Limfocitele T care si-au completat dezvoltarea in timus si au migrat in organele limfatice sunt naive din punct de vedere imunologic. Ele sufera un proces de recirculare permanenta. In timpul acestui proces ele ajung la organele limfatice pe cale sanguina, trec la nivelul venulei posteapilare din sange in medulara ganglionara si de aici pe cale limfatica tot in sange. In 24 ore au loc cel putin 1-2 circuite celulare. In clipa in care o celula nai care circula intalneste in ganglion o celula prezentatoare de antigen (CPA) care are expus pe suprafata sa polipeptidul antigenic cuplat cu MHC aceasta este oprita si contactul intre cele doua celule devine foarte ferm. Atat trecerea limfocitara prin peretele venulei posteapilare, cat si alipirea celor doua celule (CPA si limfocit T naiv) sunt determinate de expresia pe suprafata celulelor a unor molecule de adeziune.
Celulele dendritice tegumentare (Langerhans), dupa fixarea antigenului, ajung pe cai limfatice in cortexul ganglionar, in ariile T dependente. Acestea sunt cele mai importante celule in prezentarea antigenului catre limfocitul T naiv. Ele pot exprima la cote inalte MHC de ambele clase si multiple molecule de adeziune (ICAM-l si 3, LFA-3). Celulele dendritice sunt foarte potente in actirea limfocitelor T.
Macrofagul, a doua CPA importanta, fagociteaza in special microbi si antigene particulate. Macrofagele se gasesc dispuse in toata aria ganglionara. Au o mare capacitate de digestie datorita foarte bogatului echipament enzimatic. Cand produc o degradare totala a antigenului, acesta nu mai induce nici un raspuns imun.
Limfocitele B, ce se gasesc in special in foliculii limfatici ai ganglionului, fixeaza pe receptorii imunoglobulinici in special antigenele solubile, cum sunt mai ales toxinele bacteriene.
Toate aceste trei tipuri de celule prezinta antigenul limfocitului T. Contactul cu acesta le induce proliferare si diferentiere in celule T efectoare, "armate" capabile sa indeparteze antigenul. Celulele efectoare se diferentiaza in trei clase functionale care detecteaza antigenul ce este prezentat in doua asocieri posibile cu antigenele MHC (clasa I si clasa a H-a) de catre celulele prezentatoare de antigen (CPA). Antigenele derite din germenii care se multiplica in citosol sunt prezentate la suprafata CPA cuplate cu MHC clasa I, molecule care se recunosc cu molecula CD8 de pe suprafata limfocitului Te (citotoxic).
In consecinta Te omori celula infectata. Antigenele provenite din germenii care se multiplica in culele intracelulare ca si antigenele derite din germeni extracelulari fagocitati, sau toxinele lor, sunt prezentate la suprafata CPA in conexiune cu MHC clasa a Ii-a. Acestea se recunosc cu moleculele CD4 de pe suprafata celorlalte doua grupe de limfocite T efectoare, T helper (numite si Th2) si T inflamatoare (numite si Thl). Thl activeaza macrofagele infectate ca sa distruga germenii patogeni intracelulari, iar Th2 activeaza limfocitele B antigen specifice ca sa produca anticorpi.
Toate cele trei tipuri de CPA prelucreaza antigenul, dar ultimele doua (macrofagul si limfocitul B) sunt in acelasi timp si tinta unei actiri din partea limfocitului care a fost stimulat.
Procesul de formare a limfocitelor T citotoxice, cele care sunt responsabile de apararea imuna celulara este foarte asemanator celui de producere a Ig. Cunoasterea lui nu este insa de aceeasi profunzime ca in cazul apararii imune serice.
