitorii din turnătorii, care lucrează cu fontă etc). Dar chiar şi această boală este recunoscută ca boală profesională numai după apariţia suferinţei pulmonare.
Absenta de la locul de muncă, ca urmare a īmbolnăvirilor reumatice, este foarte crescută. Această grupă de boli atinge, după bolile cardiovasculare, cea mai marc rată de invaliditate timpurie. Deşi nu trebuie uitat faptul că multe suferinţe degenerative ale scheletului sunt provocate de alte cauze decāt acelea de la locul de muncă, totuşi, o rată de invaliditate precoce atāt de ridicată trebuie să dea de gāndit şi să conducă la o īmbunătăţire ergonomică a locului de muncă, nu numai pentru cel deja atins de reumatism, cāt mai ales pentru lucrătorul īncă sănătos. Controversele legate de acceptarea bolilor reumatice degenerative ale scheletului ca boli profesionale se bazează pe faptul că aceste uzări pot fi provocate de obezitate, de o activitate sportivă desfăşurată īn timpul liber şi de unele leziuni preexistente.
Adesea, chiar şi reumatologul bine pregătit şi experimentat are dificultăţi īn a cataloga aceste suferinţe. Din cele circa patruzeci de boli profesionale recunoscute de lege, numai cinci sau şapte fac parte din grupa bolilor reumatice. īmbolnăvirile provocate de vibraţiile maşinilor cu aer comprimat depind si de numeroşi alţi factori: de exemplu, un rol important īl joacă forţa musculară si oboseala muncitorului, tipul de maşină, intensitatea forţei de acţiune si frecvenţa vibraţiilor. Pe măsură ce apare oboseala, forţa musculară scade si astfel puterea loviturilor provocate de maşină nu mai poate fi frānată, ducānd la afectarea structurilor articulare, cu leziuni la nivelul cartilajelor articulare. Unele articulaţii, cum ar fi articulaţia cotului, a umărului si a māinii, sunt mai frecvent afectate. Printr-o vascularizare locală redusă, pot surveni leziuni ale osului semilunar de la articulaţia māinii ce pot duce la necroză, īn acest sens, printre grupele profesionale afectate, se numără si cea a muncitorilor forestieri, care folosesc drujba. fiind supuşi la diferenţe mari de temperatură.
īmbolnăvirile cronice ale burselor de la nivelul cotului si al genunchiului, considerate boli profesionale, apar mai cu seamă la şlefuitorii de sticlă si de piatră, mai rar la ceasornicari. Bursitc ale articulaţiei genunchiului se manifestă īndeosebi la constructorii de străzi pavate cu piatră, la faian-ţari, la parchetari si la mineri. In Germania şi Elveţia, sunt recunoscute ca boli profesionale şi inflamaţiile burselor de la nivelul altor articulaţii, de exemplu, articulaţia umărului, dacă persoana īn cauză are o profesie care expune la o asemenea īmbolnăvire.
La mineri, leziunile meniscului de la nivelul genunchiului sunt declarate boli profesionale. Este vorba de o degenerare a meniscului. īn speţă a celui intern, provocată de poziţia vicioasă la care obligă munca īn mină.
Tot o boală profesională este şi.,boala Schipper", caracterizată printr-o fisură-fractură a apofizelor spinoase, fie a vertebrei a şaptea cervicale, fie a primei vertebre dorsale, care survine īn cursul activităţilor de săpare a pămāntului (cu sapa sau cazmaua). īn special la persoanele neantrenate, ori prin ridicarea unor cantităţi mari de pămānt.
Această fractură ..de oboseală" tipică intervine după o solicitare īndelungată, cauza ei finală fiind de obicei una minoră.
Modificări ale oaselor si ale articulaţiilor apar si la cei care lucrează la presiuni atmosferice crescute, respectiv, la cei supuşi unor decompresiuni bruşte ("boala de cheson", numită astfel după-recipientul din oţel sau din beton, construit după principiul clopotului de scafandru, ce permite lucrul sub apă. adică la presiuni mari). īn funcţie de nivelul presiunii si de durata expunerii la asemenea condiţii, trebuie redus conţinutul īn oxigen al aerului respirat. Datorită condiţiilor hiperbarice. la nivelul ţesuturilor si al lichidelor organismului, apare o creştere a cotei de azot. Prinlr-o de-compresiune prea rapidă, azotul se eliberează sub formă de mici bule. care pot duce la embolie gazoasă. Deoarece azotul c preluat īn mod preferenţial de structuri bogate īn lipide, organele ce conţin grăsimi, ca. de exemplu, creierul, măduva spinării si măduva osoasă, sunt afectate īn mod special.
Clinic, boala de decompresiune debutează prin dureri articulare si musculare, māncărime a pielii ("puricii scafandrului"), tuse iritalivă şi ameţeli. Embolia gazoasă Ia nivelul oaselor duce la necroza acestora, care provoacă dureri foarte mari. Dacă sunt afectate părţi osoase articulare, survin modificări la nivelul articulaţiei respective.
Pe lāngă aceste boli recunoscute de lege, există o mulţime de suferinţe profesionale ce pot provoca boli reumatice, īndeosebi degenerative, fără a avea statut declarat de boli profesionale. Astfel. īmbolnăvirile de uzură ale articulaţiilor si ale coloanei vertebrale, apărute prin munca de ridicare a unor greutăţi mari (de pildă, la cei care cară mobilă), nu sunt acceptate ca boli profesionale, si nici bine cunoscuta "zdruncinare" la care sunt supuşi şoferii de tractor, cu efecte negative asupra īntregului organism, sau expunerea la intemperii.
Medicina muncii nu recunoaşte ca boli profesonale nici suferinţele provocate de influenţa negativă exercitată de frig şi de umezeală, condiţii specifice celor din pescării sau celor care lucrează la instalaţii frigorifice.
Urgenţa principală trebuie să se adreseze īnlăturării factorilor cauzali, prin īmbunătăţirea condiţiilor de muncă, prin măsuri de protecţie, prin utilizarea aparaturii de prim-ajutor si a īmbrăcămintei adecvate la intemperii.
Locul de muncă al reumaticului |
sus |
Dacă īn cazul lucrătorului sănătos trebuie luată īn considerare īmbunătăţirea ergonomică a locului de muncă, cu atāt mai mult se cuvine să ne gāndim la această problemă atunci cānd c vorba despre o persoană suferindă de reumatism.
Ca reumatic, nu se recomandă să lucraţi īn condiţii meteorologice proaste, sau să fiţi supus schimbărilor de temperatură. Din experienţă, frigul si umezeala sunt dăunătoare şi pentru persoane sănătoase, iar dvs.. ca bolnav reumatic, trebuie să le evitaţi cu atāt mai mult. Tot aşa să procedaţi si īn cazul curenţilor de aer. Dar aceste lucruri ne sunt īn general familiare chiar din īnţelepciunea populară, şi de aceea nu e nevoie să le explicăm pe larg.
Mai puţin cunoscute sunt posibilităţile de organizare a locului de muncă atāt la serviciu, cāt si la domiciliu. Solicitările casnice (īn gospodărie, īn grădină, la cumpărături etc.) pot afecta īn mod nefericit articulaţiile bolnave. Aveţi grijă īntotdeauna, īn activităţile casnice, să menţineţi o poziţie corectă si de protecţie a coloanei vertebrale si a articulaţiilor?
Chiar īn simpla activitate de a scrie sau īn mānuirea diferitelor aparate casnice puteţi proteja coloana vertebrală si articulaţiile de solicitări excesive si nedorite printr-o poziţie adecvată. Totodată, să ţinem cont de faptul că gospodăria nu este doar o denumire generică, ci un loc de muncă efectiv. Ba īncă unul dintre cele mai obositoare. Deseori. īntālnim situaţii īn care. mai ales femeile, trebuie să renunţe la profesie din cauza unei īmbolnăviri reumatice. īn schimb, acasă, continuă să presteze munci mai grele. Chiar dacă luăm īn considerare că una dintre solicitări a dispărut (lucrul la serviciu), tot nu este cea mai bună "soluţie", deoarece tocmai la "locul de muncă īn gospodărie" sunt uitate cel mai adesea măsurile profilactice de protecţie articulară şi a coloanei vertebrale. īn figurile 7-13 sunt indicate poziţiile īn care trebuie īndeplinite diverse munci indiferent dacă suntem sănătoşi sau bolnavi de reumatism. De la caz la caz, se cere ca poziţia să fie adaptată si tipului de īmbolnăvire. īntrucāt dacă. de exemplu, aveţi o afecţiune gravă a articulaţiei genunchiului, o să vă fie imposibil să vă lăsaţi pe vine īn loc să vă aplecaţi, ca măsură de protecţie a coloanei vertebrale (fig. 7 si fig. 14). Va fi necesar să faceţi un ..compromis ergonomie", după ce. īn prealabil, discutaţi si cu un ergoterapcut.
īn gospodărie, există posibilităţi de folosire a metodelor ergonomicc ajutătoare deosebit de mari. aici. nemaifiind vorba doar de păstrarea capacităţii de muncă, ci de măsuri de menţinere a existentei. Paleta acestor măsuri e foarte largă, de la cuţite cu mānere speciale, foarfece uşor de mānuit, pānă la măsuri ajutătoare de manevrare a robinetelor.
Adesea, sunt suficiente criterii foarte simple de amenajare a unui loc de muncă potrivit, pentru a proteja coloana vertebrală şi articulaţiile. Aceasta se referă īn mod special la activitatea de Ia masa de scris. īnălţimea scaunului contează la fel de mult. ca si īnălţimea suprafeţei de lucru (fig. 9.). Un scaun potrivit trebuie să aibă o bază de susţinere suficient de stabilă, pentru a reduce la minimum pericolul de răsturnare. Dacă scaunul e prevăzut cu rotile, se impune ca acestea să nu permită o alunecare prea mare.
īnălţimea potrivită a suprafeţei de lucru la masa de scris este aceea cānd antebraţul se află īn unghi de circa 90" faţăSuprafaţa de şedere să fie variabilă atāt īn ceea ce priveşte īnălţimea, cāt si unghiul de aplecare (din spate spre faţă), la fel si spătarul, care trebuie să permită o uşoară mobilizare spre spate. Poziţia optimă de şedere e aceea cānd īntre coapsă si gambă avem un unghi de 90". iar bazinul se află tot īn acelaşi unghi cu coapsa. īn invalidităţile datorate unor imobilizări ale articulaţiilor genunchilor si ale soldurilor, un "scaun pentru artroză" poate fi folositor. La un asemenea scaun, jumătate din suprafaţa de şedere se poate lăsa īn fată. de braţ (vezi fig. 9). Acelaşi lucru e valabil şi-pentru locul de muncă la maşina de scris sau Ia computer (fig. 10.). Aici mai trebuie avut īn vedere ca foaia de hārtie sau ecranul computerului să fie orientate frontal, pentru a nu supune coloana vertebrală la rotari prea mari.
Cānd vorbim despre birouri moderne, o temă deosebit de incitantă este aceea a aerului condiţionat. īn principiu se preferă o īncăpere cu condiţii de mediu naturale uneia cu condiţii artificiale. Instalaţiile de aer condiţional asigură, īn mod obligatoriu, circulaţia permanentă a acestuia, respectiv formarea curentului, care. īn cazul persoanelor sensibile, poate atrage consecinţe nedorite. Dacă instalaţiile de aer condiţionat nu sunt bine reglate, adesea predomină efectele negative (uscarea mucoaselor nasului, gurii, gātului si ochilor, durerile de cap. de ceafă), ceea ce provoacă un risc crescut de infecţie a căilor respiratorii (cānd a fost depistată pentru prima dată ..boala legionarilor", germenul patogen se răspāndise printr-o instalaţie de aer condiţionat). La locurile de muncă unde există maşini ce degajă căldură, in laboratoare sau īn unităţi productive care necesită o temperatură constantă, instalaţia de aer condiţionat este absolut indispensabilă. īntr-o atare situaţie, trebuie.
īn mod profilactic, să fie purtată īmbrăcăminte adecvată, iar. după posibilităţi, poziţionarea locului de muncă să se facă la o distantă apreciabilă de efectul negativ al aerului condiţionat.
Asemenea īnălţimii preconizate pentru efectuarea muncii sedentare, există recomandări şi pentru cei care lucrează īn picioare (vezi fig. 11). īn principiu, .şi aici este valabilă recomandarea referitoare la īnălţimea optimă de lucru. īncāt chiar .şi mişcările fine să poată fi bine executate, dacă articulaţia cotului este īndoită la circa 90". Pentru munci uşoare, cotul se īndoaie puţin, iar pentru munci grele, articulaţia este aproape sau complet īntinsă peniru ca să poată fi folosită o parte din greutatea corpului.
Cānd vorbim despre poziţii de şedere, trebuie să amintim şi scaunul şoferului, deoarece profilaxia coloanei vertebrale are o importantă deosebită; īn funcţie de starea şoselelor şi de confortul asigurat de vehicul, undele de şoc pot afecta, mai mult sau mai puţin, coloana vertebrală. E de preferat o poziţie īn care spătarul să fie aplecat posterior, cu un unghi de aproximativ 30" (vezi fig. 12). Intr-o asemenea poziţie, eventualele şocuri au o acţiune uniformă asupra discurilor vertebrale, astfel că se evită efectul asupra unui singur punct, iar lezarea consecutivă a discurilor inter-vertebrale este mult redusă.
Spătarele ce-şi pot modifica poziţia şi pernele pentru şezut sunt o măsură de protecţie suplimentară contra efectelor negative. Şoferii de camion profesionişti au adesea un mare avantaj faţă de mulţi conducători de autoturisme, prin aceea că pentru ei au fost create scaune speciale de protecţie a coloanei vertebrale. Puţini oameni se gāndesc, atunci cānd īşi cumpără un autoturism, la scaunul şoferului, la gradul lui de confort, scaun pe care. ulterior, vor avea de stat, uneori, multe ore şi vor conduce pe şosele mai mult sau mai puţin bune. Se recomandă ca reumaticul să se gāndească special la acest lucru atunci cānd īsi cumpără o maşină. Astăzi, un autoturism modem este. cel mai adesea, bine echipai chiar şi pentru invalizi (servodirectie, cutie de viteze automată. īnchidere electrică a geamurilor, īncuierea uşilor telecomandată), astfel īncāt poate fi condus chiar de o persoană cu poliartrită avansată: pentru unii dintre pacienţi, autoturismul este adesea singura posibilitate de deplasare īn afara locuinţei, dacă ţinem cont de transportul īn comun necorespunzător, īndeosebi īn cazul persoanelor cu handicap.
Cu o coloană cervicală afectată grav de poliartrită. nu vă mai urcaţi īnsă niciodată la volan! Pericolul afectării grave a măduvei cerebrale chiar la şocuri minore este mult prea marc.
Ca reumatic, nu mai puteţi efectua munci fizice grele, dar chiar şi īn activităţi mai uşoare există unele limitări. Cānd ridicaţi sau căraţi greutăţi, vă puteţi proteja coloana vertebrală şi articulaţiile respectānd anumite reguli de bază. Repartizaţi greutatea, pe cāt posibil, pe ambele părţi (fig. 13), iar atunci cānd sunt afectate articulaţiile membrelor superioare, purtaţi genţi sau sacose de umăr. Cānd ridicaţi greutăţi, lăsati-vă pe vine şi săltati-vă uşor din genunchi pentru a proteja coloana vertebrală, īn măsura īn care articulaţiile genunchilor nu sunt şi ele afectate de boală (fig. 14). In general, la mişcarea unor greutăţi, trebuie să respectaţi regula de bază, şi anume să angajaţi īn mişcare tot corpul (vezi fig. 15).
Chiar şi atunci cānd manipulaţi diferite aparate, recurgeţi la tot felul de trucuri ce pot menaja articulaţiile. īngroşarea unui instrument de scris prin īnvelirea lui cu bandă izolantă este numai una dintre posibilităţi.
Nu īncercaţi să ghiciţi de ce, atāt īn activitatea de muncă a dvs. cāt şi īn viata privată, există atāt de puţin design adresat persoanelor invalide, deoarece nu veţi găsi răspunsul potrivit. Probabil necunoaşterea problematicii de către designerii responsabili este unul dintre motive. Designul pentru persoane handicapate nu este la modă īn societatea de astăzi, care mai degrabă "īşi īntoarce privirea īn altă parte".
Nu trebuie īnsă să ne pierdem speranţa, poate totuşi vom trăi o schimbare. Pānă atunci, nu trebuie să pregetăm, bolnav sau (īncă) sănătos fiind, să ne amenajăm locul de muncă personal, la serviciu, ca şi acasă, īn mod cāt mai ergonomie. Nu avem voie să uităm că, o dată cu vārsta, prin natura lucrurilor, frecventa īmbolnăvirilor degenerative ale articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale creşte, astfel īncāt, după cincizeci de ani. practic fiecare a doua persoană suferă de-o boală degenerativă a scheletului. Nu trebuie să apară o suferinţă inflamatoare articulară gravă, pentru ca, la şaizeci de ani, să constatăm cu regret că o balustradă pentru scările din pivniţă, un robinet adecvat la chiuvetă sau la duş n-ar fi fost o investiţie proastă, sau că īnălţimea canapelei din sufragerie este, lotuşi, prea joasă.
Suferinţe reumatice cauzate de ocupaţie
