Cand dvs.. ca reumatic, ati parcurs. impreuna cu medicul, toate etapele terapeutice, pentru a alina suferinta, mai devreme sau mai tarziu, veti pune intrebarea: "Ce mai pot face impotri bolii mele?\'* Este momentul interventiei masurilor complementare, a unor masuri de sustinere. ..de inregistrare". Exista o multitudine de asemenea masuri, de la terapia medicamentoasa pana la corecturile ortopedice si ergoterapeutice.
Masurile complementare in tratarea bolilor reumatice sunt urmatoarele:
. dieta;
. masuri ortopedice consertoare;
. masuri ortopedice operative;
. psihoterapia;
. acupunctura.
Ele nu sunt identice cu masurile medicinei alternative, care, dupa cum arata si numele, vor sa fie altce decat presupune medicina clasica.
Succesul terapiei prin metode alternative se sustrage, de obicei, aprecierii medicinei clasice stiintifice. Aprecierea masurilor dietetice este dificila. Chiar daca nu se cunoaste o dieta speciala in reumatism, exista totusi date care demonstreaza faptul ca anumite alimente pot duce la inrautatirea simptomeJor inflamatoare articulare. in cadrul unui de tratament antireumatic, regimul alimentar are doar o semnificatie de completare a terapiei, in nici un caz o importanta cauzala. Singura exceptie o constituie artrita gutoasa. Un regim alimentar sarac in purine este cel mai important lucru in terapia antigutoasa ( cap. VIII).
Printre masurile ortopedice consertoare se numara protezele si talonetele. Protezele sunt mijloace de remediere §i de ajutor folosite ca inlocuitori, sau pentru imbunatatirea functiilor sistemului de miscare afectate de boala (fixari, silizari, conduceri si limitari ale miscarilor articulare, eliberari de sarcini). Talonetele trebuie sa silizeze curbura talpii piciorului si, in cazul existentei deformarilor, sa impiedice durerea prin incarcarea excesi a patului piciorului. Hallux lgus (degetul mare de la picior este mult orientat spre degetul vecin, adesea chiar se incruciseaza cu acesta) poate fi, pentru o perioada limitata de timp, indreptat cu o sina corectoare, dar, in perspecti, trebuie proiectata o operatie care sa puna in ordine anatomia piciorului.
Cuprins:
Operaţia nu este "ultima" alternativă |
sus  |
Reumatologia nu poate fi gândită fără prezenta ortopedului chirurg. Intervenţiile chirurgicale pot avea diferite scopuri. Astfel, sinovectomia (exfolierea capsulei articulare), ca o formă preventiv-curativă, trebuie aplicată într-un stadiu timpuriu de boală articulară inflamatoare. Astăzi există în acest sens tehnici minimal invazive, cum ar fi ar-troscopia (ecografia articulară).
Operaţiile de reconstruire (corectoare, stabilizatoare, mobilizatoare) sunt aplicate în stadiile avansate de boală, atât în îmbolnăvirile inflamatoare, cât şi în cele degenerative articulare. Intre acestea enumerăm, de exemplu, înlocuirea articulară totală, la nivelul şoldului, ba chiar la nivelul articulaţiei genunchiului, care. astăzi, a devenit o intervenţie de rutină. Desigur că intervenţiile preventiv-curative şi cele reconstruclive se folosesc şi în combinaţie. Scopurile unor astfel de operaţii sunt multiple. Datorită lor. se obţine o profilaxie de evitare a leziunilor articulare, de calmare a durerilor, de îmbunătăţire a funcţionalităţii articulare, până la împiedicarea sau cel puţin reducerea invalidităţii.
Momentul intervenţiei chirurgicale trebuie să fie stabilit, în cazul măsurilor profilactice, bineînţeles, cât mai devreme posibil, iar în cazul operaţiilor de reconstruire, abia atunci când terapia conservatoare nu dă rezultate. Intervenţia chirurgicală este adesea necesară şi la nivelul coloanei vertebrale. Se cunoaşte operaţia de scoatere de sub presiune (descărcare) după o discopatie, cu scopul de a elibera rădăcina nervoasă prinsă sub presiunea discului intervertebral (aceasta este însă o măsură curativă, şi nu una complementară).
Mai departe. în cadrul poliartrilei cronice, poate apărea o relaxare la nivelul primului segment al coloanei cervicale, existând pericolul de a fi lezată prin presiune măduva coloanei cervicale, ceea ce poate duce. pe lângă paralizia totală, şi la un stop respirator. în asemenea situaţii, operaţia rapidă de deblocare a acestui segment este deosebit de importantă, în "boala Bechterew" pot fi necesare operaţii de îndreptare a coloanei vertebrale.
Terapia "blândă" |
sus |
O altă metodă complementară este psihoterapia. Deşi necesitatea prezentei ci în planul terapeutic al unei suferinţe reumatice nu este esenţială, ca, de exemplu, corectura ortopedică a unei articulaţii modificate, ea constituie, totuşi, o componentă semnificativă a terapiei antircumalice.
Se ştie că tăria psihică activează în mod pozitiv mecanismele de apărare, astfel încât. în general, lupta împotriva unei boli evoluează cu mai mult succes în cazul unei gândiri pozitive, decât atunci când avem de-a face cu un fond depresiv. De asemenea, pacientul cu un psihic puternic si care priveşte cu optimism examinarea si tratamentul pe care trebuie sâ-1 urmeze face ca, atât depistarea diagnosticului, cât şi terapia ulterioară să fie mult mai uşoare.
Acupunctura economiseşte medicamentele |
sus |
Acupunctura poate fi folosită cu succes în anumite boli. ca, de exemplu, în sindromul cervical (contractura dureroasă a muşchilor cefei), în lumboischialgie (durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, declanşată de obicei de presiunea exercitată de discul intervertebral asupra rădăcinii nervului, mai ales la nivelul coloanei vertebrale lombare) şi în durerea artrozică. Dar şi acupunctura reprezintă o formă auxiliară de tratament în conceptul terapeutic general. Ea nu poate, sub nici o formă, să acţioneze asupra cauzei bolii, însă este un remediu pozitiv, deoarece, datorită efectelor acesteia, pacientul reumatic economiseşte medicamentele cu acţiune simptomatică. Din păcate, există persoane, atât pacienţi, cât şi acupunctori, care cred că prin aceasta metodă terapeutică pot vindeca definitiv o poliartrită cronică, ba chiar o colagenoză, ceea ce-1 face pe bolnavul reumatic să plătească un tribut greu şi dureros. în cazul unei colagenoze, întreruperea terapiei medicamentoase instituite de "medicina clasică" poate avea efecte nedorite, chiar letale, pentru pacient.
Operaţia nu este "ultima" alternativă
