Terapia imunosupresoare este indicata in reumatologie in formele severe de boli autoimune in care se inregistreaza o hiperfunctie a aparatului imun cu repercusiuni asupra organelor tale. Se aplica dupa insuccesul altor medicamente sau in situatiile de rezistenta la corticoterapie sau in caz de corticodependenta, in vederea reducerii dozelor de steroizi. Folosirea terapiei imunosupresoare necesita mult discernamant, din cauza efectelor secundare uneori deosebit de grave, indicatiile pentru folosirea acesteia revenind medicului specialist reumatolog.
Medicamentele cu actiune imunosupresoare au rol important in deprimarea reactiilor imune actionand asupra celulelor implicate in raspunsul imun. Interventia lor se face atat asupra colaborarii intercelulare macrofag-limfocit Th (CD4+) prin inhibarea eliberarii de IL-l, cat si asupra limfocitelor care prolifereaza ca raspuns la stimulul antigenic. Medicamentele imunosupresoare afecteaza transformarea blastica si proliferarea limfocitelor B si T prin interferarea sintezei acizilor nucleici sau a unor proteine enzimatice sau structurale.
Actiunea imunosupresoarelor se exercita in special asupra raspunsului imun primar, imediat dupa stimularea antigenica, in faza inductoare a raspunsului imun. Sunt afectate celulele tinere cu potential de transformare blastica si proliferare, in timp ce limfocitele mature, diferentiate in celule efectoare (plasmocite, limfocite T), sunt putin sensibile la aceasta medicatie. Interventia acestor medicamente la nivelul mecanismelor biochimice celulare cu alterarea moleculelor de ADN preformate sau interferarea sintezei acizilor nucleici este neselectiva. Aceasta va determina afectarea atat a celulelor implicate in raspunsul imun cat si a celorlalte celule ale organismului cu rata ridicata de multiplicare cum sunt celulele hematopoietice medulare, epiteliul tubului digestiv, foliculii pilosi, gonadele Actiunea neselectiva a acestor medicamente explica efectele secundare reprezentate de:
- supresie medulara cu anemie, leucopenie, trombopenie;
- tulburari digestive (stomatite, gastrite, ulcer, diaree, hemoragii digestive);
- alopecie;
- sterilitate;
- infectii severe rale, bacteriene, fungice;
- potential cancerigen datorita perturbarii aparatului genetic al celulelor si deprimarii imunitatii.
Imunosupresoarele folosite in reumatologie sunt reprezentate de un numar mic de substante citostatice:
- agenti alchilanti: ciclofosfamida;
- analogi de sinteza ai purinelor si pirimidinelor: metotrexat, azathioprina. Acestora li se adauga ciclosporina, glucocorticoizii.
